Mai exact, așa cum scrie în Codul de procedură civilă, “poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul”.
Același act normativ stabilește și care poate fi obiectul popririi. Concret, pot fi supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile.
Când vine vorba despre limitele popririi, Codul de procedură civilă stabilește că sumele reținute din salariu nu trebuie să depășească anumite valori. Astfel, popririle pe salariu, pensie sau alte venituri trebuie să se încadreze în următoarele limite:
- până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii;
- până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Așadar, indiferent de numărul popririlor pe care le are asupra salariului, un datornic trebuie să primească cel puțin jumătate din venitul salarial net.
De fapt, se reține jumătate din salariul net pentru toate popririle, această sumă fiind împărțită apoi între creditori, în funcție de datoria existentă la fiecare dintre aceștia.
De asemenea, Codul de procedură civilă stabilește că „veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum”.
Comentarii articol (0)