Cota unica - exemplul de succes al Europei de Est

Oamenii din lumea intreaga petrec aproape 8 miliarde de ore completandu-si declaratiile de impozit.
de Ovidiu Suciu (Deutsche Welle, Bonn)

Suna fascinant, chiar daca nu se mai stie cine a venit cu cifra aceasta impresionanta. Legile fiscale devin tot mai complexe si complicate, ceea ce nu le face insa si juste. Pentru a simplifica, economistii americani Robert Hall si Alvin Rabuska au cerut o singura taxa de impozitare, fara exceptii. In Statele Unite, taxa unica nu a fost introdusa niciodata, dar ea a inregistrat un real succes in Europa Centrala si de Est.

O singura taxa, fara exceptii, fara categorii sau regiuni favorizate. Astfel, baza de impozitare a statului creste, iar acesta poate sa scada corespunzator nivelul de impozitare. Si profesorul Winfried Fuest, de la institutul german de economie de la Koln, considera fascinanta ideea taxei unice:

”Exceptiile din legile fiscale, desi sunt tot mai putine in prezent, favorizeaza intotdeauna un anumit grup. De exemplu, agricultura sau industria mineritului. Din aceasta perspectiva, exceptiile sunt injuste. Daca acestea ar fi eliminate, statul si-ar extinde baza de impozitare si ar putea sa colecteze bani mai multi, tocmai reducand nivelul taxelor."

In Europa Centrala si de Est, cota unica a inregistrat un adevarat succes in ultimii ani. Primele tari care au aplicat-o au fost estonia si Lituania, in 1994, urmate ulterior de Letonia, Rusia, Serbia, Ucraina, Slovacia, Georgia, Romania, Ungaria si Cehia. Cel mai ridicat nivel unic de impozitare este in Lituania, 33%, in timp ce cotele cele mai scazute sunt in Serbia, 14%, Rusia si Ucraina, 13, Georgia, doar 12 procente.

Profesorul Fuest apreciaza ca aproape toate tarile care au introdus cota unica au inregistrat evolutii pozitive, mai putin Ungaria, unde se analizeaza in prezent o majorare a impozitelor. El subliniaza ca statele unde cota unica este scazuta compenseaza prin taxe de consum mai mari. In majoritatea tarilor amintite, taxa pe valoarea adaugata, de exemplu, depaseste 20%, in timp ce in Germania ea abia va ajunge la 19 procente dupa ce va fi marita de la 1 ianuarie.

Si in Germania s-a discutat mult despre o cota unica. Profesorul Paul Kirchhof, de la Heidelberg, propusese o taxa unica de 25% aplicata tuturor tipurilor de venituri. S-a renuntat insa repede la aceasta idee, dupa ce institutul de cercetare economica de la Berlin a calculat ca o astfel de cota de impozitare ar duce la colectari mai mici cu 30 de miliarde de euro, chiar 44 de miliarde, potrivit unor specialisti federali sau la nivel de landuri. Profesorul Fuest ii ia apararea lui Kirchhof:

”Pe Kirchhof lumea l-a inteles gresit. El a propus un sistem progresiv de impozitare, cu doar 2-3 trepte. O progresie indirecta, care presupunea impozite mai mari la venituri mai mari. Familiile cu venituri de pana la 36.000 de euro pe an, cu doi copii, nu plateau deloc impozite. In comparatie cu situatia de astazi, ar fi fost un pas inainte in privinta dreptatii sociale.”

Desi modelul Kirchhof nu a avut sprijin politic in Germania, actualul ministru de finante nu se poate sustrage tendintei generale de reducere a fiscalitatii. Impozitele mari sperie investitorii, in timp ce taxele mici ii atrag. Ministrul Peer Steinbruck poate fi deranjat de competitia globala de micsorare a taxelor, dar nu o poate impiedica.

”Germania va merge si ea pe acest drum. Chiar daca mai ezitant la inceput, conceptul de reducere a taxelor si-a facut intrarea si in politica germana. S-a vorbit deja in coalitia guvernamentala despre micsorarea impozitelor, ca pret al globalizarii si ca rezultat al concurentei la nivel mondial. Subiectele economice sunt intotdeauna sensibile. Lumea este insa in curs de globalizare, iar politica unui stat trebuie adaptata ca atare.”