Achizitia unui business si protectia angajatilor

In sens restrans insa, notiunea de achizitie de business tinde a fi perceputa astazi, din ce in ce mai frecvent, ca fiind un transfer de active de la o entitate la alta,


Acesta este si intelesul pe care dorim sa-l analizam, in contextul in care pe piata romaneasca au loc din ce in ce mai multe transferuri de active de la o entitate economica la alta, transferuri ale caror efecte juridice nu sunt receptate in mod complet de catre participantii la operatiunile respective.

Astfel, este deseori ignorat faptul ca transferul de active implica in mod obligatoriu si un transfer de personal, transfer care genereaza obligatii atat in sarcina cedentului, cat si in sarcina cesionarului, in ceea ce priveste protectia angajatilor proprii.

Preocuparea protectiei angajatilor in caz de transfer de active a aparut, asa cum era de asteptat, mai intai la nivel comunitar, fiind legiferata prin Directiva 77/187/CEE din 14.02.1977 privind mentinerea drepturilor salariatilor in cazul transferului de intreprinderi, de unitati sau de parti de unitati. Aceasta directiva a fost modificata de Directiva 98/50/CE din 29.06.1998 si codificata prin Directiva 2001/ 23/CE din 12 martie 2001 privind armonizarea legislatiilor statelor membre relative la transferul intreprinderilor, unitatilor sau partilor de intreprinderi sau de unitati.

Scopul esential al Directivei este cel mentionat in preambul sau respectiv acela de a proteja angajatii in caz de schimbare a conducerii intreprinderii si, in particular, de a asigura conservarea drepturilor acestora.

Pentru a-si aduce la indeplinire scopul declarat, directiva reglementeaza, de principiu, urmatoarele:
a) drepturile si obligatiile pe care le are la data transferului cedentul intr-o relatie de angajare sunt transferate cesionarului;
b) transferul nu constituie in sine un caz de concediere nici pentru cedent, nici pentru cesionar;
c) reprezentantii angajatilor au drepturi in materie de informare si de consultare.
Directiva statueaza totodata, in mod explicit, ca este aplicabila in cazul tuturor entitatilor economice implicate in transferul de active, indiferent daca sunt publice sau private.

Aplicarea acestei directive a ridicat multe dispute in practica, fapt care a condus la dezvoltarea unei jurisprudente destul de bogate a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene de la Luxemburg in acest domeniu, jurisprudenta care a impus un anumit mod de intelegere si interpretare a notiunii de transfer de active si care trebuie luata in considerare si de companiile romanesti.

Cu titlu exemplificativ, enumeram cateva cazuri in care Curtea de Justitie de la Luxemburg a decis ca exista transfer de intreprindere, fapt ce implica incidenta automata a directivei cu privire la protectia angajatilor:
- Exista transfer atunci cand proprietarul reia exploatarea unei intreprinderi inchiriate, in urma unei incalcari a contractului de inchiriere de catre locatarul-gerant (cazul 287/86 Ny Mølle Kro.);

- Exista transfer atunci cand o autoritate publica decide sa inceteze acordarea de subventii unei fundatii, subventii care constituie singura sursa de venit a fundatiei, si provoaca astfel oprirea completa si definitiva a activitatilor acestei fundatii pentru a le transfera unei alte fundatii care urmareste acelasi scop (cazul C-29/91 Redmond Stichting);

- Exista transfer in sensul directivei in caz de transmitere a unei intreprinderi in stare de lichidare judiciara, in situatia in care activitatea intreprinderii a continuat (cazul C-319/94 Dethier Equipment);

- Exista transfer atunci cand o intreprindere, care incredintase serviciile privind asigurarea curateniei localurilor sale unei alte intreprinderi decide sa inceteze contractul cu aceasta din urma si sa-si asigure singura serviciile respective sau sa incredinteze prestarea acestor servicii unei terte intreprinderi, daca noul angajator preia o parte esentiala din efectivele pe care predecesorul sau le afecta realizarii respectivelor servicii (cazurile C-127/96, C-229/96 si C-74/97 Hernandez Vidal si cazul C-51/00 Temco);

- Exista transfer in situatia in care un spital, care a atribuit prin contract gestiunea cantinei colective din cadrul sau catre un prim antreprenor, pune capat acestui contract si incheie, in vederea executarii acelorasi prestatii, un nou contract cu un al doilea antreprenor, atunci cand al doilea antreprenor utilizeaza elemente importante ale activelor corporale utilizate anterior de primul antreprenor si puse ulterior la dispozitie de catre spital, chiar daca cel de-al doilea antreprenor si-a exprimat intentia de a nu relua salariatii primului antreprenor (cazul C-340/01 Abler).

Trecand de la nivelul de reglementare european la stadiul intern al legislatiei romanesti, observam ca protectia angajatilor realizata prin directiva europeana a fost transpusa in legislatia romaneasca prin inserarea unor prevederi relevante in Codul Muncii si, ulterior, prin adoptarea Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora.

Codul Muncii, astfel cum este in prezent in vigoare, acorda protectie angajatilor in cazul achizitiei de business prin transfer de active, prin articolele 169-170 stabilind ca salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator. Codul Muncii statueaza, in continuare, ca drepturile si obligatiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului vor fi transferate integral cesionarului, transferul neputand constitui un motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent sau de catre cesionar. Totodata, Codul Muncii prevede obligatia cedentului si a cesionarului de a informa si de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor, cu privire la implicatiile juridice, economice si sociale asupra salariatilor, decurgand din transferul dreptului de proprietate.

Aceste prevederi sumare din Codul Muncii sunt dezvoltate in Legea nr. 67/2006 mai sus-mentionata, intrata in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Astfel, legea statueaza ca in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora, drepturile si obligatiile cedentului existente la data transferului si care sunt izvorate din contracte individuale de munca si din contractul colectiv de munca vor fi transferate integral cesionarului, care va fi notificat de catre cedent, anterior transferului, cu privire la aceste drepturi si obligatii.

Legea prevede ca cesionarul are obligatia respectarii prevederilor contractului colectiv de munca pana la data rezilierii sau expirarii acestuia. Legea ii da totusi cesionarului posibilitatea legala de a renegocia cu reprezentantii salariatilor prevederile contractului colectiv de munca, insa nu mai devreme de un an de la data transferului. Totodata, in cazul in care entitatea transferata nu-si pastreaza autonomia si in cazul in care contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil, atunci salariatilor transferati li se va aplica contractul colectiv de munca mai favorabil.

Legea prevede si ce obligatii de informare au cedentul si cesionarul fata de salariatii proprii: astfel, salariatii vor fi informati in scris, cu cel putin 30 de zile inainte de data transferului, cu privire la:
a) data transferului sau data propusa pentru transfer;
b) motivele transferului;
c) consecintele juridice, economice si sociale ale transferului pentru salariati;
d) masurile preconizate cu privire la salariati;
e) conditiile de munca si de incadrare in munca.

Nerespectarea de catre cedent sau cesionar a obligatiilor ce le revin conform acestei legi constituie contraventie si este sanctionata cu amenda de la 1.500 la 3.000 de lei, constatarea contraventiilor si aplicarea amenzii facandu-se de catre inspectorii de munca. Pe de alta parte, salariatii au si ei la dispozitie actiunea in instanta, in cazul in care cedentul sau cesionarul nu-si respecta obligatiile impuse prin lege.

Prin urmare, ceea ce este cel mai important de retinut in prezent in realizarea unei achizitii de business - si aceasta fie ca e vorba de achizitionarea unei banale cofetarii sau de achizitionarea unei mult mai importante fabrici de utilaje, privite ca active - este faptul ca nici cedentul si nici cesionarul nu pot concedia personalul urmare a transferului business-ului respectiv.

Este adevarat ca, daca analizam topurile tranzactiilor din Romania realizate in perioada 2000-2007, aceasta problema poate parea minora, in conditiile in care in Romania ultimilor ani majoritatea achizitiilor importante s-au realizat prin fuziuni sau prin preluari ale pachetelor majoritare, si nu prin preluarea de active, exemplele de acest sens fiind destul de rare. In presa au fost citate preluarea de catre grupul austriac Kronospan a doua fabrici de prelucrare a lemnului la Sebes de la grupul italian Gruppo Frati; achizitionarea de catre grupul Michelin a doua fabrici de anvelope si active de la grupul Tofan; achizitionarea de catre distribuitorul de medicamente Montero a 13 farmacii de la grupul lituanian VP Market etc.

Cu toate acestea, anticipam ca achizitia de business prin transfer de active va fi din ce in ce mai des intalnita pe piata romaneasca, astfel incat companiile implicate vor trebui sa realizeze aceasta operatiune avand in vedere intregul cadru legislativ in vigoare, atat cel de la nivel intern, cat si cel de la nivel comunitar, acordand o atentie sporita respectarii drepturilor angajatilor, pentru a evita printr-o astfel de conduita orice situatie litigioasa ce ar putea periclita succesul operatiunii.

Autor:  Ioana Petrisor,Avocat Partener Societatea civila de avocati DRAGOMIR & ASOCIATII