Sancționarea telesalariatului care a refuzat să se prezinte la instruirile de SSM și PSI la sediul angajatorului

O telesalariată este sancționată disciplinar printr-un avertisment scris din cauza refuzului de a se prezenta la instruirile de SSM și PSI, pentru care primise o convocare de prezentare cu trei zile înainte, acestea având loc la sediul angajatorului. În susținerea refuzului, ea a susținut că se afla într-o relație de telemuncă, stabilită prin act adițional la contractul initial, și că obișnuia să muncească din alt loc decât sediul firmei, iar, în opinia sa, instruirile SSM și PSI puteau fi realizate exclusiv online, în aceeași manieră în care își desfășura și atribuțiile de serviciu. Totodată, a mai argumentat telesalariata în sprijinul refuzului său, termenul de trei zile era nerezonabil de scurt pentru a se prezenta la sediu. 

Nemulțumită de sancțiune, chiar dacă vorbim, totuși, de un simplu avertisment scris, telesalariata a contestat în instanță decizia de sancționare, considerând că prin chemarea sa la sediu pentru respectivele instruiri angajatorul urmărea, de fapt, să o aducă înapoi la munca de la sediu. Aceasta a mai argumentat, în instanță, că decizia nu cuprindea o descriere suficientă a faptei și nici un temei de drept clar, fiind nelegală, așadar. 

În replică, angajatorul a arătat că, în temeiul legislației muncii și al actelor interne (regulament intern, fișa postului, contractul individual de muncă), are obligația să efectueze instruirea angajaților în sfera de SSM. Faptul că salariata lucrează în regim de telemuncă nu exclude obligația legală de a se prezenta la sediu sau la un alt spațiu stabilit de angajator pentru a primi instruirea față în față, atunci când angajatorul consideră că aceasta este forma potrivită. Totodată, a mai argumentat angajatorul în instanță, Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă nu prevede posibilitatea de a realiza instruirea exclusiv online pentru toți salariații, decât în cazuri speciale (de exemplu, pentru reprezentanții lucrătorilor cu atribuții specifice), iar Legea privind telemunca nu conține derogări clare pe acest subiect.

Tribunalul a respins contestația angajatei, iar decizia a fost menținută și în apel. Pe lângă faptul că criticile privind conținutul deciziei de sancționare au picat în instanță, considerându-se că decizia îndeplinea cerințele legale, judecătorii au concluzionat că angajata avea obligația să se prezinte la sediu și că termenul de trei zile nu era nici pe departe nerezonabil. În telemuncă, argumenta instanța de fond, salariatul își desfășoară zilnic atribuțiile specifice funcției din alt loc decât sediul firmei, folosind tehnologia informației, însă obligația de participare la instruirea SSM și PSI nu este neapărat legată de activitatea propriu-zisă de zi cu zi, ci este o obligație independentă, reglementată de lege, pe care angajatorul o stabilește în concret (ca loc, modalitate de desfășurare etc.), iar Legea SSM nu obligă angajatorul să realizeze instruirea online, putând să solicite prezența fizică a salariatului. Prin urmare, dispoziția de a se prezenta personal la sediu nu era una abuzivă.

În apel, instanța a spus că telesalariatul trebuie să fie oricând accesibil unei convocări a angajatorului dacă legea și regulamentele interne impun o anumită formă de instruire sau dacă siguranța muncii o cere. Refuzul complet al angajatei nu poate fi justificat doar prin invocarea telemuncii, așadar. Convocarea pe care angajatorul i-a adresat-o nu echivalează cu schimbarea locului de muncă, așa cum se temea angajata. 

Notă: Decizia Curții de Apel poate fi consultantă integral aici.