ICCJ clarifică: Bugetarii nu au un drept absolut la vouchere de vacanță, acordarea lor făcându-se doar în limita bugetelor

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (2⁴) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, astfel cum a fost modificata si completata prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din sistemul bugetar”, potrivit deciziei pronunțate luni de Înalta Curte în dosarul nr. 2143/1/2024. 

La completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept civil a ajuns, de fapt, o dispută privind acordarea voucherelor de vacanță pentru anii 2019 și 2020 angajaților unei instituții publice. Angajații au cerut în instanță obligarea angajatorului la acordarea voucherele de vacanță pentru anii 2019 și 2020, susținând că aceste vouchere sunt un drept care le revine conform legislației în vigoare, dar care nu a fost respectat de către angajator.

Art. 1 alin. 2 din OUG nr. 8/2009, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 107/2018, stabilea obligația instituțiilor publice de a acorda vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei anual per salariat pentru perioada 2019-2020, fără a mai condiționa această obligație de disponibilitatea bugetară. Înainte de modificarea din 2018, textul de lege prevedea acordarea de vouchere doar „în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018”. Cu toate acestea, există mai multe prevederi în această ordonanță care stabilesc că acordarea voucherelor se face în limita resurselor disponibile/alocate.

În proces, angajatorul a susținut că lipsa alocării sumelor necesare în bugetul instituției a fost motivată de constrângeri financiare severe, care au prioritizat cheltuielile pentru salarii și alte costuri esențiale. În opinia angajatorului, dreptul la vouchere nu este unul absolut, ci depinde de disponibilitatea bugetară. Instanța de fond a admis parțial cererea reclamanților, obligând angajatorul să acorde voucherele de vacanță aferente anilor 2019-2020. Dar în apel, instanța a considerat necesar să sesizeze ICCJ pentru o clarificare privind interpretarea corectă a legislației aplicabile, în special în situațiile în care angajatorul nu a prevăzut sumele necesare pentru aceste vouchere în bugetul instituției. 

Întrebarea adresată ICCJ a vizat, practic, dacă angajatorii publici au obligația absolută de a acorda aceste vouchere, chiar și în lipsa fondurilor bugetare. 

Decizia dată luni de Curte arată că interpretarea nu este în avantajul angajaților ce au cerut voucherele pe 2019-2020. Rămâne de văzut însă care e motivarea.