Hotarare a Curtii de Justitie a Comunitatilor europene- fonduri structurale - anularea unui ajutor comunitar

Hotararea curtii (Camera intai) din 21 iunie 2007(*)

In cauza C‑158/06,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in temeiul articolului 234 CE, introdusa de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Tarile de Jos), prin decizia din 16 martie 2006, primita la Curte in 23 martie 2006, in procedura

Stichting ROM-projecten

impotriva

Staatssecretaris van Economische Zaken,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul R. Schintgen, preºedintele Camerei a cincea, indeplinind functia de preºedinte al Camerei intai, domnii A. Tizzano, A. Borg Barthet, M. Ilešiè (raportor) ºi E. Levits, judecatori,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,

avand in vedere procedura scrisa ºi in urma sedintei din 1 februarie 2007,

luand in considerare observatiile prezentate:

– pentru Stichting ROM-projecten, de J. Roeleveld, advocaat,

– pentru guvernul Tarilor de Jos, de doamna C. ten Dam, in calitate de agent,

– pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnii L. Flynn ºi A. Weimar, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general la sedinta din 29 martie 2007,

pronunta prezenta

Hotarare
1 Cererea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare se refera la interpretarea articolului 6 din Decizia C(95) 1753 a Comisiei din 16 octombrie 1995 privind acordarea unui sprijin din Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) si din Fondul Social European (FSE) pentru un program operational in cadrul initiativei comunitare PME in beneficiul zonelor eligibile in cadrul obiectivelor 1 si 2 din Tarile de Jos (denumita in continuare „decizie de acordare”) si a articolului 249 CE.

2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre fundatia de drept olandez Stichting ROM-projecten (denumita in continuare „ROM-projecten”) si Staatssecretaris van Economische Zaken (secretar de stat pentru afaceri economice, denumit in continuare „secretarul de stat”) cu privire la anularea si cererea de restituire a unui sprijin financiar acordat in cadrul initiativei comunitare in favoarea intreprinderilor mici si mijlocii.

Cadrul juridic

3 La 1 iulie 1994, Comisia Comunitatilor Europene a publicat comunicarea catre statele membre privind stabilirea orientarilor pentru programele operationale sau subventiile globale pe care statele membre sunt invitate sa le propuna in cadrul unei initiative comunitare privind adaptarea intreprinderilor mici si mijlocii la piata comuna (JO C 180, p. 10).

4 Decizia de acordare prevede:

„Articolul 1

Se aproba programul operational PME Tarile de Jos, stabilit pentru perioada 30 noiembrie 1994-31 decembrie 1999 si descris in anexe, ce cuprinde un ansamblu coerent de masuri multianuale in cadrul initiativei comunitare PME, in beneficiul zonelor eligibile in cadrul obiectivelor 1 si 2 din Tarile de Jos.

[…]

Articolul 6

Sprijinul comunitar priveste cheltuielile legate de operatiunile acoperite de acest program care fac obiectul unor prevederi legale obligatorii in statul membru vizat si pentru care mijloacele financiare necesare sunt special alocate cel mai tarziu pana la 31 decembrie 1999. Data limita pentru inscrierea in evidenta contabila a cheltuielilor pentru aceste actiuni este stabilita pentru 31 decembrie 2001.

[…]

Articolul 9

Regatul Tarilor de Jos este destinatarul prezentei decizii.” [traducere neoficiala]

Litigiul din actiunea principala ºi intrebarile preliminare

5 Prin scrisoarea din 31 august 1999, ROM-projecten a solicitat secretarului de stat acordarea unei subventii in cadrul programului operational PME Tarile de Jos, in baza proiectului „Kenniskaart Medische Technologie en Life Sciences” (Carta cunostintelor din domeniul tehnologiei medicale si al stiintelor asupra vietii).

6 Prin decizia din 29 decembrie 1999, secretarul de stat a acordat ROM-projecten o subventie in cadrul programului amintit, plafonata la 200 000 NLG. S-a prevazut, printre alte conditii, ca respectivul proiect trebuia sa fie realizat pana la 31 decembrie 2000 si ca nu erau eligibile cheltuielile efectuate inainte de 1 ianuarie 2000 si dupa 31 decembrie 2000.

7 La cererea ROM-projecten, secretarul de stat a platit acesteia, atat in 2000, cat si in 2001, un avans de 80 000 NLG.

8 Prin decizia din 11 iulie 2002, secretarul de stat a adus la cunostinta ROM‑projecten ca nu respectase conditia impusa la articolul 6 din decizia de acordare, conform careia angajamentele trebuiau luate de beneficiarul subventiei cel mai tarziu pana la 31 decembrie 1999 (denumita in continuare „conditia privind termenul”). Intrebarea daca subventia trebuia, in consecinta, redusa la zero a fost adresata de secretarul de stat Comisiei, iar serviciile acesteia au raspuns in mod informal in sens negativ. Asteptand o confirmare formala a pozitiei Comisiei, secretarul de stat a fixat subventia, sub rezerva, la 69 788 NLG. Acesta a invitat in acelasi timp ROM-projecten sa restituie suma de 90 212 NLG.

9 Prin decizia din 27 februarie 2003, secretarul de stat a fixat la zero subventia si a invitat de asemenea ROM-projecten sa restituie suma de 69 788 NLG, pe motiv ca ca s-a considerat de catre Comisie ca angajamentele trebuiau luate de beneficiarul subventiei cel mai tarziu pana la 31 decembrie 1999.

10 Prin decizia din 26 mai 2003, secretarul de stat a respins plangerea introdusa impotriva deciziilor din 11 iulie 2002 si 27 februarie 2003.

11 Prin hotararea din 23 ianuarie 2004, Rechtbank te Roermond a anulat decizia din 26 mai 2003. Acesta a dispus ca secretarul de stat sa adopte o noua decizie cu privire la plangerea cu care fusese sesizat.

12 Prin decizia din 16 august 2004, secretarul de stat a fixat cuantumul subventiei la zero si a impus restituirea a 72 604,84 de euro, pe motiv ca ROM-projecten nu respectase conditia privind termenul.

13 Sesizat cu actiunea introdusa de ROM-projecten impotriva acestei decizii, College van Beroep voor het bedrijfsleven se intreaba daca secretarul de stat putea sa opuna ROM-projecten faptul ca aceasta din urma nu satisfacuse aceasta conditie. In aceasta privinta, precizeaza ca, in dreptul olandez, o astfel de conditie nu poate fi opusa beneficiarului unei subventii decat daca a fost informat dinainte despre aceasta. Aceasta regula decurge atat din principiul securitatii juridice, cat si din legislatia olandeza. Or, in speta, conditia mentionata nu figureaza nici in decizia din 29 decembrie 1999 luata de secretarul de stat, nici in conditiile anexate la decizie. Conditia nu apare nici in formularul de solicitare a subventiei, nici in nota de informare care il insoteste.

14 Instanta de trimitere a dedus din aceasta ca, doar din punct de vedere al dreptului olandez, conditia termenului nu poate fi opusa ROM-projecten. Aceasta se intreaba totusi daca aceasta conditie poate fi opusa ROM-projecten in temeiul dreptului comunitar.

15 Acestea sunt imprejurarile in care College van Beroep voor het bedrijfsleven a decis sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Constituie articolul 6 din decizia [de acordare] o dispozitie neconditionala si suficient de precisa pentru a fi direct aplicabila in ordinea juridica interna?

2) In cazul unui raspuns afirmativ la prima intrebare:

Trebuie interpretat articolul 249 CE in sensul ca articolul 6 din decizia citata anterior a impus in mod direct justitiabilului avand calitatea de beneficiar final sa adopte prevederi legale imperative si sa aloce in mod special mijloacele financiare necesare cel mai tarziu pana la 31 decembrie 1999?

3) In cazul unui raspuns afirmativ la cea de a doua intrebare:

Apreciat[a] in lumina principiilor dreptului comunitar, [obligatia statelor membre de a lua masurile necesare pentru a recupera fondurile pierdute ca urmare a unor nereguli], lasa [ea] statelor membre o marja de apreciere care sa le permita sa renunte la recuperare in caz de incalcare a unei dispozitii, atunci cand beneficiarul subventiei nu a avut cunostinta de aceasta dispozitie, iar aceasta necunoastere nu ii poate fi imputata?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Considerente preliminare
16 In cadrul procedurii de cooperare intre instantele nationale si Curte instituita prin articolul 234 CE, acesteia ii revine obligatia sa dea judecatorului care a formulat trimiterea preliminara un raspuns util care sa ii permita solutionarea cauzei cu care este sesizat. In aceasta perspectiva, Curtii ii incumba, daca este cazul, sa reformuleze intrebarile care ii sunt adresate (hotararea din 23 martie 2006, FCE Bank, C‑210/04, Rec., p. I-2803, punctul 21, si jurisprudenta citata).

17 In speta, instanta de trimitere a adresat a treia intrebare in subsidiar, si anume in ipoteza in care prima sau a doua intrebare ar fi analizate in prealabil si s-ar da un raspuns afirmativ.

18 Se impune a se constata ca a treia intrebare poate fi de asemenea analizata in mod autonom, iar un raspuns afirmativ ar face ca celelalte doua sa ramana fara obiect. Intr-adevar, presupunand ca aceste conditii de acordare a sprijinului, inclusiv conditia privind termenul, trebuie considerate, in orice caz, ca fiind inopozabile beneficiarului final datorita faptului ca nu i-au fost comunicate, nu ar mai fi necesar sa se analizeze daca respectiva conditie privind termenul este neconditionala, suficient de precisa si poate sa impuna in mod direct obligatii beneficiarului mentionat.

19 Prin urmare, este oportun sa se analizeze in primul rand cea de a treia intrebare si sa fie reformulata astfel:

„Atunci cand conditiile de acordare a unui sprijin financiar oferit de Comunitate unui stat membru sunt enuntate in decizia de acordare, dar nu au fost nici publicate, nici comunicate de catre acest stat membru beneficiarului final al sprijinului, se opune dreptul comunitar aplicarii principiul securitatii juridice in sensul impiedicarii restituirii de catre beneficiarul respectiv a sumelor care i-au fost platite in mod nejustificat?”

Cu privire la cea de a treia intrebare

Observatiile adresate Curtii

20 ROM-projecten sustine ca nu a avut cunostinta de articolul 6 din decizia de acordare si ca nu ar putea sa i se impute aceasta necunoastere. In consecinta, principiile protectiei increderii legitime si securitatii juridice ar fi un obstacol in calea restituirii sprijinului financiar de care a beneficiat. Intr-adevar, dreptul comunitar nu se opune aplicarii principiilor amintite in sensul impiedicarii unei astfel de restituiri, cu conditia sa se ia in considerare interesul Comunitatii si sa fie constatata buna credinta a beneficiarului.

21 Guvernul olandez subliniaza ca justitiabilii trebuie sa cunoasca dreptul comunitar, iar aplicarea sa trebuie sa fie previzibila pentru acestia. Din aceasta se poate deduce ca nu se poate opune ROM-projecten conditia privind termenul, intrucat nu a fost informat cu privire la aceasta.

22 Comisia apreciaza, de asemenea, ca nu s-ar putea opune ROM-projecten conditia privind termenul. Odata constatat de catre instanta de trimitere ca aceasta conditie nu a fost adusa la cunostinta ROM-projecten si ca necunoasterea ei nu ii poate fi reprosata, principiul securitatii juridice s-ar opune posibilitatii ca respectiva conditie sa fie invocata impotriva ROM-projecten.

Raspunsul Curtii

23 Din jurisprudenta Curtii rezulta ca litigiile privind recuperarea sumelor platite nejustificat in temeiul dreptului comunitar, in lipsa prevederilor comunitare, trebuie sa fie solutionate de instantele nationale prin aplicarea dreptului lor intern, sub rezerva limitelor impuse de dreptul comunitar, in sensul ca procedura prevazuta de dreptul intern nu poate avea ca efect sa faca practic imposibila sau excesiv de dificila recuperarea ajutoarelor nejustificate si ca legislatia nationala trebuie aplicata fara discriminare in comparatie cu procedurile aplicabile pentru solutionarea cauzelor de drept intern de acelasi fel (hotararile din 21 septembrie 1983, Deutsche Milchkontor si altii, 205/82-215/82, Rec., p. 2633, punctul 19, din 12 mai 1998, Steff-Houlberg Export si altii, C-366/95, Rec., p. I-2661, punctul 15, si din 19 septembrie 2002, Huber, C-336/00, Rec., p. I-7699, punctul 55).

24 Astfel, nu ar trebui sa se considere contrar dreptului comunitar faptul ca in dreptul intern, in materie de revocare a actelor administrative si de recuperare a prestatiilor financiare platite nejustificat de catre autoritatea publica administrativa, se ia in considerare, pe langa principiul legalitatii, si principiul securitatii juridice, dat fiind ca acesta din urma face parte din ordinea juridica comunitara (hotararile Deutsche Milchkontor si altii, citata anterior, punctul 30, din 9 octombrie 2001, Flemmer si altii, C-80/99-C-82/99, Rec., p. I-7211, punctul 60, si Huber, citata anterior, punctul 56).

25 In mod special, acest principiu al securitatii juridice impune ca o reglementare comunitara sa permita celor interesati sa cunoasca cu exactitate intinderea obligatiilor care le sunt impuse (hotararile din 1 octombrie 1998, Regatul Unit/Comisie, C-209/96, Rec., p. I-5655, punctul 35, din 20 mai 2003, Consorzio del Prosciutto di Parma si Salumificio S. Rita, C-108/01, Rec., p. I-5121, punctul 89, si din 21 februarie 2006, Halifax si altii, C-255/02, Rec., p. I-1609, punctul 72). Intr-adevar, justitiabilii trebuie sa aiba posibilitatea sa isi cunoasca in mod neechivoc drepturile si obligatiile si sa procedeze in consecinta (hotararile din 13 februarie 1996, Van Es Douane Agenten, C-143/93, Rec., p. I-431, punctul 27, si din 26 octombrie 2006, Koninklijke Coöperatie Cosun, C-248/04, Rec. p. I-10211, punctul 79).

26 Acest imperativ al securitatii juridice se impune indeosebi atunci cand o reglementare poate avea consecinte financiare (hotararile din 16 martie 2006, Emsland-Stärke, C-94/05, Rec., p. I-2619, punctul 43, si Koninklijke Coöperatie Cosun, citata anterior, punctul 79).

27 Mai intai, in speta, astfel cum rezulta din articolul 9 din decizia de acordare, Regatul Tarilor de Jos este singurul destinatar al acestei decizii. Or, in ciuda faptului ca decizia mentionata nu a fost publicata si nu era deci cunoscuta decat de ele, autoritatile olandeze nu au comunicat catre ROM-projecten conditiile de acordare enuntate in decizia de acordare.

28 In plus, acordand o subventie in cadrul deciziei de acordare catre ROM-projecten la 29 decembrie 1999, respectiv cu doar doua zile inainte de expirarea termenului stabilit de articolul 6 din aceasta decizie, fara ca ROM-projecten sa fie informata cu privire la acest termen, secretarul de stat a creat o situatie de natura a determina aproape in mod necesar nerespectarea conditiilor de acordare.

29 Se impune a se constata ca, in astfel de imprejurari, beneficiarul final al unui sprijin financiar comunitar nu este in masura sa cunoasca in mod neechivoc drepturile si obligatiile sale si sa procedeze in consecinta.

30 Astfel cum au sustinut ROM-projecten, guvernul olandez si Comisia, intr-o astfel de situatie, caracterizata de necunoasterea de catre beneficiarul final a conditiilor enuntate in decizia de acordare, principiul securitatii juridice se opune invocarii acestor conditii impotriva sa.

31 Acest beneficiar este in masura sa conteste anularea si restituirea doar cu conditia sa fi fost de buna credinta in ceea ce priveste corectitudinea folosirii sprijinului financiar. Instanta nationala este competenta sa analizeze daca aceasta conditie este indeplinita (a se vedea, in acest sens, hotararile din 16 iulie 1998, Oelmühle si Schmidt Söhne, C‑298/96, Rec., p. I-4767, punctul 29, si Huber, citata anterior, punctul 58).

32 In sfarsit, trebuie amintit ca interesul Comunitatii referitor la recuperarea acestui sprijin trebuie luat totusi in considerare atunci cand principiul securitatii juridice se opune ca beneficiarul unui sprijin financiar comunitar sa fie obligat sa il restituie (hotararea Huber, citata anterior, punctul 57).

33 Intr-o astfel de situatie precum cea descrisa in cauza din actiunea principala, unde nerestituirea sprijinului de catre beneficiar se datoreaza unei neglijente a autoritatilor nationale, statul membru interesat poate fi considerat financiar responsabil pentru sumele nerecuperate, astfel cum rezulta din principiul cooperarii cuprins in articolul 10 CE, pentru a face dreptul Comunitatii de a obtine restituirea sprijinului sa fie efectiv.

34 Avand in vedere cele de mai sus , trebuie sa se raspunda la cea de a treia intrebare ca, atunci cand conditiile de acordare a unui sprijin financiar oferit de Comunitate unui stat membru sunt enuntate in decizia de acordare, dar nu au fost nici publicate, nici comunicate de acest stat membru beneficiarului final al sprijinului, dreptul comunitar nu se opune aplicarii principiului securitatii juridice in sensul impiedicarii restituirii de catre acest beneficiar a sumelor platite nejustificat, cu conditia sa fie constatata buna credinta a beneficiarului respectiv. Intr-un astfel de caz, statul membru interesat poate fi considerat financiar responsabil pentru sumele nerecuperate, pentru a face dreptul Comunitatii de a obtine restituirea sprijinului sa fie efectiv.

Cu privire la prima si la a doua intrebare

35 Tinand cont de raspunsul dat la cea de a treia intrebare, nu mai este necesar sa se raspunda la intrebarea daca aceasta conditie privind termenul este neconditionala si suficient de precisa pentru a putea fi direct aplicabila in cadrul ordinii juridice interne, nici la cea daca respectiva conditie poate impune direct obligatii beneficiarului final al sprijinului financiar.

Cu privire la cheltuielile de judecata

36 Intrucat procedura are, in raport cu partile din actiunea principala, caracterul unui incident invocat in fata instantei de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a depune observatii in fata Curtii, altele decat cele ale partilor, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

Atunci cand conditiile de acordare a unui sprijin financiar oferit de Comunitate unui stat membru sunt enuntate in decizia de acordare, dar nu au fost nici publicate, nici comunicate de acest stat membru beneficiarului final al sprijinului, dreptul comunitar nu se opune aplicarii principiului securitatii juridice in sensul impiedicarii restituirii de catre acest beneficiar a sumelor platite nejustificat, cu conditia sa fie constatata buna credinta a beneficiarului respectiv. Intr-un astfel de caz, statul membru interesat poate fi considerat financiar responsabil pentru sumele nerecuperate pentru a face dreptul Comunitatii de a obtine restituirea sprijinului sa fie efectiv.

Semnaturi

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica