Creante bugetare - Compensare de drept

Acest principiu a fost consacrat si prin O. G. nr. 11/1996 privind executarea creantelor statului adaugand la art.88, in afara operarii de drept a compensarii si modalitatea "cererii platitorului", ceea ce nu exclude compensarea de drept.

Potrivit Ordinului ministrului finantelor nr. 2.052/1997 prin data a achitarii sau stingerii obligatiei bugetare se intelege si data la care compensarea a devenit posibila. In cazul compensarii unor creante bugetare cu cele urmeaza a fi rambursate de la buget agentului economic, data stingerii obligatiei o constituie data depunerii deconturilor pentru rambursare, stabilirea majorarilor de intarziere dupa aceasta data fiind nelegala.
Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 354 din 3 martie 2005

Prin sentinta civila nr. 3.639 din 25.10.2004, pronuntata in dosarul nr. 6.065/2004 al Tribunalului Cluj s-a respins actiunea formulata de reclamanta J. P. A. E. SA GRECIA – SUCURSALA CLUJ-NAPOCA impotriva paratei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ si totodata actiunea a fost respinsa fata de parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CLUJ ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.

In motivare s-a retinut in esenta ca, in baza unui proces-verbal de control incheiat in anul 2002 s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii bugetare necontestate, iar ulterior, in baza unui proces-verbal incheiat in anul 2004 urmare a unei cereri de rambursare de T. V. A. formulata de catre reclamanta, procedandu-se la o noua verificare s-au stabilit noi obligatii bugetare.

Invocarea de catre reclamanta a compensarii T. V. A. -ului de restituit cu obligatiile bugetare stabilite initial a fost apreciata de catre instanta fondului ca neintemeiata intrucat regula o constituie efectuarea compensarii doar la cererea debitorului, operatiune care nu se poate face inafara unei verificari a acestuia, pentru precizarea sumelor exacte de compensat, rambursat sau restituit.

Totodata, s-a mai retinut ca debitoarea a obtinut prin ordonanta presedintiala nr. 4.327/13.05.2002 suspendarea executarii, astfel ca obligatiile stabilite in sarcina acesteia nu au mai putut fi stinse sub nici o modalitate.

Cu privire la parata Administratia Finantelor Publice Cluj s-a retinut ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva intrucat actele administrative a caror anulare s-a solicitat nu ii apartin.

Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs, in motivarea caruia se arata ca, in toata perioada cuprinsa intre data primului control (2002) si data celui contestat prin actiune (2004) reclamanta a avut T. V. A. de recuperat, pe care parata avea obligatia legala sa-l compenseze cu creantele datorate statului, in temeiul art.1.144 Cod civil, art.88 din O. U. G. nr. 11/1996, art.5 din O. U. G. nr. 40/2002, art.25 din O. U. G. nr. 61/2002.

Dispozitiile Codului de procedura fiscala invocate de catre instanta fondului nu se aplica in speta, acestea fiind ulterioare perioadei la care fac referire actele administrative atacate.

Cu privire la ordonanta presedintiala care a dispus suspendarea executarii nr. 4.327/13.05.2002 se arata ca in intervalul de timp de 8 luni cuprins intre data de 4.10.2001 cand s-a efectuat primul control si pana la pronuntarea hotararii, parata putea proceda la compensare.

Prin intampinarea inregistrata la 16.02.2005 intimata D. G. F. P. Cluj a solicitat respingerea recursului.

In aparare arata ca reclamanta a inregistrat la organul fiscal teritorial, la 26.01.2004, cerere de rambursare T. V. A., motiv pentru care s-a procedat la un control fiscal, iar prin procesul-verbal incheiat in urma acestuia la 18.02.2004 s-a stabilit ca reclamanta are obligatii fiscale nevirate la stat, rezultate dintr-un control anterior in urma caruia s-a incheiat procesul-verbal nr. 2.526/9.04.2002.

Urmare a primului control organul fiscal a emis somatia nr. 12.784/22.04.2002, insa executarea silita a fost suspendata prin ordonanta presedintiala nr. 4.327/13.05.2002, pana la solutionarea pe fond a actiunii in contencios administrativ, care s-a realizat prin decizia nr. 4.143/2003 a Curtii Supreme de Justitie.

Prin urmare, in aceasta perioada compensarea de drept nu a putut opera, pentru ca astfel s-ar fi procedat indirect la o executare silita, peste vointa debitoarei, care a cerut sa fie anulate orice forma de executare silita.

Pe de alta parte, compensarea nu era posibila deoarece obligatiile partilor in perioada vizata nu erau certe, lichide si exigibile, iar societatea nu a formulat o cerere in acest sens ci, dimpotriva, o cerere de rambursare T. V. A., inregistrata sub nr. 2.687/26.01.2004.

Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea retine urmatoarele.

Prin procesul-verbal de control nr. 2.526/ 9.04.2002, in sarcina societatii reclamante s-au stabilit urmatoarele creante bugetare: 2.194.982.531 lei impozit pe profit, 350.000.000 lei impozit pe venitul nerezidentilor si 1.857.490.654 lei dobanzi aferente impozitului pe profit.

In incercarea de executare silita a acestor sume creditorul bugetar a emis somatia nr. 12.784/22.04.2002, insa executarea a fost suspendata la cererea reclamantei prin ordonanta presedintiala nr. 4.327/13.05.2002, pronuntata pana la solutionarea actiunii in contencios administrativ prin care societatea a atacat actele administrative de impunere rezultate din procesul-verbal incheiat la 9.04.2002.

Totodata, prin sentinta civila nr. 5.336/10.06.2002 se anuleaza formele de executare silita.

Actiunea pe fond a fost solutionata prin sentinta civila nr. 42/15.01.2003 a Curtii de Apel Cluj care a mentinut dispozitiile din procesul-verbal incheiat la 9.04.2002, organele fiscale incercand din nou executarea silita prin poprire asupra conturilor detinute la A. B., fara reusita.

Recursul impotriva acestei sentinte a fost solutionat prin decizia civila nr. 4.145/25.11.2003, pronuntata in dosarul nr. 674/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sensul respingerii.

La data de 26.01.2004 reclamanta a depus o cerere de rambursare a T. V. A. in urma careia organele fiscale au procedat la un nou control si au constatat prin procesul-verbal incheiat la 18.02.2004 ca reclamanta nu a virat cele trei sume datorate in baza procesului-verbal din 9.04.2002, calculand in continuare dobanzi si penalitati, pana la data de 26.01.2004, in suma de 2.075.062.961 lei.

Prin intampinarea depusa la dosarul de fond, parata recunoaste ca reclamanta a depus deconturile lunare pentru rambursarea T. V. A. in toata aceasta perioada, fara a solicita insa rambursarea acestei taxe, pana la cererea depusa la 26.01.2004.

Invocarea compensarii de drept a creantelor datorate paratei in temeiul primului proces-verbal cu cele de incasat in baza deconturilor lunare a T. V. A. -ului este fondata.

Intr-adevar, conform art.1.144 Cod civil "compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor respective. "

Acest principiu a fost consacrat si prin O. G. nr. 11/1996 privind executarea creantelor statului adaugand la art.88, cn afara operarii de drept a compensarii si modalitatea "cererii platitorului", ceea ce nu exclude compensarea de drept.

De asemenea, potrivit Ordinului ministrului finantelor nr. 2.052/1997 prin data a achitarii sau stingerii obligatiei bugetare se intelege si data la care compensarea a devenit posibila. In cazul compensarii unor creante bugetare cu cele urmeaza a fi rambursate de la buget agentului economic, data stingerii obligatiei o constituie data depunerii deconturilor pentru rambursare, stabilirea majorarilor de intarziere dupa aceasta data fiind nelegala.

Compensarea intervenind de drept nu prezinta relevanta existenta ordonantei presedintiale prin care s-a dispus suspendarea executarii, aceasta din urma vizand o executare silita, ca de altfel si incercarea de executare silita prin poprire mai sus amintita.

De altfel, art.25 alin.3 din Legea nr. 345/2002 privind T. V. A. prevede ca acesta se stabileste lunar, pe baza de deconturi, speta de fata fiind in ipoteza prevazuta de art.26 lit. b, coroborat cu art.63 alin.2 lit. b din H.G. nr. 598/2002 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002 – rambursarea cu control anticipat, care prevede, de asemenea, compensarea din oficiu.

In baza considerentelor mai sus retinute, in temeiul art.312 alin.5 C. pr. civ. se va admite recursul reclamantei, urmand a se casa hotararea atacata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante pentru administrarea tuturor probelor necesare, inclusiv a celei cu expertiza contabila pentru stabilirea cu exactitate a eventualelor creante datorate de reclamanta bugetului de stat ca efect al intervenirii compensarii de drept a creantelor stabilite in baza primului control, raportat la cele datorate de catre parat in baza deconturilor lunare depuse de reclamanta.