UPDATE: La ce să fii atent înainte să pleci la muncă în străinătate prin intermediul unei firme

Începem prin a preciza că cea mai sigură modalitate de a munci în siguranță în afara țării este prin găsirea unui loc de muncă prin intermediul unui agent de plasare a forței de muncă în străinătate sau furnizor de servicii de plasare, în comparație cu un anunț de angajare de la o firmă din străinătate, ofertele unor cunoscuți sau persoane fizice. Activitatea acestor tipuri de companii și serviciile pe care le pot oferi sunt reglementate de Legea 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate. Această lege conține, pe lângă obligațiile pe care le au aceste firme, și drepturile pe care le au salariații care pleacă la muncă în străinătate prin intermediul lor. 

Spunem că aceasta este cea mai sigură modalitate de a munci în străinătate pentru că legea care îi protejează a suferit în ultimii doi ani mai multe modificări în favoarea lucrătorilor români, cum ar fi asigurarea transportului de către companiile care intermediază angajarea în statul de primire, condiții de cazare comparabile cu cetățenii din țara de destinație, oferirea contractului de muncă în limba română și în limba angajatorului, în aproape toate țările din lume. Este vorba de cele 187 de state membre ale Organizației Internaționale a Muncii, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite. La nivel global, sunt recunoscute 194 de țări.

Cei ce vor să lucreze în străinătate au nevoie de două contracte

Așa cum explica și Inspecția Muncii, într-o informare de anul trecut, când semnează documentele pentru a munci în străinătate, cei interesați trebuie să primească două contracte, cel de mediere (contract de natură civilă, care se semnează între persoana fizică și agentul/furnizorul de servicii de plasare) și cel de muncă (care se încheie direct cu angajatorul din străinătate).

Primul dintre contracte, cel de mediere, trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

• detalii despre agentul/furnizorul de plasare a forței de muncă;
• denumirea angajatorului și țara pentru care se face medierea în vederea angajării;
• datele de contact ale angajatorului - adresă, număr de telefon/ fax;
• descrierea muncii şi a condiţiilor de muncă (detalii care se vor regăsi și în contractul de muncă, precum salarizarea, programul de muncă, durata contractului, condițiile de transport și de locuit);
• detalii despre posibilitatea încetării (terminării) contractului de mediere, cum ar fi la semnarea contractului de muncă cu angajatorul străin, la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, dacă nu a fost găsit un loc de muncă potrivit, prin acordul celor două părți, dacă solicitantul refuză oferta de muncă în străinătate sau prin reziliere.

Important: Agentul de plasare trebuie să ofere gratis serviciile de mediere celui ce vrea să lucreze ca sezonier în străinătate, fără a-i percepe tarif de mediere, comisioane sau alte taxe.

Totuși, dacă românii care semnează un contract de mediere nu își respectă obligațiile asumate în contract, cum ar fi neprezentarea la locul de plecare în data stabilită pentru transportul către angajatorul din străinătate, pot fi, legal, obligați să plătească despăgubiri ce nu pot depăși 200 de euro decât în cazul în care prin contract au fost agreate și plătite alte sume.

Al doilea contract ce poate fi folosit pentru lucrul sezonier în străinătate, contractul de muncă, trebuie să aibă variantă în limba română și să conțină următoarele informații:

• datele de identificare ale angajatorului străin;
• funcţia, meseria sau ocupaţia;
• durata angajării, condiţiile de angajare și de încetare a angajării;
• durata timpului de muncă şi de repaus;
• tariful orar şi/sau salariul lunar, moneda în care se efectuează plata, modalităţile de plată şi datele de plată a salariului;
• sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
• cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
• durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
• condiţiile de muncă şi de climă, măsurile de sănătate şi securitate în muncă;
• asigurarea medicală şi de viaţă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii din ţara de destinaţie;
• acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
• condiţiile de cazare sau de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
• condiţiile de transport şi de repatriere, inclusiv în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
• obiceiurile locului şi orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa salariaţilor români;
• taxele, impozitele şi contribuţiile supuse veniturilor angajaţilor români, asigurându-se, după caz, evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
• datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României în statul de destinaţie;
• datele de contact ale autorităţilor locale din statul de primire la care lucrătorul cetăţean român poate depune o reclamaţie cu privire la nerespectarea contractului sau, după caz, documentului echivalent acestuia, încheiat cu angajatorul. 

Deși poate părea o listă lungă a chestiunilor ce trebuie prevăzute de contractul de muncă, ele trebuie verificate și analizate cu atenție de către cei interesați de un job în afara țării. 

Semnale de alarmă legate de ofertele de muncă în străinătate

Cum subliniam la începutul articolului, ofertele de muncă intermediate de persoane fizice sau ce apar în anunțuri online nu sunt la fel de sigure precum cele intermediate de agenții sau furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate. Însă chiar dacă găsesc o astfel de companie, cei interesați trebuie să fie atenți la unele aspecte.

Mai exact, nu trebuie să se lase presați să semneze pe loc o ofertă fermă de muncă prezentată de agenți. De la finalul anului trecut, firmele de intermediere au obligația de a oferi timp pentru studierea ofertelor, cel puțin cinci zile pentru cei aflați la prima mediere și cel puțin două zile pentru cei care au mai beneficiat de pe urma acestor servicii.

Un exemplar atât al contractului de mediere, cât și al contractului de muncă trebuie să fie primite de către solicitanți, lipsa acestora sau amânarea acordării lor ar trebui privite cu scepticism în legătură credibilitatea respectivei firme sau oferte de muncă.

De altfel, cetățenii români au posibilitatea de a afla, înainte de semnarea oricărui contract, dacă respectivul agent/furnizor de servicii de plasare este sau nu o companie reală prin verificarea dacă sunt înregistrați la inspectoratul teritorial de muncă.

Dacă vreuna dintre prevederile contractului de mediere sau de muncă nu este clară sau pare să fie încheiată cu scopul de a prejudicia beneficiarul, mai bine ar fi să nu semnați niciun document. La fel ar trebui procedat și dacă sunt cerute sume cu titlu de comision, garanții sau cheltuieli de transport neefectuat ori transferarea dreptului de încasare a banilor câștigați altor persoane, adică nu trebuie să cedați altei persoane dreptul de a încasa, în numele său, banii pentru munca prestată.