Prezentăm pe scurt conținutul speței analizate și contextul care a generat litigiul:
Greenfiber | Factură cu TVA ⇒ ⇒ ⇒ Vânzare de echipamente într‑un transfer parțial de active între aceste două societăți afiliate |
Greentech |
În perioada 28 mai - 17 noiembrie 2015, Greenfiber a făcut obiectul unei inspecții, în cadrul căreia organele fiscale au considerat că tratamentul fiscal aplicat operațiunii de vânzare de echipamente, într‑un transfer parțial de active (și anume că operațiunea era supusă TVA), era corect și, așadar, că Greenfiber colectase și plătise în mod corect TVA aferent acestei operațiuni la bugetul de stat.
În perioada 23 noiembrie 2015 - 15 iulie 2016, Greentech a făcut la rândul său obiectul unei inspecții fiscale, în cadrul căreia organele fiscale au recalificat operațiunea care fusese considerată inițial ca fiind o livrare de bunuri supusă TVA‑ului, care conferă Greentech dreptul de deducere a TVA‑ului achitat în amonte, într‑un transfer parțial de active între două societăți afiliate, operațiune care nu este supusă TVA‑ului, în conformitate cu articolul 128 alineatul (7) din Codul fiscal. Drept urmare, au emis o decizie de impunere prin care s‑a reținut în sarcina Greentech obligații fiscale suplimentare cu titlu de TVA și accesorii aferente.
În urma unei contestații respinse făcute de Greentech, aceasta a introdus o acțiune la Curtea de Apel Ploiești. Curtea de Apel Ploiești a anulat în parte decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală privind inspecția efectuată la Greentech, însă Administrația fiscală română a formulat recurs, recurs ce a fost admis ulterior.
În situația dată, Greentech a formulat o cerere de revizuire, susținând că hotărârea menționată încălca jurisprudența CJUE, în temeiul căreia dreptul de deducere a TVA-ului trebuie să fie recunoscut și în ipotezele în care operațiunile în discuție nu sunt incluse în sfera de aplicare a TVA-ului dacă din circumstanțele specifice ale cauzei rezultă că ar fi imposibilă sau extrem de dificilă recuperarea sumei achitate cu titlu de TVA de către cel care a plătit o asemenea sumă, în caz contrar existând riscul de a se aduce atingere principiilor neutralității TVA-ului și efectivității.
Această cerere de revizuire a fost formulată în contextul în care, la data hotărârii menționate, dreptul de a corecta factura amintită era, însă, deja prescris, termenul de prescripție împlinindu‑se în luna mai 2021. Astfel, în măsura în care hotărârea din 26 noiembrie 2018 a confirmat că tratamentul fiscal rezervat de Greenfiber și de Greentech operațiunii în cauză era corect, aceste societăți nu aveau niciun motiv valabil pentru a proceda la corectarea facturii prin care se constata această operațiune înainte de pronunțarea hotărârii din 23 noiembrie 2021. Prin urmare, Greentech era în imposibilitatea de recuperare a TVA‑ului ca urmare a faptului că Greenfiber este împiedicată să corecteze factura și decontul de TVA, dată fiind împlinirea termenului de prescripție.
În acest context, Greentech a formulat o cerere de revizuire a acestei hotărâri, iar instanța de trimitere adresează CJUE următoarea întrebare preliminară: „Principiile neutralității, securității juridice și protecției încrederii legitime, reglementate de articolul 2, articolul 19 și articolul 168 [din Directiva TVA] coroborat cu articolul 203 din [aceasta], se opun refuzului recunoașterii dreptului de deducere a [TVA ului achitat] pentru o operațiune de vânzare, reîncadrată ulterior de autoritățile fiscale ca fiind un transfer de afacere în afara sferei de TVA, în condițiile în care [TVA-ul] a fost deja [colectat] la bugetul de stat, iar, potrivit legislației naționale, restituirea [acestuia] este imposibil de realizat?”
În rezolvarea cauzei, CJUE a subliniat, la fel ca în alte cazuri, că dreptul de deducere face parte integrantă din mecanismul TVA‑ului și, în principiu, nu poate fi limitat, întrucât regimul deducerilor are scopul de a elibera complet persoana impozabilă de sarcina TVA datorată sau plătită în cadrul tuturor activităților sale economice. Astfel, sistemul comun al TVA asigură neutralitatea fiscală pentru toate activitățile economice, indiferent de finalitatea sau de rezultatele acestora, atâta timp cât operațiunile sunt supuse ele însele TVA. Așadar, dacă tranzacția nu este supusă TVA, persoanele impozabile nu pot pretinde dreptul de deducere a TVA.
În principiu, atunci când o persoană impozabilă a plătit un TVA facturat, dar care nu era datorat, responsabilitatea de a efectua regularizarea revine emitentului facturii. În acest sens, statele membre stabilesc, prin reglementările interne, condițiile în care acest TVA poate fi corectat.
Spre exemplu, o reglementare națională care să respecte principiile neutralității TVA-ului și efectivității poate să prevedă, pe de o parte, dreptul furnizorului care a plătit TVA-ul din greșeală autorităților fiscale să ceară restituirea acestuia, iar, pe de altă parte, posibilitatea persoanei care a beneficiat de servicii de a exercita o acțiune civilă pentru restituirea plății nedatorate față de furnizor. Astfel, acest sistem permite persoanei care a suportat, în mod eronat, sarcina TVA-ului facturat, să obțină restituirea sumelor plătite, dar care nu erau datorate.
Cu toate acestea, într-o situație ca cea din speța de la CJUE, când restituirea TVA devine imposibilă sau excesiv de dificilă, în special în cazul insolvabilității furnizorului, principiile neutralității și eficienței TVA impun ca statele membre să prevadă și alte mecanisme necesare pentru ca beneficiarului să îi fie posibilă recuperarea TVA-ului facturat și plătit fără a fi datorat, în special adresând cererea sa de restituire direct administrației fiscale.
Spre exemplu, în situația dată, Greentech nu are dreptul de a deduce TVA, întrucât tranzacția în cauză nu este supusă TVA. Cu toate acestea, acest TVA nu ar trebui să fie un cost pentru Greentech. Așadar, având în vedere că Greenfiber nu mai poate corecta factura pentru tranzacția respectivă, întrucât între timp a intervenit termenul de prescripție, iar Greentech nu mai are posibilitatea de a obține restituirea TVA-ului facturat de la acesta, Greentech ar trebui să aibă dreptul de a înainta cererea de restituire direct autorităților fiscale.
Drept urmare, CJUE a decis că principiile neutralității TVA și efectivității trebuie interpretate în sensul că „nu se opun unei reglementări sau unei practici administrative naționale care nu permite unei persoane impozabile să obțină deducerea TVA achitat în amonte pentru o operațiune care, în urma unei inspecții fiscale, a fost recalificată de administrația fiscală drept operațiune nesupusă TVA-ului, chiar dacă este imposibil sau excesiv de dificil pentru această persoană impozabilă să obțină din partea vânzătorului restituirea TVA astfel plătit fără să fie datorat. Aceste principii impun însă ca, într-o asemenea situație, respectiva persoană impozabilă să își poată îndrepta cererea de restituire direct împotriva administrației fiscale”.
În concluzie, CJUE a hotărât că legislațiile naționale trebuie să includă mecanisme alternative pentru a asigura neutralitatea TVA-ului și corectitudinea, cum ar fi permiterea persoanelor impozabile să aplice direct la autoritățile fiscale pentru restituirea TVA-ului, atunci când obținerea recuperării acestuia de la vânzător este imposibilă.