Câte contracte de muncă poate avea un salariat în același timp la același angajator sau la angajatori diferiți

• Legislația permite cumulul de contracte de muncă la același angajator sau la angajatori diferiți, de principiu.
• La același angajator, timpul de muncă se analizează cumulat pentru toate contractele, cu respectarea limitei de 48 ore/săptămână și a perioadei de repaus zilnic de 12 ore consecutive. Există jurisprudență inclusiv la nivel european cu privire la aceste situații.
• La angajatori diferiți, regulile privind timpul de muncă se analizează separat pentru fiecare contract, responsabilitatea respectării perioadelor de odihnă revenind salariatului, dar imperativul de a nu suprapune programul rămâne în picioare.
• Există restricții suplimentare pentru anumite categorii de angajați (minori, părinți singuri) sau pentru situații specifice. de care părțile trebuie să țină cont.

„Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care îşi exercită acest drept”, prevede Codul muncii.

Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, o prevede chiar Constituția. Multă vreme, în Codul muncii nu era specificată condiția privind nesuprapunerea programului de muncă însă - condiția este însă una firească, întrucât, indiferent că vorbim de același angajator sau de angajatori diferiți, un lucrător nu poate fi în două locuri în același timp sau la dispoziția a doi angajatori în același timp și nu poate îndeplini mai multe roluri și atribuții în același timp. 

Întrebarea „pot avea mai multe contracte de muncă în același timp” necesită însă un răspuns mai elaborat decât ceea ce reiese din prevederea citată mai sus: răspunsul e „da” sau „nu” în funcție de mai multe aspecte ce trebuie luate în calcul.

Contractele sunt la același angajator? În acest caz, cumulul trebuie să țină cont nu doar de condiția ca programele să nu se suprapună, ci și de condițiile impuse de Codul muncii în mod strict în ceea ce privește timpul de muncă și de repaus, care nu se analizează în acest caz pentru fiecare contract în parte, ci în ansamblu, per angajator (așa a stabilit, cel puțin, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, într-un caz ce viza chiar un lucrător român). Altfel spus, în cazul în care un lucrător a încheiat mai multe contracte de muncă cu același angajator, perioada minimă de repaus zilnic se apreciază raportat la ansamulul contractelor la același angajator.

De pildă, nu se pot cumula două contracte part-time de câte șase ore de muncă zilnic la același angajator, sau unul cu normă întreagă și un altul cu normă de trei ore/zi. Când contractele sunt la același angajator se analizează, practic, ca și cum ar fi un singur contract, dar cu orele adunate de la cele două/trei contracte.

Tuturor regulilor de mai sus li se mai adaugă, după caz, și alte reguli incidente - dacă e vorba de muncă de noapte, de exemplu, ori dacă angajatul este încă minor sau e părinte unic și are copii în îngrijire. Iar aici discutăm doar despre angajații din mediul privat, în cazul celor de la stat putând exista condiționări suplimentare, prevăzute de legi speciale.

Și, desigur, regula că nu se pot suprapune programele de muncă este aici deplin aplicabilă. 

Ca atare, răspunsul la întrebarea din titlu este ceva mai complicat în cazul în care contractele se încheie la același angajator, întrucât există un cumul de condiții ce trebuie analizate înainte de a încheia cel de-al doilea contract. Altfel, angajatorul e pasibil de amenzi. 

Merită să citești și:

• Câte ore pe zi poate munci un salariat cu două contracte la același angajator?
• În cazul cumulului de contracte cu același salariat/angajator nu poate fi depășit timpul de muncă zilnic maxim, dar ce facem cu cel săptămânal?

Contractele sunt la angajatori diferiți? Aici, răspunsul e ceva mai simplu, pentru că legea nu le cere angajatorilor să respecte legea împreună cu alții atunci când se întâmplă „să împartă” același angajat. Mai precis, aici regulile privind timpul de muncă și de repaus se analizează în mod individual, la fiecare angajator, iar dacă un angajat ajunge să lucreze peste 12 ore pe zi, la angajatori diferiți, este o chestiune care îl privește în mod exclusiv, angajatorii neputând fi sancționați pentru alegerea acestuia. 

Singura condiție impusă de lege este aceea de a nu suprapune programul de muncă de pe un contract cu programul de la altul. Obligația nu este însă însoțită de o sancțiune, în sensul că angajatul nu poate fi amendat de ITM pentru că are un interval de o oră sau mai multe în care programul la angajatorul nr. 1 se suprapune cu cel de la angajatorul nr. 2. Singura sancțiune pe care o poate aplica Inspecția Muncii salariaților este cea pentru prestarea muncii nedeclarate și este prevăzută de art. 261 alin (1) lit. f) din Codul muncii – „prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei”.

Cel mai frecvent și tototdată la îndemână exemplu de muncă pentru mai mulți angajatori simultan și care poate presupune suprapunerea programului este cea făcută la distanță, întrucât angajatul fie nu are deloc obligația de a se prezenta la un loc de muncă stabilit de angajator, fie are această obligație față de unul, dar nu și față de ceilalți angajatori. 

La privat, eventuala suprapunere a programelor la angajatori diferiți nu poate fi verificată de inspectori și uneori e dificil sau chiar imposibil pentru ca un angajator să-și dea seama că unul dintre angajații săi lucrează simultan și pentru altcineva dacă angajatul ascunde în mod vădit acest lucru - deși angajaților li se cere declararea locului de muncă unde vor să-și stabilească funcția de bază (ca să primească tichetele de masă, de pildă), angajatorii nu se pot lămuri din acea declarație dacă acel loc de muncă secundar presupune vreodată suprapunerea programului de muncă. 

Angajatorul nu poate considera însă că legea îi dă dreptul să ceară angajaților săi care e programul de lucru pe care aceștia îl au la alți angajatori. Chiar dacă unii angajați ar consimți la oferirea acestei informații, alții ar putea sesiza autoritatea de protecția datelor personale.

Merită să citești și: Pot lucra în regim de telemuncă de la sediul altui angajator?