Directiva 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii UE si membrii familiilor

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului 
din 29 aprilie 2004 

privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE

(Text cu relevanta pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si, in special, articolele 12, 18, 40, 44 si 52 ale acestuia,
avand in vedere propunerea Comisiei [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [3],
hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [4],
intrucat:

(1) Cetatenia Uniunii confera fiecarui cetatean al Uniunii un drept fundamental si individual la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitarilor si conditiilor prevazute de tratat si a masurilor adoptate in scopul aplicarii acestuia.

(2) Libera circulatie a persoanelor constituie una dintre libertatile fundamentale ale pietei interne, care reprezinta un spatiu fara frontiere interne, in care libertatea este asigurata in conformitate cu dispozitiile tratatului.

(3) Cetatenia Uniunii ar trebui sa constituie statutul fundamental al resortisantilor din statele membre, daca acestia isi exercita dreptul la libera circulatie si sedere. Este asadar necesar sa se codifice si sa se revizuiasca instrumentele comunitare existente care trateaza in mod separat lucratorii care desfasoara activitati salariate, cei care desfasoara activitati independente, precum si studentii si alte persoane inactive, in scopul simplificarii si intaririi dreptului la libera circulatie si sedere pentru toti cetatenii Uniunii.

(4) In scopul remedierii acestei abordari sectoriale si fragmentate a dreptului la libera circulatie si sedere, precum si pentru facilitarea exercitarii acestui drept, este necesar sa existe un singur act legislativ care sa modifice Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii [5] si sa se abroge urmatoarele acte: Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind desfiintarea restrictiilor de circulatie si sedere in cadrul Comunitatii pentru lucratorii din statele membre si familiile acestora [6], Directiva 73/148/CEE a Consiliului din 21 mai 1973 privind eliminarea restrictiilor de circulatie si sedere in cadrul Comunitatii pentru resortisantii statelor membre in materie de stabilire si de prestare de servicii [7], Directiva 90/364/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind dreptul de sedere [8], Directiva 90/365/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind dreptul de sedere a persoanelor salariate si nesalariate care si-au incetat activitatea profesionala [9] si Directiva 93/96/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind dreptul de sedere al persoanelor aflate la studii [10].

(5) Pentru a se putea exercita in conditii obiective de libertate si demnitate, dreptul tuturor cetatenilor Uniunii la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre ar trebui sa fie acordat si membrilor familiilor acestora, indiferent de cetatenie. In sensul prezentei directive, definitia "membrilor de familie" ar trebui sa includa partenerul inregistrat, in cazul in care legislatia statului membru gazda trateaza parteneriatul inregistrat drept un echivalent al casatoriei.

(6) In scopul mentinerii unitatii familiei in sens larg si fara a aduce atingere interzicerii discriminarii pe criteriul cetateniei, situatia persoanelor care nu sunt incluse in definitia membrilor de familie in conformitate cu prezenta directiva si care, prin urmare, nu se bucura automat de dreptul de intrare si sedere in statul membru gazda ar trebui sa fie examinata de statul membru gazda pe baza propriei legislatii interne, pentru a decide daca se poate acorda intrarea si sederea unor asemenea persoane, luand in considerare relatia lor cu cetateanul Uniunii sau orice alte imprejurari, precum dependenta lor financiara sau fizica de cetateanul Uniunii.

(7) Formalitatile legate de libera circulatie a cetatenilor Uniunii pe teritoriul statelor membre ar trebui sa fie clar definite, fara a se aduce atingere dispozitiilor aplicabile la controalele la frontierele nationale.

(8) In scopul facilitarii liberei circulatii a membrilor de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, cei care au obtinut deja un permis de sedere ar trebui sa fie scutiti de necesitatea de a obtine o viza de intrare in sensul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001, care enumera tarile terte ale caror resortisanti trebuie sa posede vize pentru a traversa frontierele externe ale statelor membre, precum si cele ale caror resortisanti sunt scutiti de aceasta cerinta [11] sau, daca este cazul, in sensul legislatiei interne aplicabile.

(9) Cetatenii Uniunii ar trebui sa beneficieze de dreptul de sedere in statul membru gazda pentru o perioada de cel mult trei luni, fara a face obiectul nici unei conditii sau formalitati, alta decat cerinta de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, fara a se aduce atingere unui tratament mai favorabil aplicabil persoanelor care cauta de lucru, conform jurisprudentei Curtii de Justitie.

(10) In acelasi timp, persoanele care isi exercita dreptul de sedere nu trebuie sa devina o sarcina excesiva pentru sistemul de asistenta sociala din statul membru gazda in timpul unei perioade initiale de sedere. Prin urmare, dreptul de sedere pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora ar trebui sa faca obiectul anumitor conditii, daca perioadele de sedere depasesc trei luni.

(11) Dreptul fundamental si personal de sedere in alt stat membru este conferit in mod direct prin tratat cetatenilor Uniunii si nu depinde de indeplinirea anumitor proceduri administrative.

(12) In cazul perioadelor de sedere care depasesc trei luni, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea sa ceara cetatenilor Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente de la locul de sedere, lucru atestat printr-un certificat de inregistrare eliberat in acest scop.

(13) Obligatia de a avea un permis de sedere trebuie limitata la membrii familiilor cetatenilor Uniunii care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, in cazul unor perioade de sedere care depasesc trei luni.

(14) Documentele doveditoare cerute de autoritatile competente pentru eliberarea unui certificat de inregistrare sau a unui permis de sedere ar trebui sa fie specificate pe larg, pentru a se evita ca practicile administrative sau interpretarile divergente sa constituie un obstacol disproportionat in calea exercitarii dreptului de sedere de catre cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora.

(15) Este necesar sa fie conferita o protectie juridica membrilor familiei in caz de deces al cetateanului Uniunii, de divort, de anulare a casatoriei sau de incetare a unui parteneriat inregistrat. Cu respectul cuvenit vietii de familie si demnitatii umane, precum si in anumite conditii in scopul evitarii abuzurilor, este necesar, prin urmare, sa se ia masuri care sa asigure ca, in asemenea situatii, membrii familiei care isi au deja resedinta pe teritoriul statului membru gazda isi pastreaza dreptul de sedere exclusiv pe baza individuala.

(16) Atat timp cat beneficiarii dreptului de sedere nu devin o sarcina excesiva pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda, acestia nu ar trebui sa fie expulzati. Prin urmare, o masura de expulzare nu poate constitui consecinta automata a recurgerii la asistenta sociala. Statul membru gazda ar trebui sa verifice daca, intr-un asemenea caz, nu este vorba despre dificultati temporare si sa ia in considerare perioada de sedere, circumstantele personale si cuantumul ajutoarelor acordate pentru a determina daca beneficiarul constituie o sarcina excesiva pentru sistemul sau de asistenta sociala si de a proceda, daca este cazul, la expulzarea sa. Masura de expulzare nu ar trebui in nici un caz sa se adopte impotriva lucratorilor care desfasoara activitati salariate, a celor care desfasoara activitati independente sau a persoanelor care cauta de lucru, astfel cum sunt acestea definite de Curtea de Justitie, decat din motive ce tin de ordinea publica sau de siguranta publica.

(17) Faptul ca cetatenii Uniunii care au ales sa se stabileasca pe termen lung in statul membru gazda se bucura de dreptul de sedere permanenta ar intari sentimentul cetateniei Uniunii si este un element cheie in promovarea coeziunii sociale, care reprezinta unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii. Este necesar, asadar, sa se prevada dreptul de sedere permanenta pentru toti cetatenii Uniunii si pentru membrii familiilor acestora care au locuit in statul membru gazda o perioada neintrerupta de cinci ani, in conformitate cu conditiile prevazute de prezenta directiva, fara sa fi facut obiectul unei masuri de expulzare.

(18) Pentru a constitui un mijloc autentic de integrare in cadrul societatii statului membru gazda in care cetateanul Uniunii isi are resedinta, dreptul de sedere permanenta, odata ce a fost obtinut, nu ar trebui supus nici unei conditii.

(19) Anumite avantaje specifice, propriii cetatenilor Uniunii care desfasoara activitati salariate sau activitati independente, precum si membrilor familiilor acestora, avantaje care pot permite acestor persoane sa dobandeasca dreptul de sedere permanenta inainte de a-si fi avut resedinta timp de cinci ani in statul membru gazda, ar trebui sa fie mentinute, ca drepturi castigate, conferite prin Regulamentul (CEE) nr. 1251/70 al Comisiei din 29 iunie 1970 privind dreptul lucratorilor de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa ce au fost angajati in acel stat [12] si Directiva 75/34/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1974 privind dreptul resortisantilor unui stat membru de a ramane pe teritoriul altui stat membru dupa ce au desfasurat o activitate independenta in acesta din urma [13].

(20) In conformitate cu interzicerea discriminarii pe criteriul cetateniei, toti cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora care locuiesc intr-un stat membru in temeiul prezentei directive ar trebui sa beneficieze, in statul membru respectiv, de un tratament egal cu cel al resortisantilor in materiile carora li se aplica tratatul, sub rezerva dispozitiilor speciale care sunt prevazute in mod expres de tratat si de dreptul derivat.

(21) Cu toate acestea, ar trebui ca statul membru gazda sa fie liber sa decida daca intelege sa acorde asistenta sociala in cursul primelor trei luni de sedere, sau pe o perioada mai lunga in cazul persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, persoanelor altele decat cele care desfasoara activitati salariate sau activitati independente, persoanelor care isi pastreaza acest statut si membrilor familiilor acestora sau daca va acorda acestor persoane burse pe durata studiilor, inclusiv a formarii profesionale, inainte ca acestea sa primeasca dreptul de sedere permanenta.

(22) Tratatul permite introducerea de restrangeri ale dreptului de libera circulatie si de sedere libera pentru motive ce tin de ordinea publica, siguranta publica sau sanatatea publica. Pentru a se asigura o definire mai stricta a conditiilor si garantiilor procedurale sub rezerva carora cetatenilor Uniunii si membrilor familiilor acestora li se poate refuza dreptul de intrare sau pot fi expulzati, prezenta directiva ar trebui sa inlocuiasca Directiva 64/221/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind coordonarea masurilor speciale referitoare la circulatia si sederea strainilor, justificate de motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica [14].

(23) Expulzarea cetatenilor Uniunii si a membrilor familiilor lor din motive de ordine publica sau de siguranta publica este o masura care poate afecta grav persoanelor care, folosindu-se de drepturile si libertatile conferite prin tratat, s-au integrat in mod real in statul membru gazda. Domeniul de aplicare al unor asemenea masuri trebuie prin urmare sa fie restrans, in conformitate cu principiul proportionalitatii, pentru a se tine seama de gradul de integrare al persoanelor in cauza, de durata sederii acestora in statul membru gazda, de varsta, de starea lor de sanatate, de situatia lor familiala si economica, precum si de legaturile lor cu tara de origine.

(24) In consecinta, cu cat este mai mare gradul de integrare al cetatenilor Uniunii si al membrilor familiilor lor in statul membru gazda, cu atat ar trebui sa fie mai mare gradul lor de protectie impotriva expulzarii. O masura de expulzare indreptata impotriva unor cetateni ai Uniunii care au locuit multi ani pe teritoriul statului membru gazda si, in special, daca s-au nascut si si-au avut resedinta acolo intreaga lor viata, ar trebui sa se ia numai in imprejurari exceptionale, pentru motive imperative ce tin de siguranta publica. De asemenea, astfel de imprejurari exceptionale ar trebui avute in vedere si in cazul unei masuri de expulzare luate impotriva unor minori, pentru a se proteja legaturile acestora cu familia, in conformitate cu Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, incheiata la 20 noiembrie 1989.

(25) Ar trebui de asemenea sa fie prevazute in detaliu garantii procedurale pentru a se asigura un inalt nivel de protectie a drepturilor cetatenilor Uniunii si a membrilor familiilor lor, in eventualitatea ca acestora li se refuza dreptul de intrare sau sedere in alt stat membru, precum si pentru a se respecta principiul conform caruia orice actiune intreprinsa de autoritati trebuie sa fie motivata corespunzator.

(26) In orice caz, o cale judiciara de atac ar trebui sa fie disponibila cetatenilor Uniunii si membrilor familiilor acestora in cazul in care li s-a refuzat dreptul de intrare sau de sedere in alt stat membru.

(27) In conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie, care interzice statelor membre sa adopte, fata de destinatarii prezentei directive, masuri de interzicere a intrarii pe teritoriul lor, pe toata durata vietii, este necesar sa se confirme ca acei cetateni ai Uniunii si membri familiilor acestora cu privire la care a fost luata masura interzicerii intrarii pe teritoriul unui stat membru ar trebui sa aiba dreptul de a formula o noua cerere dupa un termen rezonabil si, in orice caz, dupa o perioada de trei ani de la punerea in executare a deciziei definitive de interzicere a intrarii.

(28) Pentru a se proteja impotriva abuzurilor de drept sau a fraudelor si, in special, impotriva casatoriilor de convenienta sau a altor forme de uniune contractate exclusiv in scopul de a beneficia de libertatea de circulatie si sedere, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea sa adopte masurile necesare.

(29) Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere dispozitiilor nationale mai favorabile.

(30) In vederea examinarii posibilitatilor de a facilita exercitarea dreptului la libera circulatie si sedere, Comisia ar trebui sa intocmeasca un raport pentru a se evalua oportunitatea prezentarii oricarei propuneri necesare in acest scop, in special cu privire la extinderea neconditionata a perioadei de sedere.

(31) Prezenta directiva respecta drepturile si libertatile fundamentale, precum si principiile recunoscute in special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. In conformitate cu principiul interzicerii discriminarii prevazut de Carta, statele membre ar trebui sa puna in aplicare prezenta directiva fara sa faca nici o discriminare intre beneficiarii prezentei directive pe criterii de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau de alta natura, apartenentei la o minoritate etnica, avere, nastere, invaliditate, varsta sau orientare sexuala,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Articolul 1
Obiectul
Prezenta directiva stabileste:

(a) conditiile de exercitare a dreptului la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre de catre cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora;

(b) dreptul de sedere permanenta pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora;

(c) restrangerile drepturilor mentionate la literele (a) si (b) pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.

Articolul 2
Definitii
In sensul prezentei directive:

1. prin "cetatean al Uniunii" se intelege orice persoana avand cetatenia unui stat membru;
2. prin "membru de familie" se intelege:

(a) sotul;

(b) partenerul cu care cetateanul Uniunii a contractat un parteneriat inregistrat, in temeiul legislatiei unui stat membru, daca, potrivit legislatiei statului membru gazda, parteneriatele inregistrate sunt considerate drept echivalente casatoriei si in conformitate cu conditiile prevazute de legislatia relevanta a statului membru gazda;

(c) descendentii directi in varsta de cel mult 21 de ani sau care se afla in intretinerea sa, precum si descendentii directi ai sotului sau ai partenerului, conform definitiei de la litera (b);

(d) ascendentii directi care se afla in intretinere si cei ai sotului sau ai partenerului, conform definitiei de la litera (b);

3. prin "stat membru gazda" se intelege statul membru in care se deplaseaza un cetatean al Uniunii in scopul de a-si exercita dreptul la libera circulatie si sedere. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica
#PAGEBREAK#
Articolul 3
Destinatarii (1) Prezenta directiva se aplica oricarui cetatean al Uniunii care se deplaseaza sau isi are resedinta intr-un stat membru, altul decat cel al carui resortisant este, precum si membrilor familiei sale, conform definitiei de la articolul 2 punctul 2, care il insotesc sau i se alatura.

(2) Fara a aduce atingere vreunui drept individual de libera circulatie si sedere pe care persoanele in cauza il pot avea in nume propriu, statul membru gazda faciliteaza, in conformitate cu legislatia sa interna, intrarea si sederea urmatoarelor persoane:

(a) orice alti membri de familie, indiferent de cetatenia lor, care nu se incadreaza in definitia de la articolul 2 punctul 2 si care, in tara din care au venit, se afla in intretinerea sau sunt membri ai gospodariei cetateanului Uniunii care beneficiaza de dreptul de sedere cu titlu principal sau daca din motive grave de sanatate este necesara in mod imperativ ingrijirea personala a membrului familiei de catre cetateanul Uniunii;

(b) partenerul cu care cetateanul Uniunii are o relatie durabila, atestata corespunzator.

Statul membru gazda intreprinde o examinare amanuntita a situatiei personale si justifica refuzul acordarii dreptului de intrare sau sedere acestor persoane.

CAPITOLUL II
Dreptul de iesire si intrare 

Articolul 4
Dreptul de iesire
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor privind documentele de calatorie aplicabile controalelor la frontierele nationale, toti cetatenii Uniunii care detin carti de identitate valabile sau pasapoarte valabile si membrii familiei acestora care nu au cetatenia unui stat membru si care detin pasapoarte valabile au dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa in alt stat membru.

(2) Persoanelor mentionate la alineatul (1) nu le pot fi impuse vize de iesire si nici alte formalitati echivalente.

(3) Hotarand in conformitate cu legislatia proprie, statele membre elibereaza si reinnoiesc cetatenilor lor cartile de identitate sau pasapoartele care le atesta cetatenia.

(4) Pasaportul trebuie sa fie valabil cel putin pentru toate statele membre si pentru tarile prin care titularul unui astfel de document trebuie sa tranziteze direct atunci cand calatoreste intre statele membre. In cazul in care legislatia unui stat membru nu prevede eliberarea de carti de identitate, perioada de valabilitate a unui pasaport eliberat sau reinnoit este de cel putin cinci ani.

Articolul 5
Dreptul de intrare

(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor privind documentele de calatorie aplicabile controalelor la frontierele nationale, statele membre permit intrarea pe teritoriul lor a cetatenilor Uniunii care detin carti de identitate valabile sau pasapoarte valabile, precum si a membrilor familiilor acestora care nu au cetatenia unui stat membru si care detin pasapoarte valabile.

Cetatenilor Uniunii nu le pot fi impuse vize de iesire si nici alte formalitati echivalente.

(2) Membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru li se cere numai sa posede o viza de intrare in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau, daca este cazul, cu legislatia interna. In sensul prezentei directive, detinerea permisului de sedere valabil mentionat la articolul 10 scuteste membrii de familie de obligatia de a obtine o viza.

Statele membre acorda acestor persoane toate facilitatile pentru a obtine vizele necesare. Aceste vize se elibereaza gratuit, in cel mai scurt termen si pe baza unei proceduri accelerate.

(3) Statul membru gazda nu aplica stampila de intrare sau de iesire in pasaportul membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru, daca acestia prezinta permisul de sedere mentionat la articolul 10.

(4) In cazul in care un cetatean al Uniunii sau un membru al familiei acestuia care nu are cetatenia unui stat membru nu poseda documentele de calatorie necesare sau, dupa caz, viza necesara, statul membru in cauza acorda acestor persoane, inainte de a proceda la expulzarea acestora, toate mijloacele rezonabile pentru a le permite sa obtina, intr-un termen rezonabil, documentele necesare sau pentru a confirma ori a dovedi prin alte mijloace ca beneficiaza de dreptul de libera circulatie si sedere.

(5) Statul membru poate cere persoanei in cauza sa-si raporteze prezenta pe teritoriul sau intr-un termen rezonabil si nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei cerinte poate face persoana respectiva pasibila de sanctiuni nediscriminatorii si proportionale.

CAPITOLUL III
Dreptul de sedere

Articolul 6
Dreptul de sedere pentru o perioada de cel mult trei luni
(1) Cetatenii Uniunii au dreptul de sedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de cel mult trei luni fara nici o alta conditie sau formalitate in afara cerintei de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil.

(2) Dispozitiile alineatului (1) se aplica si membrilor de familie care detin un pasaport valabil, care nu au cetatenia unui stat membru si care il insotesc pe cetateanul Uniunii ori se alatura acestuia.

Articolul 7
Dreptul de sedere pentru o perioada mai mare de trei luni
(1) Toti cetatenii Uniunii au dreptul de sedere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioada mai mare de trei luni in cazurile in care:

(a) sunt lucratori care desfasoara activitati salariate sau activitati independente in statul membru gazda sau

(b) dispun de suficiente resurse pentru ei si pentru membrii familiilor lor, astfel incat sa nu devina o sarcina pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in cursul sederii si detin asigurari medicale complete in statul membru gazda sau

(c) - sunt inscrisi intr-o institutie privata sau publica, acreditata sau finantata de catre statul membru gazda pe baza legislatiei sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesionala si

- detin asigurari medicale complete in statul membru gazda si asigura autoritatea nationala competenta, printr-o declaratie sau o alta procedura echivalenta la propria alegere, ca poseda suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii de familie, astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere sau

(d) sunt membri de familie care insotesc ori se alatura unui cetatean al Uniunii care indeplineste el insusi conditiile mentionate la literele (a), (b) sau (c).

(2) Dreptul de sedere prevazut la alineatul (1) se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru, in cazul in care insotesc ori se alatura cetateanului Uniunii in statul membru gazda, cu conditia ca cetateanul Uniunii sa indeplineasca conditiile mentionate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c).

(3) In sensul alineatului (1) litera (a), un cetatean al Uniunii care nu mai desfasoara o activitate salariata sau o activitate independenta isi mentine statutul de lucrator salariat sau de lucrator care desfasoara o activitate independenta in urmatoarele conditii:

(a) se afla in incapacitate temporara de a munci, ca rezultat al unei boli sau al unui accident;

(b) este inregistrat in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar, dupa ce a fost angajat pe o perioada de peste un an, si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la serviciul competent de ocupare a fortei de munca;

(c) este inregistrat in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar, dupa ce a indeplinit un contract de munca pe termen limitat, cu durata de sub un an, sau dupa ce a devenit somer in mod involuntar in timpul primelor douasprezece luni si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la serviciul competent de ocupare a fortei de munca. In acest caz, statutul de lucrator se mentine pentru o perioada de cel putin sase luni;

(d) incepe un stagiu de formare profesionala. Cu exceptia cazului in care se afla in somaj involuntar, mentinerea statutului de lucrator presupune ca pregatirea sa aiba legatura cu activitatea profesionala anterioara.

(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (1) litera (d) si ale alineatului (2) de mai sus, numai sotul, partenerul inregistrat in intelesul articolului 2 alineatul (2) litera (b) si copiii aflati in intretinere beneficiaza de drept de sedere in calitate de membri de familie ai unui cetatean al Uniunii ce indeplineste conditiile prevazute la alineatul (1) litera (c) de mai sus. Articolul 3 alineatul (1) se aplica in cazul rudelor directe pe linie ascendenta aflate in intretinerea cetateanului Uniunii, precum si celor ale sotului sau ale partenerului inregistrat.

Articolul 8
Formalitatile administrative referitoare la cetatenii Uniunii
(1) Fara a aduce atingere articolului 5 alineatul (5), pentru perioade de sedere ce depasesc trei luni, statul membru gazda poate cere cetatenilor Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente.

(2) Termenul pentru inregistrare este de cel putin trei luni de la data sosirii. Se elibereaza imediat un certificat de inregistrare, care cuprinde numele si adresa persoanei inregistrate, precum si data inregistrarii. Nerespectarea cerintei de inregistrare de catre persoana respectiva o poate face pe aceasta pasibila de sanctiuni nediscriminatorii si proportionale.

(3) Pentru a elibera certificatul de inregistrare, statul membru poate solicita numai urmatoarele:

- cetatenii Uniunii carora li se aplica articolul 7 alineatul (1) litera (a) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, o confirmare de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare, ori o dovada privind desfasurarea unei activitati independente;

- cetatenii Uniunii carora li se aplica articolul 7 alineatul (1) litera (b) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil si sa furnizeze dovezi ca indeplinesc conditiile prevazute de prezenta dispozitie;

- cetatenii Uniunii carora li se aplica articolul 7 alineatul (1) litera (c) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, sa furnizeze dovezi privind inscrierea lor intr-o institutie acreditata si faptul ca poseda o asigurare medicala completa, precum si declaratia sau procedura echivalenta mentionata la articolul 7 alineatul (1) litera (c). Statele membre nu pot cere ca aceasta declaratie sa precizeze valoarea resurselor.

(4) Statele membre nu pot stabili valoarea resurselor, pe care sa le considere "resurse suficiente", insa trebuie sa ia in considerare situatia personala a persoanei in cauza. In toate cazurile, aceasta valoare nu poate fi mai mare decat pragul sub care resortisantii din statul membru gazda pot beneficia de asistenta sociala sau, daca acest criteriu nu este aplicabil, mai mare decat pensia minima de asigurari sociale platita de catre statul membru gazda.

(5) Pentru eliberarea certificatului de inregistrare membrilor de familie ai cetatenilor Uniunii, care sunt ei insisi cetateni ai Uniunii, statele membre pot solicita prezentarea urmatoarelor documente:

(a) carte de identitate valabila sau pasaport valabil;

(b) un document care sa ateste existenta unei relatii de familie sau a unui parteneriat inregistrat;

(c) daca este cazul, certificatul de inregistrare al cetateanului Uniunii pe care il insotesc sau caruia i se alatura;

(d) in cazurile prevazute la articolul 2 alineatul (2) literele (c) si (d), documente care sa dovedeasca faptul ca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta dispozitie;

(e) in cazurile prevazute la articolul 3 alineatul (2) litera (a), un document eliberat de autoritatea relevanta din tara de origine sau de provenienta care sa ateste ca persoanele in cauza se afla in intretinerea ori sunt membri ai menajului cetateanului Uniunii, ori o dovada a existentei unor probleme grave de sanatate care necesita ingrijirea personala a membrului familiei de catre cetateanul Uniunii;

(f) in cazurile prevazute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), dovada existentei unei relatii durabile cu cetateanul Uniunii.

Articolul 9
Formalitatile administrative referitoare la membrii de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru
(1) Statele membre elibereaza un permis de sedere membrilor familiei unui cetatean al Uniunii care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, in cazul in care perioada planificata de sedere depaseste trei luni.

(2) Termenul pentru prezentarea cererii de acordare a permisului de sedere este de cel putin trei luni de la data sosirii.

(3) Nerespectarea cerintei de a solicita un permis de sedere poate face persoana respectiva pasibila de sanctiuni nediscriminatorii si proportionale.

Articolul 10
Eliberarea permiselor de sedere
(1) Dreptul de sedere al membrilor de familie ai unui cetatean al Uniunii care nu sunt resortisanti ai unui stat membru se confirma prin eliberarea unui document intitulat "Permis de sedere de membru de familie pentru un cetatean al Uniunii", in termen de cel mult sase luni de la data la care acestia prezinta cererea. O confirmare a depunerii cererii pentru permisul de sedere se elibereaza imediat.

(2) Pentru eliberarea permisului de sedere, statele membre solicita prezentarea urmatoarelor documente:

(a) un pasaport valabil;

(b) un document care sa ateste existenta unei relatii de familie sau a unui parteneriat inregistrat;

(c) certificatul de inregistrare sau, in absenta unui sistem de inregistrare, orice alta dovada ca cetateanul Uniunii pe care il insotesc sau caruia i se alatura isi are resedinta in tara membra gazda;

(d) in cazurile prevazute la articolul 2 alineatul (2) literele (c) si (d), documente care sa dovedeasca indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta dispozitie;

(e) in cazurile prevazute la articolul 3 alineatul (2) litera (a), un document eliberat de autoritatea relevanta din tara de origine sau tara din care au sosit, care sa ateste ca persoanele in cauza se afla in intretinerea ori sunt membri ai menajului cetateanului Uniunii, ori o dovada a existentei unor probleme grave de sanatate care sa necesite ingrijirea personala a membrului familiei de catre cetateanul Uniunii;

(f) in cazurile prevazute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), dovada existentei unei relatii durabile cu cetateanul Uniunii.

Articolul 11
Valabilitatea permisului de sedere
(1) Permisul de sedere prevazut la articolul 10 alineatul (1) este valabil timp de cinci ani de la data eliberarii sau pe perioada prevazuta de sedere a cetateanului Uniunii, in cazul in care aceasta perioada este mai mica de cinci ani.

(2) Valabilitatea permisului de sedere nu este afectata de absente temporare care nu depasesc sase luni pe an sau de absente de durata mai mare in vederea indeplinirii serviciului militar obligatoriu, ori de o absenta de maxim douasprezece luni consecutive determinata de motive importante, precum sarcina si nasterea, boli grave, studiile sau formarea profesionala ori detasarea in alt stat membru sau intr-o tara terta.

Articolul 12
Pastrarea dreptului de sedere de catre membrii de familie in eventualitatea decesului sau plecarii cetateanului Uniunii (1) Fara a aduce atingere dispozitiilor celui de-al doilea paragraf, decesul sau plecarea cetateanului Uniunii din statul membru gazda nu afecteaza dreptul de sedere al membrilor sai de familie care au cetatenia unui stat membru.

Inainte de a dobandi dreptul de sedere permanenta, persoanele in cauza trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d).

(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor celui de-al doilea paragraf, decesul cetateanului Uniunii nu atrage dupa sine pierderea dreptului de sedere al membrilor sai de familie care nu au cetatenia unui stat membru si care si-au avut resedinta in statul membru gazda in calitate de membri de familie timp de cel putin un an inainte de decesul cetateanului Uniunii.

Inainte de a dobandi dreptul de sedere permanenta, dreptul de sedere al persoanelor interesate ramane supus obligatiei ca acestia sa poata dovedi ca desfasoara o activitate salariata sau independenta sau ca au suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii familiilor lor, astfel incat sa nu devina o sarcina pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere si ca detin o asigurare medicala completa, valabila in statul membru gazda ori ca sunt membri ai unei familii constituite deja in statul membru gazda de catre o persoana care satisface aceste cerinte. Resursele suficiente sunt definite la articolul 8 alineatul (4).

Membrii de familie mentionati mai sus isi mentin dreptul de sedere exclusiv cu titlu personal.

(3) Plecarea cetateanului Uniunii din statul membru gazda sau decesul acestuia nu atrage pierderea dreptului de sedere pentru copiii sai sau pentru parintele care are custodia acestor copii, indiferent de cetatenie, atat timp cat acestia isi au resedinta in statul membru gazda si sunt inscrisi intr-o institutie de invatamant pentru a studia acolo, pana la terminarea studiilor.

Articolul 13
Pastrarea dreptului de sedere de catre membrii de familie in caz de divort, de anulare a casatoriei sau de incetare a parteneriatului inregistrat
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor celui de-al doilea paragraf, divortul, anularea casatoriei cetateanului Uniunii sau incetarea parteneriatului inregistrat mentionat la articolul 2 alineatul (2) litera (b) nu afecteaza dreptul de sedere al membrilor familiei sale care au cetatenia unui stat membru.

Inainte de a dobandi dreptul de sedere permanenta, persoanele interesate trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d).

(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor celui de-al doilea paragraf, divortul, anularea casatoriei sau incetarea parteneriatului inregistrat mentionat la articolul 2 punctul 2 litera (b) nu atrag dupa sine pierderea dreptului de sedere al membrilor familiei unui cetatean al Uniunii care nu sunt resortisanti ai unui stat membru in cazurile in care:

(a) inainte de initierea procedurilor judiciare de divort, de anulare a casatoriei sau de incetare a parteneriatului inregistrat, casatoria sau parteneriatul inregistrat a durat cel putin trei ani, din care cel putin un an in statul membru gazda sau

(b) prin acordul sotilor sau al partenerilor mentionati la articolul 2 punctul 2 litera (b) ori prin hotarare judecatoreasca, copiii cetateanului Uniunii au fost incredintati sotului sau partenerului care nu are cetatenia unui stat membru sau

(c) acest lucru este justificat de situatii deosebit de dificile, precum faptul de a fi fost victima violentei in familie in perioada in care casatoria sau parteneriatul inregistrat era inca in vigoare sau

(d) prin acordul sotilor sau al partenerilor mentionati la articolul 2 punctul 2 litera (b) sau prin hotarare judecatoreasca, sotul ori partenerul care nu are cetatenia unui stat membru are dreptul de vizitare a copilului minor, cu conditia ca instanta judecatoreasca sa fi hotarat ca vizitele trebuie sa aiba loc in statul membru gazda si atat timp cat sunt necesare.

Inainte de a dobandi dreptul de sedere permanenta, dreptul de sedere al persoanelor interesate ramane supus obligatiei ca acestia sa poata dovedi ca desfasoara o activitate salariata sau independenta sau ca au suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii familiilor lor, astfel incat sa nu devina o sarcina pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in cursul sederii lor, precum si ca detin o asigurare medicala completa, valabila in statul membru gazda, ori ca sunt membri ai familiei constituite deja in statul membru gazda de catre o persoana care indeplineste aceste cerinte. Resursele suficiente sunt definite la articolul 8 alineatul (4).

Membrii de familie mentionati mai sus isi mentin dreptul de sedere exclusiv cu titlu personal.
#PAGEBREAK#
Articolul 14
Pastrarea dreptului de sedere
(1) Cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora au dreptul de sedere prevazut la articolul 6 atat timp cat nu devin o sarcina excesiva pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda.

(2) Cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora au dreptul de sedere prevazut la articolele 7, 12 si 13, atat timp cat indeplinesc conditiile prevazute de aceste articole.

In cazuri speciale, daca exista banuiala rezonabila potrivit careia un cetatean al Uniunii sau membrii familiei acestuia nu indeplinesc conditiile prevazute la articolele 7, 12 si 13, statele membre pot verifica aceasta. Aceasta verificare nu se realizeaza in mod sistematic.

(3) Recurgerea de catre un cetatean al Uniunii sau de catre un membru al familiei sale la sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda nu conduce in mod automat la luarea unei masuri de expulzare.

(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatelor (1) si (2) si fara a aduce atingere dispozitiilor capitolului VI, o masura de expulzare nu poate fi in nici un caz adoptata impotriva unor cetateni ai Uniunii sau membrilor de familie ai acestora in cazurile in care:

(a) cetatenii in cauza ai Uniunii sunt lucratori care desfasoara activitati salariate sau independente ori

(b) cetatenii in cauza ai Uniunii au intrat pe teritoriul statului membru gazda in cautarea unui loc de munca. In acest caz, cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora nu pot fi expulzati atat timp cat cetatenii Uniunii pot dovedi ca sunt in continuare in cautarea unui loc de munca si ca au sanse reale de a fi angajati.

Articolul 15
Garantiile procedurale
(1) Procedurile prevazute la articolele 30 si 31 se aplica prin analogie oricarei decizii ce restrange libera circulatie a unui cetatean al Uniunii si a membrilor familiei acestuia pentru alte motive decat cele de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.

(2) Expirarea valabilitatii cartii de identitate sau a pasaportului in temeiul caruia persoana in cauza a intrat pe teritoriul statului membru gazda si eliberate concomitent cu un certificat de inregistrare sau cu un permis de sedere nu constituie un motiv suficient de expulzare de catre statul membru.

(3) Statul membru gazda nu poate insoti decizia de expulzare mentionata la alineatul (1) de o interdictie de intrare pe teritoriul sau.

CAPITOLUL IV
Dreptul de sedere permanenta

Sectiunea I
Eligibilitatea

Articolul 16
Regula generala pentru cetatenii Uniunii si pentru membrii familiilor acestora
(1) Cetatenii Uniunii care si-au avut resedinta legala pe teritoriul statului membru gazda in cursul unei perioade neintrerupte de cinci ani dobandesc dreptul de sedere permanenta pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul conditiilor prevazute la capitolul III.

(2) Alineatul (1) se aplica si in cazul membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru si care si-au avut resedinta legala impreuna cu cetateanul Uniunii in statul membru gazda in cursul unei perioade neintrerupte de cinci ani.

(3) Continuitatea sederii nu este afectata de absente temporare care nu depasesc un total de sase luni pe an sau de absente de durata mai lunga in vederea indeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absenta de maxim douasprezece luni consecutive determinata de motive importante, precum sarcina si nasterea, boli grave, studiile sau formare profesionala ori detasarea in alt stat membru sau intr-o tara terta.

(4) Odata dobandit, dreptul de sedere permanenta se pierde numai in cazul unei absente din statul membru gazda pe o perioada care depaseste doi ani consecutivi.

Articolul 17
Derogari aplicabile lucratorilor care si-au incetat activitatea in statul membru gazda si membrilor familiilor acestora
(1) Prin derogare de la dispozitiile articolului 16, dreptul de sedere permanenta in statul membru gazda se acorda inaintea incheierii unei perioade neintrerupte de sedere de cinci ani in cazurile in care:

(a) lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta, in momentul in care si-a incetat activitatea, a implinit varsta prevazuta de legislatia statului membru respectiv in vederea pensionarii pentru limita de varsta, ori lucratorul care a incetat activitatea salariata ca urmare a pensionarii anticipate a lucrat in statul membru respectiv cel putin in cursul ultimelor douasprezece luni precedente si si-a avut resedinta pe teritoriul acestuia pe o perioada neintrerupta mai mare de trei ani.

In cazul in care legislatia statului membru gazda nu acorda dreptul la pensie pentru limita de varsta anumitor categorii de lucratori care desfasoara activitati independente, se considera ca este indeplinita conditia de varsta de indata ce beneficiarul a implinit varsta de 60 de ani;

(b) lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta care, avandu-si resedinta in statul membru gazda timp de cel putin doi ani, inceteaza sa-si desfasoare activitatea din cauza unei incapacitati permanente de munca.

In cazul in care aceasta incapacitate este rezultatul unui accident de munca sau al unei boli profesionale care indreptateste persoana respectiva la o prestatie platita integral sau partial de o institutie publica a statului membru gazda, nu este necesara indeplinirea nici unei conditii privind durata sederii;

(c) lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta care, dupa trei ani de munca si sedere neintrerupta pe teritoriul statului membru gazda, desfasoara o activitate salariata sau independenta pe teritoriul unui alt stat membru, dar isi pastreaza resedinta pe teritoriul statului membru gazda pe care se intoarce, de obicei, in fiecare zi sau cel putin o data pe saptamana.

In vederea dobandirii drepturilor mentionate la literele (a) si (b), perioadele de munca petrecute pe teritoriul statului membru pe care lucreaza persoana in cauza se considera ca fiind petrecute pe teritoriul statului membru gazda.

Perioadele de somaj involuntar, inregistrate corespunzator de serviciul de ocupare a fortei de munca competent, perioadele in care persoana a incetat munca din motive independente de vointa sa, precum si absentele de la lucru si incetarea lucrului din cauza unei boli sau a unui accident se considera perioade de munca.

(2) Conditiile privind durata sederii si a muncii prevazute la alineatul (1) litera (a) si conditia privind durata sederii prevazuta la alineatul (1) litera (b) nu se aplica daca lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta are un sot sau un partener, astfel cum este mentionat la articolul 2 alineatul (2) litera (b), care este resortisant al statului membru gazda sau a pierdut cetatenia acestui stat membru prin casatoria cu lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta.

(3) Indiferent de cetatenie, membrii familiei unui lucrator care desfasoara o activitate salariata sau independenta care locuiesc impreuna cu acesta pe teritoriul statului membru gazda au dreptul de sedere permanenta in statul membru respectiv, daca lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta a dobandit el insusi, in temeiul alineatului (1), dreptul de sedere permanenta pe teritoriul acestui stat membru.

(4) Cu toate acestea, in cazul in care lucratorul care desfasoara o activitate salariata sau independenta decedeaza in cursul perioadei de activitate, dar inainte de a dobandi dreptul de sedere permanenta in statul membru gazda in temeiul alineatului (1), membrii familiei sale care locuiesc impreuna cu acesta pe teritoriul statului membru gazda dobandesc dreptul de sedere permanenta in statul respectiv, cu conditia ca:

(a) la data survenirii decesului, lucratorul care a desfasurat o activitate salariata sau independenta sa isi fi avut resedinta pe teritoriul statului membru respectiv timp de doi ani neintrerupti sau

(b) decesul sa fi fost urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale ori

(c) sotul supravietuitor sa isi fi pierdut cetatenia statului membru respectiv ca urmare a casatoriei cu lucratorul care a desfasurat o activitate salariata sau independenta.

Articolul 18
Dobandirea dreptului de sedere permanenta de catre membrii de familie care nu au cetatenia unui stat membru
Fara a aduce atingere dispozitiilor articolului 17, membrii familiei unui cetatean al Uniunii mentionati la articolul 12 alineatul (2) si la articolul 13 alineatul (2) care indeplinesc conditiile prevazute de acestea dobandesc dreptul de sedere permanenta dupa ce si-au avut resedinta legala in statul membru gazda pe o perioada neintrerupta de cinci ani.

Sectiunea II
Formalitati administrative

Articolul 19
Documentul care atesta sederea permanenta pentru cetatenii Uniunii (1) Statele membre elibereaza cetatenilor Uniunii care au drept de sedere permanenta, dupa verificarea duratei sederii, un document care atesta sederea permanenta la data depunerii cererii.

(2) Documentul care atesta sederea permanenta se elibereaza cat mai curand posibil.

Articolul 20
Permisul de sedere permanenta al membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru

(1) In termen de sase luni de la data depunerii cererii, statele membre elibereaza un permis de sedere permanenta membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru si care beneficiaza de dreptul de sedere permanenta. Permisul de sedere permanenta se reinnoieste de drept la fiecare zece ani.

(2) Cererea de permis de sedere permanenta se depune inainte de expirarea primului permis de sedere. Nerespectarea obligatiei de a solicita un permis de sedere permanenta de catre persoana respectiva este pasibila de sanctiuni nediscriminatorii si proportionala.

(3) O intrerupere a sederii care nu depaseste doi ani consecutivi nu afecteaza valabilitatea permisului de sedere permanenta.

Articolul 21
Continuitatea sederii
In vederea aplicarii prezentei directive, continuitatea sederii poate fi atestata prin orice mijloc de proba admisibil in statul membru gazda. Continuitatea sederii este intrerupta de o decizie de expulzare pusa in executare cu privire la persoana in cauza.

CAPITOLUL V
Dispozitii comune privind dreptul de sedere si dreptul de sedere permanenta

Articolul 22
Domeniul de aplicare teritoriala Dreptul de sedere si dreptul de sedere permanenta privesc intregul teritoriu al statului membru gazda. Statele membre pot impune restrictii teritoriale privind dreptul de sedere si dreptul de sedere permanenta numai daca restrictiile respective se aplica si resortisantilor lor.

Articolul 23
Drepturi conexe
Indiferent de cetatenie, membrii familiei unui cetatean al Uniunii care au dreptul de sedere sau dreptul de sedere permanenta intr-un stat membru au dreptul sa desfasoare o activitate salariata sau independenta in statul respectiv.

Articolul 24
Egalitatea de tratament
(1) Sub rezerva dispozitiilor speciale prevazute expres de tratat si de dreptul derivat, orice cetatean al Uniunii care, in temeiul prezentei directive, isi are resedinta pe teritoriul statului membru gazda se bucura de egalitate de tratament in raport cu resortisantii statului membru respectiv in domeniul de aplicare al tratatului. Beneficiul acestui drept se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetatenia unui stat membru si care au dreptul de sedere sau dreptul de sedere permanenta.

(2) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (1), statul membru gazda nu este obligat sa acorde dreptul la prestatii de asistenta sociala in timpul primelor trei luni de sedere sau, dupa caz, in timpul perioadei mai lungi prevazute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) si nici nu este obligat ca, inainte de dobandirea dreptului de sedere permanenta, sa acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru formare profesionala, constand in burse de studiu sau imprumuturi, unor persoane altele decat lucratorii care desfasoara activitati salariate sau independente, persoanelor care isi mentin acest statut si membrilor familiilor acestora.

Articolul 25
Dispozitii generale privind documentele de sedere
(1) Detinerea certificatului de inregistrare mentionat la articolul 8, a unui document care dovedeste depunerea unei cereri pentru eliberarea permisului de sedere pentru un membru al familiei, a unui permis de sedere sau a unui permis de sedere permanenta nu poate in nici un caz sa constituie o conditie prealabila pentru exercitiul unui drept sau indeplinirea unei formalitati administrative, calitatea de beneficiar al drepturilor putand fi dovedita prin orice alt mijloc de proba.

(2) Orice document mentionat la alineatul (1) se elibereaza gratuit sau contra platii unei taxe al carei cuantum nu poate depasi pe cel al taxei impuse resortisantilor pentru eliberarea unor documente similare.

Articolul 26
Controalele
Statele membre pot controla respectarea oricarei dispozitii din legislatia lor interna prin care se cere resortisantilor straini sa detina in permanenta asupra lor certificatul de inregistrare sau permisul de sedere, cu conditia sa aplice aceeasi cerinta in cazul resortisantilor cu privire la cartea de identitate. In cazul nerespectarii acestei cerinte, statul membru poate impune aceleasi sanctiuni ca si cele impuse propriilor resortisanti care nu au asupra lor cartea de identitate.

CAPITOLUL VI
Restrangerea dreptului de intrare si dreptului de sedere pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica

Articolul 27
Principii generale
(1) Sub rezerva dispozitiilor prezentului capitol, statele membre pot restrange libertatea de circulatie si de sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor de familie, indiferent de cetatenie, pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica. Aceste motive nu pot fi invocate in scopuri economice.

(2) Masurile luate din motive de ordine publica sau siguranta publica respecta principiul proportionalitatii si se intemeiaza exclusiv pe conduita persoanei in cauza. Condamnarile penale anterioare nu pot justifica in sine luarea unor asemenea masuri.

Conduita persoanei in cauza trebuie sa constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. Nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.

(3) Pentru a stabili daca persoana respectiva reprezinta un pericol pentru ordinea publica sau siguranta publica, la eliberarea certificatului de inregistrare sau, in absenta unui sistem de inregistrare, in termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul sau sau de la data la care persoana si-a semnalat prezenta pe teritoriul sau in conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la eliberarea permisului de sedere, statul membru gazda poate, in cazul in care considera indispensabil, sa ceara statului membru de origine sau, daca este necesar, altor state membre sa ii furnizeze informatii privind antecedentele persoanei respective. Aceasta consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultat raspunde in termen de doua luni.

(4) Statul membru care a eliberat pasaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica de pe teritoriul altui stat membru sa reintre pe teritoriul sau fara nici o formalitate, chiar daca documentul nu mai este valabil sau daca cetatenia titularului este contestata.
#PAGEBREAK#
Articolul 28
Protectia impotriva expulzarii
(1) Inainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul sau din motive de ordine publica sau siguranta publica, statul membru gazda ia in considerare diversi factori precum durata sederii individului respectiv pe teritoriul sau, varsta acestuia, starea lui de sanatate, situatia sa familiala si economica, integrarea sa sociala si culturala in statul membru gazda si legaturile sale cu tara de origine.

(2) Statul membru gazda nu poate lua o decizie de expulzare impotriva unui cetatean al Uniunii sau a membrilor familiei sale, indiferent de cetatenie, care au dobandit dreptul de sedere permanenta pe teritoriul sau, cu exceptia cazurilor in care exista motive imperative de ordine publica sau siguranta publica.

(3) Nu se poate lua o decizie de expulzare impotriva cetatenilor Uniunii, indiferent de cetatenia acestora, cu exceptia cazului in care decizia se bazeaza pe motive imperative de siguranta publica definite de statele membre, daca acestia:

(a) si-au avut resedinta in statul membru gazda in cei zece ani anteriori sau

(b) sunt minori, cu exceptia cazului in care expulzarea este in interesul copilului, in conformitate cu Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, incheiata la 20 noiembrie 1989.

Articolul 29
Sanatatea publica
(1) Singurele boli care justifica masuri de restrictionare a liberei circulatii sunt bolile cu potential epidemic, astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, precum si alte boli infectioase sau parazitare contagioase, daca acestea fac obiectul unor dispozitii de protectie ce se aplica resortisantilor din statul membru gazda.

(2) Bolile ce se declanseaza dupa o perioada de trei luni de la data sosirii nu pot motiva expulzarea de pe teritoriul respectiv.

(3) Daca exista indicii serioase ca acest lucru este necesar, intr-un termen de trei luni de la data sosirii, statele membre pot supune beneficiarii dreptului de sedere unui examen medical gratuit, care sa ateste ca nu sufera de nici una dintre bolile mentionate la alineatul (1). Aceste examene medicale nu pot fi impuse in mod sistematic.

Articolul 30
Notificarea deciziilor (1) Persoanele interesate sunt notificate in scris cu privire la orice decizie adoptata in temeiul articolului 27 alineatul (1), astfel incat sa poata intelege continutul notificarii si implicatiile acesteia.

(2) Persoanele interesate sunt informate in mod precis si complet cu privire la motivele de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica pe care se bazeaza decizia luata in cazul lor, cu exceptia situatiilor in care acest lucru este contrar intereselor sigurantei statului.

(3) Notificarea precizeaza instanta judecatoreasca sau autoritatea administrativa la care persoana interesata poate contesta decizia, termenul pentru contestare si, daca este cazul, termenul acordat persoanei respective pentru a parasi teritoriul statului membru. Cu exceptia unor cazuri de urgenta, motivate corespunzator, termenul acordat pentru parasirea teritoriului nu poate fi mai mic de o luna de la data notificarii.

Articolul 31
Garantii procedurale
(1) Persoanele interesate au acces, in statul membru gazda, la caile judiciare de atac si, daca este cazul, la cele administrative, pentru a contesta o decizie luata impotriva lor din motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.

(2) In cazul in care contestarea deciziei de expulzare este insotita de o cerere de luare a unor masuri vremelnice de suspendare a executarii deciziei, expulzarea efectiva a persoanei de pe teritoriu nu se poate face inainte de luarea ordonantei privind masurile vremelnice, cu exceptia cazurilor in care:

- decizia de expulzare se intemeiaza pe o hotarare judecatoreasca anterioara sau

- persoanele in cauza au avut anterior acces la o cale judiciara de atac sau

- decizia de expulzare se intemeiaza pe motive imperative de siguranta publica, in conformitate cu articolul 28 alineatul (3).

(3) Caile de atac permit examinarea legalitatii deciziei, precum si a faptelor si imprejurarilor pe care se bazeaza masura propusa. Acestea asigura ca decizia nu are caracter disproportionat, in special avand in vedere cerintele prevazute la articolul 28.

(4) Statele membre pot refuza prezenta persoanei respective pe teritoriul lor pe parcursul exercitarii cailor de atac, dar nu o pot impiedica sa isi formuleze personal apararile, cu exceptia cazurilor cand prezenta sa ar putea cauza perturbari grave ale ordinii si sigurantei publice sau cand calea de atac priveste refuzul accesului pe teritoriul respectiv.

Articolul 32
Efectele in timp ale interdictiei de intrare pe teritoriu
(1) Persoanele care fac obiectul unei decizii de interzicere a intrarii pe teritoriu pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdictiei dupa o perioada de timp rezonabila, in functie de imprejurari si, in orice caz, dupa trei ani de la executarea hotararii definitive de interzicere a intrarii care a fost pronuntata in mod valabil in conformitate cu dreptul comunitar, prezentand probe ce atesta ca s-a produs o schimbare efectiva a imprejurarilor care au justificat decizia de interzicere a intrarii pronuntata impotriva lor.

Statul membru in cauza ia o decizie privind aceasta cerere in termen de sase luni de la prezentarea acesteia.

(2) Persoanele mentionate la alineatul (1) nu au dreptul de intrare pe teritoriul statului membru respectiv in perioada in care cererea lor este analizata.

Articolul 33
Expulzarea ca pedeapsa sau masura accesorie

(1) Expulzarea poate fi dispusa de statul membru gazda ca pedeapsa sau masura accesorie a unei pedepse privative de libertate numai cu respectarea cerintelor prevazute la articolele 27, 28 si 29.

(2) In cazul in care decizia de expulzare mentionata la alineatul (1) este pusa in executare dupa mai mult de doi ani de la emiterea sa, statul membru verifica daca persoana respectiva continua sa constituie un pericol real si actual la adresa ordinei publice sau a sigurantei publice si stabileste daca de la data emiterii deciziei de expulzare s-a produs vreo schimbare efectiva a imprejurarilor.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale

Articolul 34
Informarea opiniei publice
Statele membre difuzeaza informatiile privind drepturile si obligatiile cetatenilor Uniunii si ale membrilor familiilor acestora cu privire la subiectele reglementate de prezenta directiva, in special prin campanii de sensibilizare realizate prin mijloacele de informare in masa si prin alte mijloace de comunicare locale si nationale.

Articolul 35
Abuzul de drept
Statele membre pot adopta masurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directiva, in caz de abuz de drept sau frauda, precum casatoriile de convenienta. Orice masura de acest fel este proportionala si supusa garantiilor procedurale prevazute la articolele 30 si 31.

Articolul 36
Sanctiuni
Statele membre prevad dispozitii privind sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii dispozitiilor de drept intern adoptate pentru aplicarea prezentei directive si adopta orice masura necesara pentru punerea lor in aplicare. Sanctiunile prevazute sunt eficiente si proportionale. Cel tarziu la 30 aprilie 2006, Comisiei ii sunt notificate aceste dispozitii de catre statele membre si cat mai curand posibil orice modificare ulterioara.
#PAGEBREAK#
Articolul 37
Dispozitii de drept intern mai favorabile
Dispozitiile prezentei directive nu aduc atingere actelor cu putere de lege si actelor administrative ale unui stat membru care cuprind dispozitii mai favorabile persoanelor la care se refera prezenta directiva.

Articolul 38
Abrogari
(1) Articolele 10 si 11 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 se abroga de la 30 aprilie 2006.

(2) Directivele 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE se abroga de la 30 aprilie 2006.

(3) Trimiterile la dispozitiile si directivele abrogate se interpreteaza ca trimiteri la prezenta directiva.

Articolul 39
Raport
Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului pana cel tarziu la 30 aprilie 2006 un raport privind aplicarea prezentei directive, precum si, dupa caz, orice propuneri necesare, in special cu privire la oportunitatea prelungirii perioadei de timp in care cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora pot ramane pe teritoriul statului membru gazda fara nici o conditie. Statele membre furnizeaza Comisiei informatiile necesare pentru intocmirea raportului.

Articolul 40
Transpunerea
(1) Statele membre pun in aplicare, pana la 30 aprilie 2006, actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informeaza imediat Comisia cu privire la aceasta.

In cazul in care statele membre adopta aceste dispozitii, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei ii este comunicat de catre statele membre textul dispozitiilor de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva, precum si un tabel de corespondenta intre prezenta directiva si dispozitiile de drept intern adoptate.

Articolul 41
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii sale in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 42
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Strasburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

P. Cox

Pentru Consiliu

Presedintele

M. McDowell

[1] JO C 270 E, 25.9.2001, p. 150.

[2] JO C 149, 21.6.2002, p. 46.

[3] JO C 192, 12.8.2002, p. 17.

[4] Avizul Parlamentului European din 11 februarie 2003 (JO C 43 E, 19.2.2004, p. 42), Pozitia comuna a Consiliului din 5 decembrie 2003 (JO C 54 E, 20.3.2004, p. 12) si Pozitia Parlamentului European din 10 martie 2004 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial).

[5] JO L 257, 19.10.1968, p. 2. Regulament modificat ultima data de Regulamentul (CEE) nr. 2434/92 (JO L 245, 26.8.1992, p. 1).

[6] JO L 257, 19.10.1968, p. 13. Directiva modificata ultima data de Actul de aderare din 2003.

[7] JO L 172, 28.6.1973, p. 14.

[8] JO L 180, 13.7.1990, p. 26.

[9] JO L 180, 13.7.1990, p. 28.

[10] JO L 317, 18.12.1993, p. 59.

[11] JO L 81, 21.3.2001, p. 1. Regulament modificat ultima data de Regulamentul (CE) nr. 453/2003 (JO L 69, 13.3.2003, p. 10).

[12] JO L 142, 30.6.1970, p. 24.

[13] JO L 14, 20.1.1975, p. 10.

[14] JO 56, 4.4.1964, p. 850. Directiva modificata ultima data de Directiva 75/35/CEE (JO 14, 20.1.1975, p. 14).