Guvernul a suspendat prevederea care afecta rămânerea pe post a personalului contractual plătit din fonduri publice. Ea a produs, totuși, efecte câteva zile

• Guvernul a suspendat până la 31 decembrie 2025 prevederea care relua regula (deja reglementată cu caracter general) că încetarea de drept a raportului de muncă se produce la data la care angajatul îndeplinește condițiile de pensionare - suspendarea vizează personalul contractual plătit din fonduri publice.
• Suspendarea operează doar din 13 martie, ceea ce înseamnă că efectele juridice produse în cele șase zile anterioare rămân valabile.
• Măsura nu se aplică funcționarilor publici.

„Articolul VI

Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (13 martie - n.red.) se suspendă aplicarea prevederilor art. 38 alin. (10) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2025”, prevede OUG nr. 12/2025, publicată joi în Monitorul Oficial. Această măsură are scopul de a asigura stabilitatea și continuitatea activității instituțiilor publice, având în vedere complexitatea procedurilor administrative și organizatorice care ar putea genera dificultăți în implementarea acestora, scrie în preambulul ordonanței, dat fiind că efectul aplicării art.38 alin.(10) însemna vacantarea a numeroase posturi ocupate de personalul contractual plătit din fonduri publice.

Ce prevedere este, mai exact, suspendată începând din 13 martie și până la final an? 

 „(10) Raportul de muncă al personalului contractual plătit din fonduri publice în conformitate cu prezenta lege, care îndeplinește condițiile de pensionare și pentru care a fost emisă decizia de pensionare, încetează de drept, în condițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă salariatul a solicitat suspendarea plății pensiei”. 

Prevederea citată mai sus a apărut în Legea 153 vinerea trecută (7 martie), ca efect al OUG nr. 9/2025, ca unul dintre multele exemple în care Guvernul ignoră cu desăvârșire orice normă de tehnică legislativă, precum și consultarea cu cei afectați pentru a putea evalua impactul real al celor pe care le legiferează.

Art. 38 (10) din Legea-cadru a salarizării bugetare a apărut în Monitorul Oficial generând un val de reacții negative în spațiul public și în rândul bugetarilor direct afectați, presa centrală prezentând modificarea în mod eronat, drept o interdicție pentru bugetari de a se mai angaja la stat după pensionare sau de a cumula pensia cu salariul, ceea ce a contribuit la dezinformare pe acest subiect.

La câteva zile de la apariția acestei prevederi în Legea-cadru, redacția avocatnet.ro a explicat efectele acesteia, contextul în care a fost legiferată și redundanța ei, în fapt, având în vedere că în Codul muncii, aplicabil oricum și personalului contractual plătit din fonduri publice, prevede de ani de zile că raportul de muncă încetează de drept la data cumulării condițiilor de pensionare. Cu toate acestea, efectul prevăzut de Codul muncii a fost sistematic ignorat în sectorul public, până când, în noiembrie anul trecut, Înalta Curte a pronunțat o decizie prin care a lăsat clar aspectul următor: este irelevant că se suspendă plata pensiei, funcționarul nu mai poate continua munca în baza unui raport de serviciu care a încetat de drept odată ce acesta a obținut dreptul la pensie - argumentația era aceeași, desigur, și în cazul personalului contractual. 

O atenționare ce este important a fi făcută e că suspendarea efectelor art. 38 alin. (10) a avut loc la câteva zile după ce acest a început să producă efecte juridice - altfel spus, suspendarea operează abia de pe 13 martie, ceea ce înseamnă că în practică ar trebui ținut cont de faptul că efectele produse în cele șase zile nu sunt șterse de recenta ordonanță de suspendare. 

Totodată, trebuie reținut faptul că prevederea se referă exclusiv la personalul contractual plătit din fonduri publice - ceilalți angajați ai statului nu sunt în situația de a beneficia de această suspendare dispusă de Guvern până la final de an. Cu alte cuvinte, nu îi vizează pe funcționarii publici.

Cele două ordononanțe apărute în decursul a șapte zile vor produce, în mod cert, și efecte nedorite în practică, vor da naștere unor interpretări diferite, așa cum se întâmplă de obicei când Guvernul alege să supra-legifereze (prevederea suspendată în prezent nu trebuie inclusă de principiu în Legea salarizării unitare, fiind o dublare aproape a prevederilor deja existente în Codul muncii, cu diferența că în art. 38 apăruse și ideea că decizia de pensionare a fost deja emisă). Rămâne însă întrebarea: ce facem cu ce prevede Codul muncii și ce facem dacă se ajunge iar la Înalta Curte, care va constata cât de tare s-a greșit?