Angajatorul ne-a montat camere video în băi, vestiare și la locul de luat masa - e legal?

 „Este legala camera video in baia angajatilor? Avem o camera video si in camera unde mancam si ne schimbam ( acum nu ne mai putem schimba acolo )”. 

Când vine vorba de sistemele de supraveghere la locul de muncă, angajatorii trebuie să se raporteze nu doar la GDPR, ci și la Legea nr. 190/2018, care prevede următoarele:

„În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicaţii electronice şi/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:

a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;

b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;

c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;

d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa şi

e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate”.

Firmele nu au nevoie de consimțământul angajaților ca să monteze sisteme de supraveghere, consimțământul fiind un temei de prelucrare a datelor personale care nu poate fi imaginat în contextul raportului de subordonare dintre angajator și angajat. Prin urmare, doar folosind interesul legitim ca temei de prelucrare un angajator ar putea justifica astfel de măsuri de supraveghere - ar putea, dar asta nu înseamnă că va fi întotdeauna o măsură legală și care să rămână nesancționată.

Dacă ne raportăm la ceea ce comunică public Autoritatea Națională de Supraveghere (ANSPDCP), putem constata că întotdeauna e pusă sub semnul întrebării legitimitatea acestor măsuri de supraveghere a angajaților, plecându-se de la următoarea întrebare (cea care reprezintă, de fapt, una dintre condițiile prescrise de Legea 190/2018): cum demonstrează angajatorul că a încercat să atingă același scop printr-o măsură mai puțin intruzivă?

Întorcându-ne la întrebarea citată la începutul articolului, adresată de cineva în forumul avocatnet.ro, putem răspunde cu o alta: cum ar putea justifica angajatorul necesitatea supravegherii video la toaletă, în vestiare și chiar și în locul de luat masa? Cel mai probabil, la un eventual control, pretinsa legitimitate a acestor măsuri ar pica. Cu o altă ocazie, Autoritatea sancționa un angajator pentru că folosea înregistrările camerelor montate din rațiuni de securitate pentru a-i supraveghea pe angajați. Exemple de sancțiuni similare sunt nenumărate însă, în ultimii ani. 

Interesul legitim al angajatorului poate fi invocat, de regulă, doar dacă este demonstrat un scop real (precum protecția bunurilor, prevenirea unor infracțiuni sau garantarea securității spațiilor), iar măsura este adecvată și nu încalcă, în mod excesiv, viața privată a angajaților. Iar conceptul de viață privată nu se termină la ușa biroului, acest aspect beneficiind de recunoaștere la nivelul instanțelor de judecată atât în cauze ce vizează protecția datelor personale, cât și în diverse litigii de muncă ș.a.m.d.

În cazul unor spații precum băile sau vestiarele, nivelul de intimitate așteptat de salariați este maximal, iar supravegherea ar fi considerată, fără dubiu, o ingerință disproporționată, încălcând dreptul la respectarea vieții private și demnității umane. Chiar și invocarea interesului legitim pentru securitate (spre exemplu, prevenirea furturilor sau a vandalismelor, a conflictelor între angajați etc.) ar fi cu siguranță respinsă în majoritatea cazurilor, deoarece dreptul la intimitate în astfel de spații este imposibil de contestat, iar balanța se înclină ferm în favoarea protecției vieții private.

În ceea ce privește zonele de luat masa, situația poate fi, teoretic, mai puțin strictă decât în cazul toaletelor ori vestiarelor. Totuși, și în aceste spații intimitatea angajaților are o valoare importantă, mai ales că pauza de masă reprezintă adesea un răgaz personal. Dacă angajatorul ar dori să monteze sisteme video în cantină sau în spațiile de relaxare, va trebui să demonstreze că există un interes legitim concret (de exemplu, prevenirea incidentelor de securitate sau protecția bunurilor societății) și că soluția propusă este proporțională. 

Merită să citești și:

• Supravegherea la muncă - Ce precauții ar trebui să-și ia angajatorii și ce nu ar trebui făcut
• De principiu, filmările camerelor de supraveghere nu pot fi folosite la cercetarea disciplinară
• Angajatorii care folosesc camere video pentru securitate nu le pot folosi și pentru supravegherea salariaților