Fake news: Guvernul NU a interzis angajările la stat după pensionare și nici cumulul pensiei cu salariul la stat. Ce reprezintă completarea făcută recent în Legea salarizării bugetarilor

• Prevederea din OUG 9/2025 confirmă (oarecum în mod inutil) că raportul de muncă încetează de drept la pensionare, chiar dacă persoana solicită suspendarea plății pensiei.
• Pensionarii pot ocupa în continuare locuri de muncă la stat prin participarea la concursuri și pot cumula pensia cu salariul, neexistând nicio piedică legală în acest sens.
• Suspendarea plății pensiei nu anulează decizia de pensionare și nu „resuscitează” raportul de muncă / de serviciu existent anterior, conform unei decizii a ÎCCJ din 2024.
• Cei care vor să ocupe în continuare posturile actuale la stat, deși se apropie de sau depășesc deja vârsta de pensionare, nu pot opta pentru pensionare în același timp. 

Contrar tuturor principiilor generale care stau la baza (tuturor) relațiilor de muncă, legiuitorul simte uneori nevoia să dubleze unele norme și să creeze astfel senzația că există o diferență de tratament între anumite categorii de lucrători, în special între cei din sectorul public și sectorul privat. 

Ultimul act normativ în care a fost aruncată „ca nuca în perete” o astfel de dispoziție este OUG 9/2025 și, trecând peste ceea ce indică explicit Constituția și Legea 24/2000 cu privire la acest tip de act normativ, Guvernul reconfirmă în cadrul Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice ceea ce prevede Codul muncii încă din 2003, la art. 56 (chiar dacă acesta a suferit de-a lungul timpului unele modificări).

Regula stipulată de Codul muncii de ani de zile este cât se poate de simplă: contractul încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, cu excepțiile prevăzute expres și limitativ. Doar că, în practică, s-a făcut adesea (în mod nonșalant) abstracție de această regulă. Ce se întâmpla, de fapt, era că funcționarii sau alt personal angajat la stat își depuneau dosarul de pensionare, după care suspendau plata pensiei și continuau să lucreze la stat, făcându-se abstracție de faptul că nu mai puteau continua să muncească la stat în baza aceluiași raport de muncă/de serviciu, care încetase de drept, conform legii, la data pensionării. 

Înalta Curte a dat anul trecut o decizie importantă prin care „a curmat” interpretările la nivel național, reamintind că practica aceasta este neconformă legii și că este irelevant din punct de vedere al efectului pensionării (încetarea de drept a raportului de muncă / de serviciu) faptul că se suspendă plata pensiei. Dacă ne imaginăm o axă a timpului, o să înțelegem, poate, mai bine de ce suspendarea pensiei nu are și nu avea cum niciodată să aibă vreun efect asupra continuării raportului de muncă / de serviciu:

Faptul că încetează raportul de muncă/de serviciu nu înseamnă că persoanele care s-au pensionat nu mai pot ocupa un loc de muncă, dreptul muncă fiind unul fundamental și fiind interzisă orice formă de discriminare pe acest criteriu, oamenii având dreptul de a se prezenta la examen sau concurs în sectorul public sau de a candida pentru ocuparea unui loc de muncă în sectorul privat, iar dacă îndeplinesc condițiile și trec de această etapă, se pot angaja și pot cumula pensia cu salariul.

Înalta Curte explica, în contextul deciziei din noiembrie 2024, de ce eventualele demersuri de suspendare a plății pensiei (la cererea pensionarului) nu afectează în sine calitatea deja dobândită de pensionar și nu „resuscitează” raportul de serviciu al acestuia. Suspendarea plății este o procedură prevăzută de Legea pensiilor cu rolul de a sista plata efectivă a pensiei, iar nu de a anula decizia de pensionare și efectele sale asupra raportului de serviciu (sau de muncă).

Ce prevede, de fapt, OUG 9/2025

În contextul explicațiilor de mai sus, iată ce prevede ordonanța publicată săptămâna trecută în Monitorul Oficial:

„Articolul IV

La articolul 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alin. (10), cu următorul cuprins:

(10) Raportul de muncă al personalului contractual plătit din fonduri publice în conformitate cu prezenta lege, care îndeplinește condițiile de pensionare și pentru care a fost emisă decizia de pensionare, încetează de drept, în condițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă salariatul a solicitat suspendarea plății pensiei”.

Așa cum spuneam, încă de la începutul articolului, e chestionabilă atât includerea acestei prevederi în Legea 153, cât și reala necesitate a acesteia, din moment ce raportului de muncă al personalului contractual i se aplică oricum prevederile din Codul muncii, care spuneau că raportul de muncă încetează de drept la acea dată încă de acum mulți ani.

Nu ne mai legăm de faptul că soluția adoptată prin OUG este cel puțin neconformă, fiind adăugat un alineat în cadrul unui articol care se referă la salarizare, nu la situația juridică a contractului de muncă sau a raportului de serviciu și într-o lege al cărei scop este stabilirea cadrului privind salarizarea.

În același timp, observăm o diferență fină, de nuanță față de dispozițiile Codului muncii, în sensul că în actualul art. 38 alin. (10) din Legea 153/2017, oricum supraîncărcat cu ipoteze juridice distincte (alineate) și diferite excepții, a fost „strecurată” o sintagmă care adaugă la ipoteza prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. c) din Cod: „și pentru care a fost emisă decizia de pensionare”.

Concret, dacă regula generală prevede încetarea de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, avem în acum în Legea 153/2017 prevăzută și condiția suplimentară a emiterii deciziei de pensionare. Acest aspect are legătură cu o altă dispoziție controversată din Legea 360/2023 (Legea pensiilor), art. 46 alin. (2), care prevede posibilitatea de a opta între acordarea pensiei pentru limită de vârstă și continuarea activității, cu acordul anual al angajatorului, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

Rămân în discuție situațiile în care angajatorii, instituții și/sau autorități publice aleg să elimine din organigramă/statul de funcții posturile care devin vacante ca  urmare a încetării de drept a actualelor raporturi juridice de muncă și astfel nu vor mai fi scoase la concurs.

De ce a adoptat Guvernul prevederea? În contextul deciziei recente a Înaltei Curți și în scopul, cel mai probabil, al unor clarificări suplimentare.

Ca atare, concluziile apărute în presa centrală zilele trecute referitoare la interzicerea angajărilor la stat după pensionare ori la interzicerea cumului pensiei cu salariul de la stat sunt complet eronate. Să nu uităm că s-a încercat, prin Parlament, interzicerea cumului pensiei cu salariul la stat, iar Curtea Constituțională „s-a opus”, explicând că bugetarii nu pot fi puși să aleagă astfel între două drepturi fundamentale (mai multe despre proiectul blocat de CCR, aici).

Întrebarea reală este: de ce prevederi aplicabile de ani de zile au fost sistematic ignorate în rândul angajaților statului? Și de ce reprezentanți sindicali, de exemplu, acuză acum Guvernul că a interzis ceva ce, de fapt, nu a interzis, fiind demult prevăzut de lege.

De ce soliciți pensionarea, dacă oricum suspenzi plata pensiei?

În urma unor discuții informale cu lucrătorii care ar putea fi afectați de o astfel de măsură am constatat că o parte dintre aceștia și-au dorit mai mult o informare cu privire la cuantumul pensiei pe care o pot obține în cazul în care nu vor să opteze pentru continuarea activității și au primit în schimb o decizie de pensionare, fiind acum în situația în care contractul/raportul de serviciu poate înceta de drept.

Acesta este încă un aspect neclarificat de legiuitor, pentru că portalul CNPP nu oferă informații cu privire la cuantumul pensiei și, astfel, nicio persoană nu știe care dintre cele două variante, pensionarea sau continuarea activității, corespunde propriilor nevoi, deși este obligată să opteze pentru una dintre acestea.

Problema angajaților care se pensionează este că, deși au dreptul să muncească în continuare, în baza unor noi raporturi de muncă / de serviciu, nu le poate garanta nimeni că se vor întoarce la aceleași posturi ocupate anterior.