- Persoanele care colaborează cu agențiile de plasare trebuie să semneze un contract de mediere și un contract de muncă.
- Agențiile de plasare nu pot percepe comisioane pentru mediere și trebuie să asigure contracte în limba română.
- Verificarea agențiilor de recrutare și a condițiilor contractuale este esențială pentru a evita exploatarea în străinătate.
În primul rând, atunci când decidem să plecăm la muncă în afară, este important să știm că există reglementări legale care ne protejează. Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, stabilește că cel mai sigur mod de a găsi un loc de muncă în străinătate este prin intermediul agenților și furnizorilor de plasare a forței de muncă. Această lege reglementează nu doar obligațiile agențiilor de plasare, ci și drepturile salariaților care pleacă la muncă în străinătate prin intermediul acestora.
În plus, Legea 227/2022, prevede că, atunci când pleacă la muncă în afara granițelor, lucrătorii români trebuie să beneficieze de condiții de cazare comparabile cu cele de care beneficiază și muncitorii de acolo, de o indemnizație zilnică pentru hrană și de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din țara noastră.
Ce documente trebuie semnate cu agențiile de plasare și ce informații trebuie să conțină acestea
Potrivit unui ghid publicat de Inspecția Muncii (ITM), persoanele care colaborează cu agențiile de plasare a forței de muncă în străinătate trebuie să primească două tipuri de contracte: un contract de mediere (un contract civil semnat între persoana care dorește să muncească și agentul/furnizorul de servicii de plasare) și un contract de muncă (încheiat direct cu angajatorul din străinătate).
Contractul de mediere trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
- denumirea angajatorului din străinătate, țara pentru care se face medierea, adresa și datele de contact ale acestuia;
- descrierea muncii și condițiile de muncă, meseria sau ocupația, durata timpului de muncă, durata contractului, salarizarea, condițiile de transport și de cazare.
Atenție! Agențiile de plasare și furnizorii de servicii de plasare nu pot percepe comisioane, tarife sau taxe de la cetățenii români pentru activitățile de mediere.
Agențiile de plasare a forței de muncă sunt obligate să asigure încheierea unui contract de muncă în limba română, înainte de plecarea din România. Acest contract trebuie să includă următoarele clauze:
- datele de identificare ale angajatorului din străinătate;
- funcția, meseria sau ocupația;
- durata angajării și condițiile de încetare a angajării;
- durata timpului de muncă și de repaus;
- tariful orar și/sau salariul lunar, moneda în care se efectuează plata, modalitățile de plată și datele de plată ale salariului;
- sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;
- condițiile de muncă și de climă, măsurile de sănătate și securitate în muncă;
- asigurarea medicală și de viață, în aceleași condiții ca pentru muncitorii din țara respectivă;
- despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
- condițiile de cazare și de închiriere a unei locuințe, asigurarea hranei și transportul;
- taxele, impozitele și contribuțiile care grevează asupra veniturilor angajaților și datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României din țara de destinație.
Atât contractul de mediere cât și contractul de muncă trebuie să conțină clauze referitoare la:
- condițiile de cazare, care trebuie să îndeplinească standardele din țara de destinație;
- decontarea transportului dus-întors între România și locul de muncă;
- asigurarea hranei și a sănătății, cu condiții clare privind indemnizațiile de hrană și asigurarea medicală pe perioada contractuală.
În cazul în care deplasarea se face în grupuri mai mari de 10 persoane, agențiile de plasare a forței de muncă sunt obligate să asigure transportul prin intermediul unor firme autorizate să efectueze transport internațional de persoane.
Munca sezonieră trebuie să îndeplinească aceleași condiții legale privind cazarea, transportul, asigurarea hranei și a sănătății. În ceea ce privește cazarea, lucrătorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii de maximum 25% din remunerația sa. Transportul între România și locul de muncă trebuie decontat de angajator, fără ca lucrătorul să fie obligat să plătească acești bani. De asemenea, lucrătorul trebuie să beneficieze de asigurare de sănătate pe întreaga perioadă a contractului și de indemnizații pentru asigurarea hranei zilnice.
Aici puteți consulta lista agenților de plasare a forței de muncă sau a altor furnizori de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate înregistrați la inspectoratele teritoriale de muncă.
Nu toate agențiile sunt de încredere
Deși agențiile și furnizorii de servicii de plasare sunt, așa cum am menționat anterior, cei mai siguri „intermediari”, este esențial să fim atenți la anumite detalii pentru a evita eventualele neplăceri.
Dacă agenția sau serviciul de plasare vă presează să semnați o ofertă fermă, ar trebui să priviți acest lucru cu scepticism, mai degrabă decât cu bucurie sau optimism. Agențiile trebuie să ofere cel puțin cinci zile pentru studierea ofertei, pentru prima mediere, și două zile pentru cei care au mai folosit serviciile lor.
În același timp, întârzierea actelor (contractul de mediere și cel de muncă) ridică semne de întrebare asupra seriozității agenției. Aici puteți verifica dacă agenția este înregistrată la ITM.
Un alt semnal de alarmă ar fi oferirea de locuri de muncă pentru orice meserie în orice țară europeană sau invocarea încheierii contractului de muncă doar la sosirea la locul de muncă. La fel, fiți atenți dacă vi se cer sume de bani pentru mediere sau transport, dacă selectarea se face rapid și fără criterii clare (de exemplu, interviu sau verificarea aptitudinilor).
Dacă aveți nelămuriri cu privire la contract sau dacă agenția solicită comisioane, garanții sau alte sume suplimentare, este recomandat să nu semnați niciun document.
În cazul în care vă confruntați cu probleme la locul de muncă puteți apela la autoritățile competente sau puteți solicita sprijinul misiunilor diplomatice ale României.
ITM a reamintit acum ceva timp că, în situații precum neplata salariilor, nerespectarea programului de muncă sau discriminarea pe criterii de gen, rasă sau alte motive, lucrătorii pot semnala aceste abuzuri angajatorului și pot depune o plângere la autoritățile competente din statul în care muncesc. Aceste autorități sunt abilitate să intervină pentru a rezolva conflictele de muncă și a asigura respectarea legislației naționale.
De asemenea, Ambasada sau Consulatul României pot oferi asistență și informații prin Biroul atașatului pe probleme de muncă și sociale, care face parte din misiunile diplomatice ale României. Astfel, românii angajați în străinătate pot primi îndrumări și sfaturi cu privire la pașii legali de urmat în cazul unui conflict de muncă.
De asemenea, pe site-ul Ministerului Muncii este publicat și „Ghidul lucrătorului român în statele membre ale UE”, care include informații detaliate pentru lucrătorii români ce doresc să muncească în străinătate. Aceste ghiduri specifice pentru fiecare țară (cum ar fi „Ghidul lucrătorului român în Austria”, „Ghidul lucrătorului român în Belgia”, „Ghidul lucrătorului român în Cehia” etc.) oferă informații despre condițiile de viață din respectivele state, cum se poate găsi o locuință, cum sunt reglementate sistemele naționale de asigurări sociale, unde se pot găsi locuri de muncă și multe altele.
Comentarii articol (0)