UPDATE: Proiect: Noi măsuri pentru agenții și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate

Acum aproape patru ani, Guvernul adopta o ordonanță prin care modifica Legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, oferind astfel protecție suplimentară românilor care pleacă la muncă în străinătate, indiferent dacă aceștia apelează la serviciile unui agent de plasare a forței de muncă român sau la serviciile unui furnizor de servicii de plasare stabilit pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene (UE) care desfășoară, pe teritoriul României, activități de mediere și plasare a forței de muncă - e vorba, mai exact, de OUG nr. 33/2021, care a stabilit aceleași obligații pentru ambele tipuri de prestatori de servicii. 

De atunci însă, normele de aplicare ale Legii 156/2000 nu au fost corespunzător modificate. Astăzi, la Ministerul Muncii avem însă un proiect de hotărâre care detaliază și clarifică aspectele referitoare la interpretarea și implementarea corespunzătoare a prevederilor în vigoare ale Legii nr. 156/2000.

Proiectul în dezbatere, care va completa HG nr. 384/2001, stabilește, înainte de toate, o clarificare în ceea ce privește noțiunea de muncă în străinătate, referindu-se expres la statele membre ale Uniunii Europene, Spațiul Economic European, Confederația Elvețiană și orice alt stat membru al Organizației Internaționale a Muncii, în contextul în care termenul „străinătate” nu este deloc explicitat acum în aceste norme. 

În ceea ce privește înregistrarea/notificarea agenților de plasare a forței de muncă și a furnizorilor de servicii de plasare, proiectul va introduce posibilitatea depunerii documentației în format electronic, cu semnătură electronică calificată, ceea ce aduce o modernizare semnificativă a procesului administrativ. 

Documentele justificative, precum certificatul de înregistrare fiscală, certificatul constatator sau alte documente emise de autoritățile competente, vor putea fi acceptate și în format electronic, cu semnătură electronică calificată. Proiectul introduce posibilitatea depunerii centralizate și digitale a tuturor documentelor necesare, inclusiv notificările privind schimbările legate de sediile secundare ale agenților de plasare. Traducerile autorizate alte documentelor în limbi străine vor putea, de asemenea, să fie transmise electronic.

De asemenea, proiectul specifică obligația ca agentul de plasare să demonstreze că activitatea sa principală e corespunzătoare CAEN „7810 - Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă”, detaliu absent din forma actuală a normelor.

În proiect scrie, de asemenea, că la înregistrare agenții de plasare vor trebui să depună dovada conformității cu GDPR - mai exact, vor trebui să arate că dețin o evidență a activităților de prelucrare a datelor personale. Lipsa documentației care atestă conformitatea cu GDPR sau nerespectarea obligațiilor privind protecția datelor va putea atrage nu doar o sancțiune din partea ANSPDCP, ci și interdicția de a desfășura activitatea de plasare până la remedierea deficiențelor.

Mai departe, modelul contractului de mediere urmează să fie actualizat pentru a include obligații detaliate ale agenților, precum asigurarea că solicitanții posedă toate documentele necesare pentru a lucra în statul de destinație și includerea unor clauze legate de riscuri epidemiologice​. 

Proiectul adaugă obligații specifice agenților care plasează lucrători sezonieri, care se vor regăsi la nivelul contractelor, cum ar fi:

• informarea privind condițiile de cazare și asigurarea standardelor de sănătate și siguranță în statul de destinație;
• asigurarea decontării transportului dus-întors și interzicerea recuperării costurilor de la lucrător​.

Noi clauze în contractele cu lucrătorii

De asemenea, proiectul de HG prevede și modificarea contractul de mediere prin introducerea unor noi obligații pentru agentul de plasare/furnizorul de servicii.

În cadrul noilor responsabilități prevăzute pentru agenții de plasare sau furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă, se numără, printre altele: 

• să asigure, după caz, informarea solicitantului cu referire la condiţiile speciale de intrare în statul de primire, respectiv la regulile speciale care trebuie respectate, conform legislaţiei statului de primire, în condiţiile existenţei unui risc epidemiologic;
• dacă în statul de destinație angajarea nu se face printr-un contract formal de muncă, agențiile/furnizorii trebuie să asigure un document echivalent în limba română și limba statului de destinație, oferit înainte de plecarea lucrătorului​;
• contractul de mediere va trebui să includă explicit referiri la confidențialitatea datelor personale.

Dosarul solicitantului va trebui să includă documente suplimentare, cum ar fi:

• dovada emisă de structurile specializate ale MAI că solicitantul nu are interdicții de a părăsi țara;
• dovada notificării autorităților locale (primării/servicii sociale) de către părinții care urmează să lucreze în străinătate, dacă aceștia au copii minori.

În cazul locurilor de muncă sezoniere, agentul de plasare/furnizorul de servicii de plasare are obligația de a informa solicitantul cu privire la:

• contractul de închiriere sau un document echivalent în care sunt precizate în mod clar condiţiile de cazare puse la dispoziţie lucrătorului sezonier de către angajator, precum şi dovada că angajatorul asigură, în ceea ce priveşte cazarea, îndeplinirea standardelor generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire;
• angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier va asigura decontul călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire;
• condiţiile de acordare a unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice;
• asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat, pe perioada contractuală, sau angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier încheie pentru acesta, pe perioada contractuală, asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat;
• interzicerea recuperării costuri de transport de la lucrătorul sezonier în cazul în care decontarea călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire este asigurată de către angajator;
• în cazul în care cazarea este organizată de către angajator şi sunt îndeplinite standardele generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire, lucrătorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii al cărei cost nu poate fi mai mare de 25% din remuneraţia sa netă.

De asemenea, prevede proiectul, agențiile vor fi obligate să suporte costurile aferente repatrierii lucrătorilor în condițiile prevăzute de Legea nr. 156/2000, în cazul în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile.

Acest proiect vine, totodată, în contextul în care, nu mai devreme de decembrie 2024, Agenția Europeană pentru Muncă (ELA) semnala un exemplu de exploatare prin muncă a românilor peste hotare. Un grup infracțional organizat a fost suspectat că, timp de peste un deceniu, a traficat muncitori români pentru exploatare într-o fabrică de procesare a deșeurilor din Budapesta. Victimele erau recrutate din România sub promisiunea unor salarii atractive și condiții de locuit decente, însă erau obligate să lucreze până la 24 de ore pe zi, în condiții extrem de dificile, fără echipamente de protecție adecvate și fiind cazate în spații insalubre. 

Ancheta efectuată de autoritățile din Ungaria și România, cu sprijinul ELA și Eurojust, a scos la iveală faptul că muncitorii primeau doar o parte din salariile promise sau, în unele cazuri, nu erau plătiți deloc, fiind intimidați de angajatori prin violență sau amenințări cu arme.