Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului român decizia pronunþatã în cauza Cucu împotriva României, prin care cererea reclamantei a fost respinsã ca inadmisibilã.
Reclamanta – Viorica Cucu, a invocat în faþa instanþei de la Strasbourg încãlcarea articolului 1 din Protocolul 1 adiþional la Convenþie ºi a articolului 6.1 din Convenþie, susþinând cã instanþele de judecatã din România nu au judecat în mod echitabil cererea sa de restituire a unor obiecte de aur confiscate în temeiul dispoziþiilor Decretului - Lege nr. 210/1960, interpretând în mod eronat normele legale în materie de prescripþie extinctivã ºi cã, din 1981, de când i-au fost confiscate aceste bunuri, este victima unei privãri continue de proprietate, oficializatã prin hotãrârea pronunþatã de instanþã în acþiunea sa în revendicare.
Curtea a constatat cã art. 40 din Decretul –Lege nr. 210/1960 conferea posibilitatea de a contesta procesul – verbal de contravenþie în baza cãruia au fost confiscate bijuteriile din aur cumpãrate, însã reclamanta nu a uzat de acest drept. Totodatã, Curtea a statuat cã nu se poate substitui instanþelor de judecatã române pentru a cenzura modul în care acestea au aplicat dispoziþiile referitoare la prescripþia extinctivã, atunci când au respins acþiunea ca prescrisã.
În analiza admisibilitãþii acestei cauze, Curtea a dat dreptate Guvernului ºi a constatat cã nu existã nici un element de naturã sã punã la îndoialã legalitatea mãsurii confiscãrii obiectelor din aur ale reclamantei în 1981, aceasta necontestând la acea epocã, în baza dispoziþiilor legale aplicabile, procesul – verbal de confiscare, astfel încât nu poate pretinde cã are un „bun actual”, în înþelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþie ºi nici o „speranþã legitimã” sã obþinã un asemenea bun. În aceste condiþii, toate capetele de cerere invocate de reclamantã au fost declarate incompatibile cu dispoziþiile Convenþiei, evitându-se astfel o condamnare a statului român.
Comentarii articol (0)