Hotararea Curtii (Camera a patra) - functie publica- promovare - eroare de drept

In cauza C‑362/05 P,
avand ca obiect un recurs, in temeiul articolului 56 din Statutul Curtii de Justitie, introdus la data de 23 septembrie 2005,
Jacques Wunenburger, reprezentat de E. Boigelot, avocat,
recurent,
cealalta parte din procedura fiind
Comisia Comunitatilor Europene, reprezentata de dnii J. Currall ºi G. Berscheid, in calitate de agenti, asistati de V. Dehin, avocat, cu domiciliul ales in Luxemburg,
parata in fata primei instante,
CURTEA (Camera a patra),
compusa din dl K. Lenaerts (raportor), preºedintele Camerei, dna R. Silva de Lapuerta, dnii G. Arestis, J. Malenovský ºi T. von Danwitz, judecatori,
avocat general: dna J. Kokott,
grefier: dl R. Grass,
avand in vedere procedura scrisa,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general la sedinta din 15 februarie 2007,
pronunta prezenta
Hotarare 

1       Prin recursul sau, dl Wunenburger solicita anularea hotararii Tribunalului de Prima Instanta al Comunitatilor Europene din 5 iulie 2005, Wunenburger/Comisie (T‑370/03, RecFP, p. I‑A‑189 si II‑853, denumita in continuare „hotararea atacata”), prin care acesta a respins actiunea recurentului care urmarea anularea a trei decizii ale Comisiei Comunitatilor Europene luate in cadrul unei proceduri de numire (denumite in continuare, impreuna, „deciziile atacate”). Prin aceste decizii, Comisia, in calitate de autoritate imputernicita sa faca numiri (denumita in continuare „AIPN”), a numit un alt candidat si a respins candidatura recurentului, precum si reclamatia acestuia.
 Cadrul juridic
2       Articolul 7 alineatul (1) din Statutul functionarilor Comunitatilor Europene, in redactarea sa aplicabila cazului de fata (denumit in continuare „statutul”), prevede:
„[AIPN] repartizeaza fiecare functionar, prin numire sau prin transfer, intr-un post din grupa sa de functii corespunzatoare gradului sau, actionand exclusiv in interesul serviciului ºi fara a tine seama de cetatenie.
[…]”
3       Articolul 25 paragraful al doilea din statut prevede:
„Orice decizie individuala luata in temeiul prezentului statut trebuie comunicata de indata, in scris, functionarului in cauza. Orice decizie care lezeaza un functionar trebuie motivata.”
4       Articolul 29 alineatul (1) din statut prevede:
„In vederea ocuparii posturilor vacante dintr-o institutie, [AIPN], dupa ce a analizat:
(a) posibilitatile de ocupare a unui post prin:
(i) transfer sau
(ii) numire in conformitate cu articolul 45a sau
(iii) promovare
in cadrul institutiei;
[…]
initiaza procedura de concurs pe baza de dosare, pe baza de examene sau atat pe baza de dosare, cat ºi de examene […]”
5       Articolul 45 alineatul (1) din statut prevede:
„Promovarea se acorda printr-o decizie a [AIPN], tinand seama de dispozitiile articolului 6 alineatul (2). Aceasta presupune numirea functionarului in gradul superior din grupa de functii in care este incadrat. O astfel de promovare se efectueaza exclusiv prin selectie din randul functionarilor care dovedesc ca au cel putin doi ani vechime in gradul respectiv, dupa o analiza comparativa a meritelor functionarilor cu drept de promovare.
[...]”
 Faptele care stau la baza litigiului
6       La data de 19 septembrie 2002, Comisia a publicat anuntul pentru ocuparea unui post vacant COM/138/02 (denumit in continuare „anuntul pentru ocuparea unui post vacant”), in vederea ocuparii unui post de director de gradul A 2 pentru directia C „Africa, Caraibe, Pacific”, in cadrul Oficiului de Cooperare EuropeAid. Anuntul pentru ocuparea unui post vacant preciza sarcinile urmatoare, si anume asigurarea gestiunii functionale si eficiente a proiectelor si programelor de-a lungul ciclului operational, de la identificare pana la evaluarea finala, precum si pregatirea si supervizarea procesului de deconcentrare a gestiunii spre delegatiile statelor din Africa, Caraibe si Pacific. Se cereau solida experienta de gestionare a personalului, capacitate confirmata de gestionare, mobilizare si supervizare a unor echipe mari, precum si aptitudini de definire a prioritatilor si de comunicare.
7       La 27 septembrie 2002, recurentul, in acel moment functionar de gradul A 3 al Directiei Generale Relatii Externe si sef al Delegatiei Comisiei in Croatia, a candidat la postul respectiv, la fel ca alti noua candidati.
8       Dupa ce a participat la interviurile cu toti candidatii, directorul general al Oficiului de Cooperare EuropeAid (denumit in continuare „directorul general”), prin nota din 18 noiembrie 2002 (denumita in continuare „nota directorului general”), a informat Directia Generala Personal si Administratie a Comisiei ca a clasificat candidatii in doua grupe. Prima grupa era compusa din sase candidati, pe care i-a considerat „apti pentru exercitarea functiilor postului respectiv, […] raspunzand in acelasi timp la cerintele si solicitarile postului respectiv”, iar a doua grupa era alcatuita din cei patru candidati care „nu reuneau toate calitatile, competentele sau aptitudinile necesare pentru postul respectiv”. Recurentul facea parte din a doua grupa.
9       Ulterior, comitetul consultativ pentru numiri (denumit in continuare „CCN”) a aprobat o lista de sase candidati, care corespund primei grupe stabilite in nota directorului general. Intr-un aviz din 12 decembrie 2002, CCN a estimat ca pentru continuarea procedurii de selectie puteau fi luate in considerare patru candidaturi, intre care cea a dlui Naqvi. La 8 ianuarie 2003, Comisia, in calitate de AIPN, a emis decizia de numire a dlui Naqvi in postul respectiv (denumita in continuare „decizia de numire”).
10     Prin scrisoarea din 11 martie 2003, recurentul a fost informat printr-o decizie ca nu a fost retinuta candidatura sa pentru postul respectiv (denumita in continuare „decizia de respingere a candidaturii”). La 2 aprilie 2003, a introdus o reclamatie indreptata impotriva deciziei de numire. La 14 iulie 2003, a fost emisa o decizie de respingere a acestei reclamatii (denumita in continuare „decizia de respingere a reclamatiei”).
11     Prin decizia din 11 martie 2004, in vigoare de la 1 aprilie 2004, Comisia a procedat, in aplicarea articolului 50 din statut, la revocarea din functie in interesul serviciului a dlui Naqvi. Ca urmare a acestei decizii, s-a demarat o noua procedura de selectie (denumita in continuare „a doua procedura de selectie”), in cadrul careia recurentul si-a depus candidatura. Candidatura sa nu a fost retinuta si recurentul nu a contestat rezultatul acestei a doua proceduri de selectie.
 Actiunea in fata Tribunalului si hotararea atacata
12     Prin cererea depusa la grefa Tribunalului la data de 5 noiembrie 2003, recurentul a introdus o actiune prin care urmarea anularea deciziilor atacate.
13     Comisia a solicitat Curtii sa statueze lipsa necesitatii de a se pronunta si, cu titlu subsidiar, respingerea pretentiilor recurentului.
14     Comisia a aratat ca actiunea a devenit lipsita de obiect ca urmare a revocarii din functie a dlui Naqvi si a demararii celei de a doua proceduri de selectie, procedura la care a participat recurentul, care, ca urmare, nu mai avea interes in ce priveste continuarea judecarii cauzei.
15     Tribunalul a respins concluziile Comisiei privind lipsa necesitatii de a se pronunta. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica
#PAGEBREAK#
16     Pe de o parte, Tribunalul a hotarat ca litigiul si-a pastrat obiectul pentru motivul ca decizia de numire produsese efecte pana la 1 aprilie 2004 si decizia de respingere a candidaturii continua sa produca efecte.
17     Pe de alta parte, Tribunalul a considerat, referindu-se la hotararea Curtii din 26 aprilie 1988, Apesco/Comisie (207/86, Rec., p. 2151, punctul 16), si a Tribunalului din 24 septembrie 1996, Marx Esser si Del Amo Martinez/Parlament (T‑182/94, RecFP, p. I‑A‑411 si II‑1197, punctul 41), ca recurentul pastra un interes de a obtine o hotarare privind legalitatea procedurii de selectie in cauza pentru ca ilegalitatea sustinuta sa nu se reproduca pe viitor in cadrul unei proceduri similare.
18     In sprijinul actiunii sale in anulare, recurentul a aratat, printr-o prima obiectie, ca a avut loc o incalcare a articolului 25 paragraful al doilea din statut de catre Comisie, prin nemotivarea deciziei de respingere a reclamatiei.
19     Tribunalul a respins aceasta prima obiectie, retinand, la punctele 28-35 din hotararea atacata, ca motivarea continuta in decizia de respingere a reclamatiei ar permite sa se inteleaga temeiul esential al respectivei decizii si sa se aprecieze daca au fost respectate conditiile pe care statutul le prevede pentru procedura de selectie.
20     Printr-o a doua obiectie, recurentul a invocat o incalcare a articolelor 7, 29 alineatul (1) litera (a) si 45 alineatul (1) din statut, precum si o incalcare a principiilor protectiei increderii legitime, egalitatii de tratament si dreptului la cariera.
21     Aceasta a doua obiectie a fost de asemenea respinsa de Tribunal, care a considerat, in primul rand, la punctele 51-60 din hotararea atacata, ca participarea directorului general la procedura de selectie nu constituie in sine o neregula si nu afecteaza independenta CCN. In plus, procedura nu a dat nastere unei discriminari prejudiciabile pentru recurent. Tribunalul a aratat ca acele criterii aplicate in decizia de respingere a reclamatiei apareau in anuntul pentru ocuparea unui post vacant si ca, oricare ar fi situatia, aceste cerinte erau inerente oricarui post de grad A 2. In acest context, Tribunalul a apreciat ca sfera expresiei „solicitarile postului”, care apare in nota directorului general, nu trebuie exagerata.
22     La punctele 61-83 din hotararea atacata, Tribunalul a considerat, in al doilea rand, ca dl Naqvi indeplinea toate conditiile necesare in anuntul pentru ocuparea unui post vacant si ca AIPN nu a savarsit nicio eroare vadita de apreciere prin acceptarea candidaturii acestuia.
 Concluziile partilor
23     Dl Wunenburger solicita Curtii: –       declararea ca admisibil a recursului;
–       anularea hotararii atacate
si, dupa rejudecarea cauzei:
–       anularea deciziei de numire;
–       anularea deciziei de respingere a candidaturii;
–       anularea deciziei de respingere a reclamatiei;
–       respingerea recursului incident formulat de Comisie ca inadmisibil sau cel putin ca nefondat;
–       obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
24     Comisia solicita Curtii: –       cu titlu principal, declararea recursului incident admisibil si fondat si, pe cale de consecinta, anularea hotararii atacate in masura in care respinge concluziile acestuia care urmaresc statuarea lipsei necesitatii de a se pronunta, prezentate in prima instanta;
–       pronuntarea asupra cheltuielilor de judecata conform legislatiei in vigoare;
–       cu titlu subsidiar, respingerea recursului ca inadmisibil sau cel putin ca nefondat;
–       obligarea dlui Wunenburger la cheltuielile de judecata aferente prezentului recurs.
 Cu privire la recursul incident
25     Dat fiind ca nu este necesara pronuntarea cu privire la recursul principal decat in cazul in care Curtea respinge recursul incident formulat de Comisie, este mai intai necesara pronuntarea cu privire la respectivul recurs incident.
 Argumentele partilor
26     In sprijinul recursului incident, Comisia arata in primul rand ca Tribunalul a trebuit sa se intemeieze pe consideratia pur ipotetica a prevenirii pe viitor a unor alte eventuale ilegalitati de aceeasi natura pentru a constata interesul de a actiona al recurentului.
27     Comisia reaminteste, in aceasta privinta, ca recurentul contesta rolul pe care il are directorul general in preselectia candidatilor. Or, in speta era vorba despre o circumstanta pur intamplatoare, care nu s-ar putea reproduce intr-o alta cauza. De altfel, Tribunalul ar fi extins in mod excesiv rationamentul urmat de Curte in hotararea Apesco/Comisie, citat anterior, deoarece cazul de fata, si anume un act de numire, nu prezinta caracterul de recurenta constanta necesar.
28     In al doilea rand, Comisia arata ca, desi a avut un interes indiscutabil in contestarea deciziei al carei destinatar a fost in cadrul celei de a doua proceduri de selectie, recurentul nu a intentat nicio actiune, preferand sa pastreze actiunea in cauza care a fost solutionata prin hotararea atacata. Conform Comisiei, in cadrul actiunii de fata, ar fi vorba despre un abuz de procedura pe care Tribunalul ar fi trebuit sa-l constate prin statuarea lipsei necesitatii de a se pronunta.
29     Cu toate acestea, in memoriul complementar recursului incident, Comisia recunoaste ca a comis o eroare sugerand ca ii revine recurentului sa solicite anularea deciziilor de numire luate in cadrul celei de a doua proceduri de selectie, pentru ca redusese deja numarul directorilor si transferase deja un director din aceeasi directie generala pe postul lasat vacant de dl Naqvi, in aplicarea acelei largi puteri de apreciere de care dispune in reorganizarea serviciilor. Totusi, Comisia sustine ca aceste circumstante sustin teza conform careia o decizie a Tribunalului favorabila recurentului nu ar fi putut avea efect practic, dat fiind ca actiunea sa este lipsita de obiect.
30     Recurentul considera ca recursul incident al Comisiei este inadmisibil, dat fiind ca hotararea atacata nu ar produce prejudicii Comisiei, actiunea fiind respinsa ca neintemeiata.
31     Pe fond, recurentul arata in primul rand ca recursul incident nu poate fi primit, deoarece Comisia nu a dovedit ca litigiul ar fi lipsit de obiect.
32     Recurentul considera ca, spre deosebire de cele sustinute de Comisie, nu a obtinut, ca urmare a revocarii din functie a dlui Naqvi, tot ce ar fi putut obtine din anularea deciziei de respingere a candidaturii si din cea a deciziei de numire.
33     De altfel, chiar daca si-a putut prezenta candidatura in cadrul celei de a doua proceduri de selectie, acest fapt nu anuleaza iregularitatea deciziilor atacate.
34     In al doilea rand, recurentul considera ca are loc o restrangere excesiva a sferei notiunii de interes de a actiona din partea Comisiei, prin eludarea problemei interesului reclamantului de a obtine o judecata privind ilegalitatea procedurii, pe de o parte, si ilegalitatea deciziei de respingere a candidaturii, pe de alta parte, pentru ca aceste ilegalitati sa nu aiba loc din nou in viitor.
35     Reclamantul arata ca Tribunalul nu a facut decat sa aplice o jurisprudenta constanta, judecand, la punctul 19 din hotararea atacata, ca litigiul si-a pastrat obiectul. 
#PAGEBREAK#
 Aprecierea Curtii
 Cu privire la admisibilitatea recursului incident
36     In temeiul articolului 56 paragraful al doilea din Statutul Curtii de Justitie, un recurs poate fi introdus de oricare parte ale carei concluzii au fost respinse, in totalitate sau in parte.
37     In aceasta privinta, rezulta din jurisprudenta ca este admisibil recursul introdus impotriva unei hotarari a Tribunalului in masura in care acesta a respins o exceptie de inadmisibilitate ridicata de o parte cu privire la o actiune, atunci cand Tribunalul, ca urmare a respectivei hotarari, respinge aceasta actiune ca neintemeiata (hotararile din 26 februarie 2002, Conseil/Boehringer, C‑23/00 P, Rec., p. I‑1873, punctul 50, precum si din 22 februarie 2005, Comisie/max.mobil, C‑141/02 P, Rec., p. I‑1283, punctele 50 si 51).
38     In cauza, este clar ca, in fata Tribunalului, Comisia a ridicat o exceptie privind lipsa necesitatii de a se pronunta, asa cum rezulta din punctul 12 al hotararii atacate, ca aceasta exceptie a fost respinsa la punctul 21 din aceasta hotarare si ca Tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata.
39     Or, pentru a aprecia admisibilitatea unui recurs incident formulat impotriva unei hotarari prin care s-a respins o actiune pe fond, nu este necesar sa se distinga dupa cum exceptia, ridicata in fata Tribunalului si respinsa de acesta, urmareste ca actiunea sa fie respinsa pentru ca este inadmisibila sau pentru ca a devenit lipsita de obiect. Intr-adevar, este vorba despre doua incidente de procedura care, daca sunt admise, se opun ca Tribunalul sa se pronunte pe fond.
40     Ca urmare, recursul incident formulat de Comisie este admisibil.
 Cu privire la temeinicia recursului incident
41     Pentru a respinge exceptia de lipsa a necesitatii de a se pronunta ridicata de Comisie, Tribunalul a hotarat, pe de o parte, la punctul 19 din hotararea atacata, ca litigiul isi pastrase obiectul, in sensul ca decizia de numire produsese efecte si decizia de respingere a candidaturii continua sa produca efecte. Pe de alta parte, Tribunalul a hotarat, la punctul 20 din hotararea atacata, ca reclamantul pastra un interes de a actiona pentru a evita ca ilegalitatea pretinsa sa nu se repete in viitor in cadrul unei proceduri similare cu cea in cauza.
42     De la bun inceput, trebuie reamintit ca, in raport cu obiectul actiunii, interesul de a actiona al reclamantului trebuie sa existe la momentul introducerii acesteia, sub sanctiunea inadmisibilitatii. Acest obiect al litigiului trebuie sa existe in continuare, la fel ca interesul de a actiona, pana la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, sub sanctiunea lipsei necesitatii de a se pronunta, ceea ce presupune ca actiunea sa fie susceptibila, prin rezultatul sau, de a aduce un beneficiu partii care a intentat-o (a se vedea in acest sens, hotararea din 24 iunie 1986, AKZO Chemie/Comisie, 53/85, Rec., p. 1965, punctul 21, precum si, prin analogie, hotararile din 19 octombrie 1995, Rendo si altii/Comisie, C‑19/93 P, Rec., p. I‑3319, punctul 13, si din 13 iulie 2000, Parlamentul/Richard, C‑174/99 P, Rec., p. I‑6189, punctul 33).
43     Or, daca interesul de a actiona al reclamantului dispare in cursul procedurii, o hotarare pe fond a Tribunalului nu ii poate aduce niciun beneficiu celui dintai.
44     In speta, este clar ca, atunci cand a introdus actiunea, reclamantul avea interesul de a actiona, pentru ca deciziile atacate ii produceau un prejudiciu (a se vedea, in acest sens, hotararile din 27 noiembrie 1984, Bensider si altii/Comisie, 50/84, Rec., p. 3991, punctul 8, precum si din 18 aprilie 2002, Spania/Consiliu, C‑61/96, C‑132/97, C‑45/98, C‑27/99, C‑81/00 si C‑22/01, Rec., p. I‑3439, punctul 23). Actiunea sa era deci admisibila.
45     Intr-adevar, din cea de a doua procedura de selectie, organizata ca urmare a revocarii din functie a dlui Naqvi, deciziile atacate devenisera caduce la data cand s-a pronuntat Tribunalul.
46     In realitate, asa cum a aratat dna avocat general la punctul 41 din concluziile sale, in raport cu reclamantul, aceasta a doua procedura de selectie a lipsit de efecte decizia de numire. Aceasta fiind indisociabila de decizia de respingere a candidaturii si decizia de respingere a reclamatiei nefacand decat sa confirme aceste doua prime decizii, in raport cu reclamantul, a doua procedura de selectie a lipsit de efecte toate deciziile atacate.
47     Totusi, caducitatea deciziilor atacate, aparuta dupa introducerea actiunii, nu conducea, prin ea insasi, la obligatia pentru Tribunal de a statua lipsa necesitatii de a se pronunta pentru lipsa obiectului sau pentru lipsa interesului de a actiona la data pronuntarii hotararii.
48     In primul rand, trebuie sa se constate ca, atunci cand Tribunalul a statuat, litigiul isi pastrase obiectul, pentru ca deciziile atacate nu fusesera retrase oficial de Comisie.
49     Ca urmare, Tribunalul a hotarat pe drept cuvant, la punctul 19 din hotararea atcata, ca litigiul si-a pastrat obiectul.
50     In al doilea rand, rezulta din jurisprudenta Curtii ca reclamantul poate, de asemenea, sa pastreze interesul de a solicita anularea unui act al unei institutii comunitare pentru a nu permite ca ilegalitatea de care se pretinde ca este afectat sa se repete in viitor (a se vedea, in acest sens, hotararile din 6 martie 1979, Simmenthal/Comisie, 92/78, Rec., p. 777, punctul 32, AKZO Chemie/Comisie, citata anterior, punctul 21, si Apesco/Comisie, citata anterior, punctul 16).
51     Un astfel de interes de a actiona decurge din articolul 233 primul paragraf CE, in temeiul caruia institutiile de la care provine actul sunt tinute sa ia masurile pe care le presupune executarea hotararii Curtii (a se vedea, in acest sens, hotararile Simmenthal/Comisie, citata anterior, punctul 32, si din 5 martie 1980, Könecke/Comisie, 76/79, Rec., p. 665, punctul 9).
52     Cu toate acestea, acest interes de a actiona nu poate exista decat daca ilegalitatea pretinsa este susceptibila de a se repeta in viitor, independent de circumstantele cauzei care au dat nastere actiunii formulate de reclamant.
53     La punctul 20 din hotararea atacata, Tribunalul a considerat ca reclamantul a pastrat interesul de a obtine o hotarare privind legalitatea procedurii de selectie in cauza pentru ca ilegalitatea pretinsa sa nu se repete in viitor in cadrul unei proceduri similare celei in speta.
54     In aceasta privinta, Tribunalul s-a intemeiat pe motivul invocat de reclamant, desprins din ilegalitatea procedurii de selectie ca urmare a preselectiei candidatilor, care rezulta din nota directorului general. Tribunalul a considerat ca nu se poate exclude ca directorul general sa poata juca un rol similar intr-o procedura de selectie ulterioara si similara.
55     Trebuie deci sa se verifice daca ilegalitatea pretinsa in speta de recurent si a carei eventualitate a fost retinuta de Tribunal pentru a stabili existenta unui interes de a actiona este susceptibila sa se repete in viitor, independent de circumstantele cauzei care a dat nastere hotararii atacate.
56     Cu siguranta, asa cum a aratat dna avocat general la punctul 45 din concluzii, deciziile care urmaresc acordarea de posturi de functionari nu se repeta niciodata mecanic in acelasi mod, in sensul ca fiecare decizie este unica si depinde de aprecierea calitatilor respective ale candidatilor si de cerintele postului care trebuie ocupat, care pot varia foarte mult de la un caz la altul.
57     Cu toate acestea, in speta, recurentul contesta nu numai legalitatea deciziilor atacate, ci si procedura care a condus la adoptarea acestora. Intr-adevar, reclamantul arata ca procedura ar fi fost discriminatorie si, ca urmare, ilegala, in forma in care se afla, si anume independent de continutul deciziilor atacate. Conform recurentului, nota directorului general ar fi legat CCN, precum si AIPN, fara ca acestea sa fi putut aprecia competentele si aptitudinile respective ale candidatilor care nu au fost preselectati in respectiva nota.
58     Or, asa cum a aratat dna avocat general la punctul 47 din concluzii, contrar aprecierii pe fond a diferitelor candidaturi pentru un post deschis spre ocupare, conditiile unei proceduri de selectie prevazand, la fel ca in speta, potrivit recurentului, o preselectie efectuata de un director general si impusa CCN si AIPN, sunt susceptibile de a fi reluate in viitor in cadrul unor proceduri similare.
59     Din punctul de vedere al recurentului, problema legalitatii modalitatilor procedurii de selectie pentru postul in cauza se dovedeste deci pertinenta in perspectiva unor viitoare candidaturi pentru posturi similare postului in cauza.
60     Ca urmare, pe drept cuvant Tribunalul a hotarat, la punctul 20 din hotararea atacata, ca reclamantul avea in continuare interes de a actiona. 
#PAGEBREAK#
61     Avand in vedere consideratiile anterioare, trebuie sa se decida ca Tribunalul nu a comis nicio eroare de drept respingand, la punctul 21 din hotararea atacata, exceptia lipsei necesitatii de a se pronunta.
62     Ca urmare, este necesar sa se respinga recursul incident formulat de Comisie ca neintemeiat si sa se decida cu privire la recursul principal.
 Cu privire la recursul principal
 Cu privire la primul motiv
63     Primul motiv al recurentului are in vedere, in primul sau aspect, o denaturare a faptelor, iar in cel de-al doilea aspect, o eroare de drept si o motivare contradictorie si insuficienta.
 Cu privire la primul aspect
64     Recurentul considera ca Tribunalul a denaturat elementele de fapt care apar in nota directorului general.
65     Recurentul deduce din comentariul care apare in nota respectiva, conform caruia dl Naqvi „pare [...] mai capabil de a exercita functii de conceptie, reflectie si analiza, mai mult decat pentru reorganizarea si conducerea unei mari echipe operationale”, ca acesta nu avea competenta de a anima si motiva o echipa mare. Or, conform recurentului, o astfel de competenta era fundamentala pentru munca respectiva.
66     In aceasta privinta, rezulta din articolele 225 CE si 58 primul paragraf din Statutul Curtii de Justitie ca recursul este limitat la chestiuni de drept si ca, in consecinta, Tribunalul este singurul competent sa constate faptele, cu exceptia cazurilor in care inexactitatea materiala a constatarilor sale ar rezulta din piesele dosarului care i-au fost supuse atentiei, si, de asemenea, este singurul competent sa aprecieze aceste fapte. Aprecierea faptelor nu constituie, sub rezerva cazului denaturarii elementelor de proba produse in fata Tribunalului, o chestiune de drept supusa controlului Curtii (a se vedea hotararile din 2 octombrie 2001, BEI/Hautem, C‑449/99 P, Rec., p. I‑6733, punctul 44, si din 21 septembrie 2006, Nederlandse Federatieve Vereniging voor de Groothandel op Elektrotechnisch Gebied/Comisie, C‑105/04 P, nepublicata inca in Recueil, punctele 69 si 70, precum si Technische Unie/Comisie, C‑113/04 P, nepublicata inca in Recueil, punctele 82 si 83).
67     In temeiul unei jurisprudente constante, o denaturare pretinsa a faptelor trebuie sa reiasa in mod vadit din actele dosarului, fara sa fie necesar sa se procedeze la o noua apreciere a faptelor si a probelor (a se vedea hotararile din 6 aprilie 2006, General Motors/Comisie, C‑551/03 P, Rec., p. I‑3173, punctul 54, din 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisie, C‑167/04 P, nepublicata inca in Recueil, punctul 108, si din 18 ianuarie 2007, PKK si KNK/Consiliu, C‑229/05 P, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 37).
68     Cu toate acestea, nu rezulta din analizarea notei directorului general ca Tribunalul ar fi denaturat elementele de fapt. In realitate, se arata expres ca dl Naqvi indeplinea criteriile enuntate in descrierea postului, ceea ce i-a permis sa fie clasificat de catre directorul general in grupul candidatilor capabili de a exercita functia de director in postul respectiv. Ca urmare, nu rezulta din nota directorului general niciun indiciu care sa demonstreze ca dl Naqvi nu poseda competentele necesare pentru a ocupa respectivul post.
69     Tribunalul a putut constata deci, la punctele 63-68 din hotararea atacata, fara a denatura elementele de fapt care apareau in nota directorului general, ca dl Naqvi indeplinea intr-adevar toate conditiile necesare conform anuntului pentru ocuparea unui post vacant, si in special ca detinea competenta de a gestiona o echipa mare.
70     In aceasta privinta, daca este adevarat, conform notei directorului general, ca aceasta capacitate de gestionare, mobilizare si supervizare de echipe mari constituie un criteriu esential, utilizarea cuvantului „mai mult” care apare in nota respectiva trebuie inteleasa in sensul ca exprima o ponderare a diferitelor competente ale dlui Naqvi. Nu se poate deduce din aceasta ca nu ar avea competentele necesare pentru postul respectiv.
71     Ca urmare, analizarea notei directorului general nu arata ca Tribunalul ar fi denaturat in mod vadit elementele de fapt continute in aceasta.
72     Primul aspect al motivului este, asadar, inadmisibil.
 Cu privire la al doilea aspect
73     Prin cel de-al doilea aspect al primului motiv, reclamantul sustine in primul rand ca, spre deosebire de cele afirmate de Tribunal la punctul 32 din hotararea atacata cu privire la nota directorului general, motivarea deciziei de respingere a reclamatiei nu permite sa se inteleaga temeiul esential. Ca urmare, Tribunalul a savarsit o eroare de drept prin respingerea, la punctele 28-35 din hotararea atacata, a motivului privitor la incalcarea articolului 25 paragraful al doilea din statut.
74     Trebuie sa se reaminteasca faptul ca, in conformitate cu o jurisprudenta constanta, rezulta din articolele 225 CE, 58 primul paragraf din Statutul Curtii de Justitie si 112 alineatul (1) litera c) din Regulamentul de procedura al Curtii ca un recurs trebuie sa indice in mod precis elementele critice ale hotararii a carei anulare se solicita, precum si argumentele de drept care sustin in mod specific aceasta cerere. Nu raspunde la cerintele de motivare rezultate din aceste dispozitii un recurs care se limiteaza la a repeta sau a reproduce textual motivele si argumentele care au fost prezentate in fata Tribunalului, inclusiv pe cele intemeiate pe elemente respinse expres de aceasta instanta (a se vedea hotararile din 6 martie 2003, Interporc/Comisie, C‑41/00 P, Rec., p. I‑2125, punctele 15 si 16, precum si din 22 ianuarie 2004, Mattila/Consiliu si Comisie, C‑353/01 P, Rec., p. I‑1073, punctele 25 si 26).
75     Or, in cazul de fata, pentru a contesta constatarea facuta de Tribunal cu privire la absenta incalcarii articolului 25 paragraful al doilea din statut, reclamantul se margineste, in recurs, sa reproduca argumentele pe care le-a invocat in aceasta privinta in sprijinul primului motiv din cererea sa in fata Tribunalului. Acesta din urma, la punctele 28-35 din hotararea atacata, a concluzionat cu privire la respingerea acestui motiv. Acest recurs constituie de fapt o cerere care urmareste obtinerea unei simple reluari a analizarii cererii prezentate in fata Tribunalului, ceea ce, conform articolului 56 din Statutul Curtii de Justitie, nu este de competenta Curtii (a se vedea hotararile din 4 iulie 2000, Bergaderm si Goupil/Comisie, C‑352/98 P, Rec., p. I‑5291, punctul 35, precum si din 18 septembrie 2003, Volkswagen/Comisie, C‑338/00 P, Rec., p. I‑9189, punctul 47).
76     Ca urmare, acest motiv trebuie respins ca inadmisibil.
77     In al doilea rand, reclamantul reproseaza Tribunalului ca si-a motivat hotararea in mod contradictoriu si insuficient la respingerea primului motiv, la punctele 28-35 din hotararea atacata.
78     In aceasta privinta, rezulta din articolul 36 prima teza din Statutul Curtii de Justitie, combinat cu articolul 53 primul paragraf din acesta, ca hotararile Tribunalului trebuie motivate, pe de o parte, pentru a permite persoanei afectate printr-o hotarare sa ia cunostinta de motivele deciziei Tribunalului si, pe de alta parte, pentru a furniza Curtii suficiente indicatii care sa-i permita sa-si exercite controlul (a se vedea hotararea Technische Unie/Comisie, citata anterior, punctul 85, precum si jurisprudenta citata).
79     In prezenta cauza, astfel cum a aratat dna avocat general la punctul 66 din concluzii, Tribunalul a examinat in mod aprofundat, la punctele 28-35 din hotararea atacata, decizia de respingere a reclamatiei si a expus in mod detaliat si lipsit de contradictii motivul pentru care, potrivit Tribunalului, Comisia si-a indeplinit obligatia de motivare care ii revenea.
80     Faptul ca Tribunalul a ajuns, pe fond, la o alta concluzie decat reclamantul nu poate afecta hotararea atacata de o lipsa de motivare.
81     Al doilea aspect al primului motiv trebuie deci respins ca partial inadmisibil si partial nefondat.
82     Ca urmare, primul motiv trebuie respins.
 Cu privire la al doilea motiv
83     Prin cel de-al doilea motiv, recurentul reproseaza Tribunalului ca ar fi denaturat anumite fapte si elemente de proba si ca ar fi comis o eroare de drept pentru ca nu a anulat deciziile atacate pentru incalcarea articolelor 7, 29 alineatul (1) litera (a) si 45 alineatul (1) din statut.
 Cu privire la primul aspect
84     Prin primul aspect al celui de-al doilea motiv, reclamantul arata ca aprecierile formulate in nota directorului general cu privire la candidatura sa si la cea a dlui Naqvi sunt identice, mai putin in ceea ce priveste „sensibilitatea la reforma”. Dl Naqvi fiind clasificat, in nota directorului general, in prima grupa de candidati, in special pe baza „solicitarilor postului”, ar fi evident ca respectivele solicitari corespund in realitate „sensibilitatii la reforma”. Ca urmare, presupunand ca sensul termenului „solicitari” nu trebuie exagerat, Tribunalul a minimalizat sfera unui element esential in procesul de selectie a candidatilor. Recurentul arata de asemenea ca acest criteriu decisiv legat de „solicitarile postului” nu apare niciunde in anuntul pentru ocuparea unui post vacant. 
#PAGEBREAK#
85     Astfel, Tribunalul, considerand ca nu trebuie exagerat sensul termenului „solicitari” si neverificand respectarea anuntului pentru ocuparea unui post vacant in desfasurarea procedurii, ar fi denaturat elementele puse la dispozitia sa.
86     In aceasta privinta, astfel cum a aratat dna avocat general la punctul 74 din concluzii si cum sustine Comisia pe drept cuvant, trebuie sa se considere ca recurentul solicita Curtii sa verifice aprecierile de fapt realizate de Tribunal, care, conform unei jurisprudente constante reamintite la punctul 66 din prezenta hotarare, apartin numai competentei Tribunalului, cu exceptia cazului in care inexactitatea materiala a constatarilor acestuia ar rezulta din actele dosarului care i-au fost inaintate si a cazului denaturarii elementelor de proba produse in fata Tribunalului.
87     Or, reclamantul nu face dovada faptului ca actele dosarului contin o inexactitate materiala a constatarilor facute de Tribunal sau o denaturare a elementelor de proba din partea acestuia.
88     In toate situatiile, Tribunalul a considerat, la punctul 55 din hotararea atacata, ca termenul „solicitari” isi gasea originea in nota directorului general si ca sfera acestui termen nu trebuia exagerata, acesta reprezentand numai exprimarea opiniei directorului general cu privire la calitatile personale ale candidatilor, si nu introducerea unui criteriu nou in raport cu anuntul pentru ocuparea unui post vacant. Or, aceasta apreciere, exclusiv de fapt, apartine numai competentei Tribunalului, care, in speta, nu si-a depasit puterea de apreciere a faptelor si a probelor.
89     Cu privire la criteriul sensibilitatii la reforma, trebuie adaugat ca Tribunalul a constatat, la punctele 57 si 58 din hotararea atacata, ca acea cerinta conform careia candidatii trebuiau sa aiba capacitatea de a duce reforma la bun sfarsit rezulta cu claritate din partea descriptiva a sarcinilor care figurau in anuntul pentru ocuparea unui post vacant. Recurentul nu aduce in aceasta privinta niciun element de natura sa demonstreze ca aceasta concluzie ar fi afectata de o inexactitate materiala in raport cu actele dosarului sau ca Tribunalul ar fi denaturat faptele.
90     Asadar, primul aspect al celui de-al doilea motiv este inadmisibil.
 Cu privire la al doilea aspect
91     Prin al doilea aspect al celui de-al doilea motiv, recurentul respinge aprecierile facute de Tribunal la punctul 54 al hotararii atacate, conform carora abilitarea directorului general in scopul de a proceda la preselectia candidatilor nu a afectat independenta CCN. Recurentul considera ca CCN era, de facto, obligat prin avizul directorului general, dat fiind ca niciun element de fapt nu ii permitea sa revina asupra analizei efectuate de acesta din urma si sa preselecteze alti candidati. Astfel, Tribunalul a ignorat influenta exercitata de preselectia efectuata de directorul general asupra continuarii procedurii de selectie in fata CCN. Aceasta influenta ar fi ilustrata, in prezenta cauza, de circumstanta ca CCN a acordat numai un interviu candidatilor clasati in prima grupa in nota directorului general.
92     In aceasta privinta, desi este cu siguranta posibil in cadrul unui recurs sa se ridice din nou chestiuni de drept care au fost deja examinate in prima instanta (a se vedea hotararea din 26 octombrie 2006, Koninklijke Coöperatie Cosun/Comisie, C‑68/05 P, Rec., p. I-10367, punctul 55, si jurisprudenta citata), cum ar fi, in speta, legalitatea desfasurarii procedurii de selectie, totusi, argumentele juridice care sustin recursul intr-un astfel de caz trebuie indicate in mod specific. Or, nu raspunde la aceasta cerinta recursul care se multumeste sa repete sau sa reproduca textual motivele si argumentele deja invocate in fata Tribunalului fara o argumentatie care sa urmareasca in mod specific identificarea erorii de drept de care este afectata hotararea atacata (a se vedea hotararea Koninklijke Coöperatie Cosun/Comisie, citata anterior, punctul 54).
93     Or, in speta trebuie sa se constate, dupa cum a aratat dna avocat general la punctul 78 din concluzii, ca reclamantul nu face decat sa reitereze un argument deja dezvoltat in fata Tribunalului, dupa cum rezulta din punctul 39 din hotararea atacata, fara a formula o argumentatie care sa urmareasca in mod specific identificarea erorii de drept de care ar fi afectata hotararea atacata.
94     In ceea ce priveste al doilea aspect, cel de-al doilea motiv este inadmisibil.
95     Al doilea motiv trebuie deci respins in intregime.
96     Rezulta din cele de mai sus ca recursul dlui Wunenburger trebuie respins in intregime.
 Cu privire la cheltuielile de judecata
97     Conform articolului 69 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedura, aplicabil procedurii recursului in temeiul articolului 118 din acest regulament, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. In temeiul articolului 70 din acelasi regulament, in litigiile dintre Comunitati si agentii acestora, cheltuielile efectuate de institutii raman in sarcina acestora. Cu toate acestea, rezulta din articolul 122 paragraful al doilea din acelasi regulament ca articolul 70 nu este aplicabil recursului formulat de un functionar sau de orice agent al unei institutii impotriva acesteia.
98     Intrucat Comisia a solicitat obligarea dlui Wunenburger la plata cheltuielilor de judecata si acesta a cazut in pretentii, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata aferente recursului principal. Intrucat dl Wunenburger a solicitat obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata pentru recursul incident si aceasta a cazut in pretentii, se impune obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata aferente acestui recurs.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara ºi hotaraºte:
1)      Respinge recursul principal si recursul incident.
2)      Il obliga pe dl Wunenburger la plata cheltuielilor de judecata aferente recursului principal.
3)      Obliga Comisia Comunitatilor Europene la plata cheltuielilor aferente recursului incident.
Semnaturi
* Limba de procedura: franceza.