Largirea sferei persoanelor fizice care pot formula cereri de restituire

Pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor se afla un proiect de lege, adoptat deja si de Senat, care are ca obiectiv largirea sferei persoanelor fizice care pot formula cereri de restituire cu privire la terenuri agricole si/sau forestiere, prin (re)introducerea in aceasta sfera a persoanelor indreptatite la improprietarire conform Legii nr. 187/1945, inscrise in tabelele nominale, dar care, din diverse motive, nu au fost improprietarite in conformitate cu respectivul act normativ.

Legea nr. 187/1945
Acest act normativ a reprezentat transpunerea politicii de reforma agrara a statului roman din acea epoca, prin exproprierea unor largi suprafete de teren si atribuirea lor ulterior plugarilor. Fara a intra in analiza considerentelor politico-sociale ale acestei legi, este limpede ca aceasta a fost privata de efecte intr-un termen relativ scurt. Astfel, pe langa faptul ca majoritatea terenurilor cu care au fost improprietariti plugarii au fost nationalizate sau colectivizate, in unele cazuri, desi fusese intocmit actul de improprietarire, terenul nu a mai fost atribuit efectiv. Unii dintre ei nici nu au mai fost improprietariti, desi, fiind inscrisi in tabelele nominale prevazute de Legea 187, erau indreptatiti la improprietarire.

Fluctuatii postdecembriste
Formularea Legii nr. 18/1991 nu continea o prevedere expresa care sa indreptateasca diversele categorii de plugari sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere cu privire la care ar fi fost indreptatiti conform Legii 187, dar cu privire la care nu au fost improprietariti, respectiv pusi efectiv in posesie.
Sesizand lacuna legislativa, dar mai ales aplicarea neunitara a Legii 18 in acest domeniu, Legea 1/2000 prevedea in forma sa initiala, in art. 36, faptul ca „Persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin improprietarire, cu ocazia aplicarii Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata li se vor acorda terenurile respective in limita suprafetelor disponibile. Acest text nu acoperea insa situatia mentionata mai sus in care, desi fusesera inclusi in tabele nominale intocmite de comitetele comunale (fiind asadar indreptatiti la improprietarire), anumiti plugari nu au fost improprietariti.
Cum, la o simpla analiza, nu exista un motiv pentru a priva persoanele mentionate de dreptul lor de proprietate, Legea nr. 204/2004 a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000, introducand in categoria persoanelor care au dreptul de a formula cereri de restituire cu privire la terenuri agricole si/sau forestiere si persoanele „indreptatite la improprietarire, inscrise in tabelele nominale.
Un an mai tarziu, Legea nr. 247/2005 elimina insa acest addendum, revenindu-se la forma initiala a art. 36 din Legea 1/2000, prin excluderea acestei ultime categorii de persoane.

Solutia propusa si limitele ei
Intrucat aceste fluctuatii legislative au determinat o practica neunitara in randul comisiilor locale si al celor judetene cu privire la aplicarea dispozitiilor legilor fondului funciar, in prezent se doreste revenirea la solutia propusa prin Legea nr. 204/ 2004, adica reintroducerea respectivei categorii de persoane printre cele indreptatite sa solicite restituirea unor terenuri, respectiv despagubiri.
Desi propunerea legislativa ar putea fi bine venita, in sensul de a elimina o eventuala discriminare nejustificata, este limpede ca efectele ei au anumite limite.
In primul rand, in masura in care nu a avut loc o improprietarire (si deci nici o atribuire efectiva a unui anumit teren), comisiile locale vor putea atribui cel mult o suprafata echivalenta de teren.
In al doilea rand, in Romania anului 2007 suprafetele de teren care pot fi atribuite efectiv sunt din ce in ce mai putine, mult mai probabila fiind acordarea de despagubiri.

Aspecte conflictuale
Mai mult, Proiectul readuce in discutie tematica normelor conflictuale in domeniul legilor fondului funciar. Cum am mentionat, prin efectul Legii 187, statul cu o mana expropria largi suprafete de teren, iar cu cealalta improprietarea un numar mare de plugari. Or, ca efect al legilor fondului funciar, ambele categorii (atat cei expropriati prin efectul Legii 187, cat si plugarii care, prin efectul colectivizarilor ulterioare, au fost privati de terenurile atribuite) au fost indreptatite sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Facand abstractie de aspectul matematic al problemei (la un moment dat s-ar fi putut pune intrebarea de unde vor gasi statul roman si unitatile administrativ-teritoriale teren suficient, astfel incat sa nu fie nevoiti sa creeze discriminari), in practica s-a ajuns la numeroase litigii.
Regula prevazuta de Legea 1/2000 pentru cazul in care doua persoane solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceeasi suprafata de teren (caz care, astfel cum am vazut mai sus, este posibil) este una ambigua. Astfel, art. 6 alin. 21 din Legea 1 prevede ca terenul se va restitui in natura ambilor solicitanti. In cazul in care resursele sunt insuficiente, terenul se va atribui in natura persoanei care detinea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost improprietariti cu asemenea terenuri vor fi despagubiti in conditiile legii.

In cazul persoanelor mentionate mai sus, este limpede ca, pe langa limitele care rezulta din insasi formularea nereusita a acestei reguli („persoana care detinea actele), este limpede ca plugarii care au fost mentionati in tabelele nominale, dar carora nu le-au fost intocmite actele de improprietarire vor intampina dificultati in a dovedi ca in 1990 detineau acte de proprietate cu privire la suprafata de teren revendicata (acte care nu au fost intocmite niciodata).
O modificare legislativa bine venita redeschide asadar o tematica sensibila. Nu ramane decat sa salutam initiativa legiuitorului nostru si sa speram ca va urma si una in domeniul normelor conflictuale din legile fondului funciar 

Sebastian Gutiu, Partner Schoenherr si Asociatii