CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 235,
avand in vedere propunerea Comisiei [1],
avand in vedere avizul Parlamentului European [2],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [3],
intrucat este necesara promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice in intreaga Comunitate si o extindere continua si echilibrata prin realizarea si buna functionare a unei piete interne care sa ofere conditii analoge celor existente pe o piata nationala; intrucat realizarea unei astfel de piete si intarirea unitatii sale implica nu numai eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a marfurilor si liberei prestari a serviciilor, precum si stabilirea unui sistem care sa asigure respectarea concurentei, dar si crearea conditiilor juridice care sa permita intreprinderilor sa isi adapteze inca de la inceput activitatile de fabricare si distribuire a bunurilor, de prestare a serviciilor conform standardelor Comunitatii; intrucat, printre instrumentele juridice de care trebuie sa dispuna intreprinderile in acest scop, marcile care le permit sa isi identifice produsele sau serviciile, in egala masura, in intreaga Comunitate, indiferent de frontiera, sunt, in mod deosebit, corespunzatoare;
intrucat o actiune a Comunitatii se dovedeste necesara pentru realizarea obiectivelor Comunitatii mentionate anterior; intrucat aceasta actiune consta in stabilirea unui sistem comunitar al marcilor care confera intreprinderilor dreptul de a dobandi, conform unei proceduri unice, marci comunitare care sa se bucure de o protectie uniforma si sa aiba efecte pe intreg teritoriul Comunitatii; intrucat se aplica principiul caracterului unitar al marcii comunitare, astfel exprimat, in cazul in care nu exista o dispozitie contrara in prezentul regulament;
intrucat prin apropierea legislatiilor statelor membre nu poate fi ridicat obstacolul teritorialitatii drepturilor pe care legislatiile statelor membre le confera titularilor de marci; intrucat, pentru a permite intreprinderilor sa isi exercite fara nici o piedica activitatea economica in cadrul pietei comune, se impune crearea unor marci reglementate de un drept comunitar unic, care sa se aplice in mod direct in toate statele membre;
intrucat tratatul nu a prevazut competente de actiune speciale pentru crearea unui astfel de instrument juridic, ar trebui sa se aplice articolul 235 din tratat;
intrucat, cu toate acestea, dreptul comunitar al marcilor nu se substituie legislatiilor statelor membre referitoare la marci; intrucat, intr-adevar, nu s-ar dovedi justificat sa se impuna intreprinderilor sa solicite inregistrarea marcilor lor ca marci comunitare; intrucat, marcile nationale raman necesare acelor intreprinderi care nu doresc protectia marcilor lor la scara comunitara;
intrucat dreptul asupra marcii comunitare poate fi dobandit numai prin inregistrare, iar aceasta se respinge in mod special daca marca este lipsita de caracter distinctiv, daca este ilicita sau daca drepturile anterioare se opun acestui lucru;
intrucat protectia conferita de marca comunitara, al carei scop este in special garantarea functiei initiale a marcii, este absoluta in caz de identitate intre marca si semn si intre produse sau servicii; intrucat protectia are aceeasi valoare in caz de similitudine intre marca si semn si intre produse sau servicii; se poate interpreta notiunea de similitudine in relatie cu riscul de confuzie; intrucat riscul de confuzie a carui apreciere depinde de numerosi factori si in special de cunoasterea marcii pe piata, de asocierea care poate fi facuta intre semnul folosit sau inregistrat, de gradul de asemanare intre marca si semn si intre produsele sau serviciile desemnate, constituie conditia specifica a protectiei;
intrucat din principiul liberei circulatii a marfurilor reiese ca titularul unei marci comunitare nu poate sa interzica unui tert folosirea produselor care au fost comercializate in cadrul Comunitatii, sub marca, de catre el insusi sau cu consimtamantul sau, cu exceptia cazului in care motive legitime indreptatesc titularul sa se opuna comercializarii ulterioare a produselor;
intrucat nu se justifica protejarea marcilor comunitare si, impotriva acestora, a oricarei marci inregistrate anterior, numai in masura in care aceste marci sunt in mod efectiv utilizate;
intrucat marca comunitara trebuie sa fie tratata ca un obiect al dreptului de proprietate independent de intreprinderea ale carei produse sau servicii le indica; intrucat trebuie sa poata fi transferata, sub rezerva necesitatii superioare de a nu induce in eroare publicul ca urmare a transferului; intrucat, de asemenea, aceasta trebuie sa poata sa constituie o garantie in favoarea unui tert si sa faca obiectul licentelor;
intrucat dreptul marcilor, creat prin prezentul regulament, necesita, pentru fiecare marca, masuri administrative de punere in aplicare la nivelul Comunitatii; intrucat, in consecinta, este indispensabil ca, pastrand structura institutionala existenta a Comunitatii si echilibrul competentelor, sa se instituie un Oficiu pentru Armonizare in cadrul pietei interne (marci si desene si modele industriale) independent in plan tehnic si dotat cu autonomie juridica, administrativa si financiara; intrucat, in consecinta, se impune si este potrivit sa aiba forma unui organism al Comunitatii, avand personalitate juridica si exercitand competentele de executare pe care i le confera prezentul regulament, in cadrul dreptului comunitar si fara sa aduca atingere competentelor exercitate de institutiile Comunitatii;
intrucat este necesar sa se garanteze partilor vizate prin deciziile Oficiului o protectie juridica adaptata specificitatii dreptului marcilor; intrucat, in consecinta, se prevede ca deciziile examinatorilor si diverselor divizii ale Oficiului pot face obiectul unei cai de atac; intrucat, daca organul a carei hotarare este atacata nu revine asupra hotararii sale, calea de atac trebuie inaintata unei camere de recurs a Oficiului pentru pronuntare; intrucat hotararile camerelor de recurs pot, la randul lor, sa faca obiectul unei actiuni inaintea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, aceasta avand atat competenta de a anula hotararea atacata, cat si de a o reforma;
intrucat, in temeiul Deciziei 88/591/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 24 octombrie 1988 de instituire a unui Tribunal de Prima Instanta al Comunitatilor Europene [4], astfel cum a fost modificata prin Decizia 93/350/Euratom, CECO, CEE [5], acesta exercita, in prima instanta, competentele atribuite Curtii de Justitie prin tratatele de instituire a Comunitatilor, in special in privinta actiunilor formulate in temeiul articolului 173 al doilea paragraf din Tratatul CE, precum si prin actele adoptate pentru punerea lor in aplicare, cu exceptia existentei unei dispozitii contrare din actul de instituire a unui organism de drept comunitar; intrucat, in consecinta, competentele atribuite prin prezentul regulament Curtii de Justitie pentru a anula si reforma hotararile camerelor de recurs sunt exercitate, in prima instanta, de catre Tribunal in conformitate cu decizia mentionata anterior;
intrucat, pentru a intari protectia marcilor comunitare, este necesar ca statele membre sa desemneze, tinand seama de sistemul lor intern, un numar cat de limitat posibil de instante nationale avand competente de prima instanta si de a doua instanta in domeniul contrafacerii si validitatii marcii comunitare;
intrucat este indispensabil ca hotararile privind validitatea si contrafacerea marcilor comunitare sa produca efecte si sa se extinda in intreaga Comunitate, ca singura modalitate de a evita hotarari contradictorii ale instantelor si ale Oficiului si de a aduce atingere caracterului unitar al marcilor comunitare; intrucat normele Conventiei de la Bruxelles privind competenta judiciara si executarea hotararilor in materie civila si comerciala se aplica tuturor actiunilor in justitie care se refera la marcile comunitare, cu exceptia cazurilor in care prezentul regulament deroga de la aceasta;
intrucat este necesar sa se evite pronuntarea unor hotarari contradictorii ca urmare a actiunilor in care sunt implicate aceleasi parti si care sunt formulate pentru aceleasi fapte pe baza unei marci comunitare si a unor marci nationale paralele; intrucat, in acest scop, atunci cand actiunile sunt formulate in acelasi stat membru, mijloacele pentru atingerea acestui obiectiv se stabilesc conform normelor procedurale interne, carora prezentul regulament nu le aduce atingere, in timp ce atunci cand actiunile sunt formulate in state membre diferite, apar ca fiind adecvate dispozitiile inspirate din normele privind litispendenta si conexitatea din Conventia de la Bruxelles, mentionata anterior;
intrucat, pentru a asigura deplina autonomie si independenta Oficiului, se considera necesar sa-i fie acordat un buget autonom ale carui venituri sa se constituie din taxele datorate de catre utilizatorii sistemului; intrucat procedura bugetara comunitara continua sa se aplice in ceea ce priveste subventiile eventuale care sunt in sarcina bugetului general al Comunitatilor Europene; intrucat, pe de alta parte, se impune ca verificarea conturilor sa fie efectuata de Curtea de Conturi;
intrucat sunt necesare masuri de punere in aplicare in privinta regulamentului, in special in ceea ce priveste adoptarea si modificarea unui regulament privind taxele si a unui regulament de punere in aplicare; intrucat se impune ca aceste masuri sa fie adoptate de catre Comisie, asistata de un comitet format din reprezentanti ai statelor membre, in conformitate cu normele de procedura stabilite la articolul 2 procedura III varianta (b) din Decizia 87/373/CEE a Consiliului din 13 iulie 1987 de stabilire a procedurii de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei [6],
ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:
TITLUL I
DISPOZITII GENERALE
Articolul 1
Marca comunitara
(1) Marcile de produse sau de servicii inregistrate in conditiile si conform normelor prevazute de prezentul regulament sunt denumite in continuare "marci comunitare".
(2) Marca comunitara are un caracter unitar. Produce aceleasi efecte in intreaga Comunitate: nu poate fi inregistrata, transferata, nu poate face obiectul unei renuntari, al unei decizii de decadere din drepturi a titularului sau de anulare si utilizarea sa nu poate fi interzisa decat in cadrul Comunitatii. Acest principiu se aplica cu exceptia cazului in care exista dispozitii contrare prevazute de prezentul regulament.
Articolul 2
Oficiu
Se instituie un Oficiu pentru Armonizare in cadrul pietei interne (marci, desene si modele industriale), denumit in continuare "Oficiul".
Articolul 3
Capacitate de a actiona
In scopul punerii in aplicare a prezentului regulament se considera persoane juridice societatile comerciale, firmele si celelalte entitati juridice care, in temeiul legislatiei aplicabile acestora, au capacitatea, in nume propriu, de a fi titulari de drepturi si obligatii de orice natura, de a incheia contracte sau de a intocmi alte acte juridice si de a sta in justitie.
TITLUL II
DREPTUL MARCILOR
SECTIUNEA 1
DEFINIREA SI DOBANDIREA MARCII COMUNITARE
Articolul 4
Semne care pot constitui o marca comunitara
Pot constitui marci comunitare toate semnele care pot avea o reprezentare grafica, in special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului sau, cu conditia ca astfel de semne sa permita distinctia intre produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altora.
Articolul 5
Titularii marcilor comunitare
(1) Pot fi titulari ai marcilor comunitare persoanele fizice sau juridice, inclusiv entitatile de drept public, care sunt:
(a) resortisanti ai statelor membre sau
(b) resortisanti ai altor state parti la Conventia de la Paris privind protectia proprietatii industriale, denumita in continuare "Conventia de la Paris" sau
(c) resortisanti ai statelor care nu sunt parti la Conventia de la Paris, care domiciliaza, au sediul sau au o unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala pe teritoriul Comunitatii sau al unui stat parte la Conventia de la Paris sau
(d) resortisanti, altii decat cei mentionati la litera (c), ai unui stat care nu este parte la Conventia de la Paris si care, conform constatarilor publicate, acorda resortisantilor tuturor statelor membre aceeasi protectie ca si cetatenilor sai in ceea ce priveste marcile si care, atunci cand resortisantii statelor membre trebuie sa aduca dovada inregistrarii marcii in tara de origine, recunoaste inregistrarea marcii comunitare ca pe o astfel de dovada.
(2) In aplicarea alineatului (1), apatrizii, astfel cum sunt definiti la articolul 1 din Conventia privind statutul apatrizilor, semnata la New York la 28 septembrie 1954, si refugiatii, astfel cum sunt definiti la articolul 1 din Conventia privind statutul refugiatilor, semnata la Geneva la 28 iulie 1951 si modificata prin Protocolul privind statutul refugiatilor, semnat la New York la 31 ianuarie 1967, sunt considerati ca provenind din statul in care au resedinta obisnuita.
(3) Resortisantii unui stat mentionat la alineatul (1) litera (d) trebuie sa dovedeasca faptul ca marca pentru care a fost depusa o cerere de inregistrare a marcii comunitare face obiectul unei inregistrari in statul de origine, in afara de cazul in care, conform constatarilor publicate, marcile resortisantilor statelor membre sunt inregistrate in statul de origine respectiv fara sa fie necesara dovada inregistrarii anterioare ca marca comunitara sau ca marca nationala intr-un stat membru.
Articolul 6
Mod de dobandire a marcii comunitare
Marca comunitara se dobandeste prin inregistrare.
Articolul 7
Motive absolute de refuz
(1) Se respinge inregistrarea urmatoarelor:
(a) semne care nu sunt conforme cerintelor de la articolul 4;
(b) marci care sunt lipsite de caracter distinctiv;
(c) marci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii ce pot sa serveasca, in comert, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica sau data fabricatiei produsului sau a prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
(d) marci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile de loialitate si constanta ale comertului;
(e) semne constituite exclusiv din una dintre urmatoarele:
(i) forma impusa de natura insasi a produsului;
(ii) forma produsului necesara pentru obtinerea unui rezultat tehnic;
(iii) forma care da o valoare substantiala produsului;
(f) marci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
(g) marci care sunt de natura sa insele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produsului sau a serviciului;
(h) marci care, in lipsa autorizatiei autoritatilor competente, trebuie respinse in temeiul articolului 6b din Conventia de la Paris;
(i) marci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decat cele mentionate la articolul 6b din Conventia de la Paris, si care prezinta un interes public special, cu exceptia cazului in care inregistrarea lor a fost autorizata de autoritatea competenta.
(2) Alineatul (1) se aplica chiar daca motivele de refuz nu exista decat intr-o parte a Comunitatii.
(3) Alineatul (1) literele (b), (c) si (d) nu se aplica in cazul in care marca a dobandit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere inregistrarea, un caracter distinctiv dupa ce a fost utilizata.
Articolul 8
Motive relative de refuz
(1) La opozitia titularului unei marci anterioare, se respinge inregistrarea marcii solicitate atunci cand:
(a) aceasta este identica cu marca anterioara si cand produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitata sunt identice cu cele pentru care este protejata marca anterioara;
(b) din cauza identitatii sau asemanarii sale cu marca anterioara si din cauza identitatii sau asemanarii produselor sau serviciilor pe care le desemneaza cele doua marci, exista un risc de confuzie pe teritoriul in care este protejata marca anterioara; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioara.
(2) In intelesul alineatului (1), "marci anterioare" inseamna:
(a) marci a caror data de depunere este anterioara cererii de inregistrare a marcii comunitare, tinand cont, daca este cazul, de dreptul la prioritate invocat in sprijinul acestor marci si care apartin urmatoarelor categorii:
(i) marci comunitare;
(ii) marci inregistrate intr-un stat membru sau, in ceea ce priveste Belgia, Luxemburg si Țarile de Jos, la Oficiul marcilor din Benelux;
(iii) marci care au facut obiectul unei inregistrari in temeiul acordurilor internationale, care produc efecte intr-un stat membru;
(b) cereri pentru marci mentionate la litera (a), sub rezerva inregistrarii lor;
(c) marci care, la data de depunere a cererii pentru inregistrarea ca marca comunitara sau, daca este cazul, la data prioritatii invocate in sprijinul cererii pentru inregistrarea ca marca comunitara, sunt de notorietate intr-un stat membru in intelesul articolului 6a din Conventia de la Paris.
(3) La opozitia titularului marcii, inregistrarea unei marci se respinge, de asemenea, atunci cand este solicitata de agentul sau reprezentantul titularului marcii, in numele sau si fara acordul titularului, in afara de cazul in care acest reprezentant isi justifica actiunile.
(4) La opozitia titularului unei marci neinregistrate sau a unui alt semn utilizat in comert a carui incidenta nu este numai pe plan local, se respinge inregistrarea marcii solicitate, in cazul si in masura in care, in conformitate cu legislatia statului membru aplicabila acestui semn:
(a) au fost dobandite drepturi pentru acest semn inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare a marcii comunitare sau, daca este cazul, inaintea datei prioritatii invocate in sprijinul cererii de inregistrare a marcii comunitare;
(b) acest semn confera titularului dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente.
(5) La opozitia titularului unei marci anterioare in intelesul alineatului (2), se respinge inregistrarea marcii solicitate, de asemenea, in cazul in care este identica sau similara cu marca anterioara si in cazul in care este destinata sa fie inregistrata pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este inregistrata marca anterioara, atunci cand, in cazul unei marci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate in cadrul Comunitatii si, in cazul unei marci nationale anterioare, este de notorietate in respectivul stat membru si in cazul in care utilizarea fara un motiv intemeiat a marcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele marcii anterioare sau in cazul in care ar aduce atingere acestora.
Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.
#PAGEBREAK#
SECTIUNEA 2
EFECTE ALE MARCII COMUNITARE
Articolul 9
Drepturi conferite de marca comunitara
(1) O marca comunitara confera titularului sau urmatoarele drepturi exclusive. Titularul este indreptatit sa interzica oricarui tert sa foloseasca, fara acordul sau, in comert:
(a) un semn identic cu marca comunitara pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este inregistrata;
(b) un semn pentru care, din cauza identitatii sau similitudinii sale cu marca comunitara si din cauza identitatii sau similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de marca comunitara si de semn, exista un risc de confuzie pentru public; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere intre semn si marca;
(c) un semn identic sau similar cu marca comunitara pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este inregistrata marca comunitara, atunci cand aceasta este de notorietate in Comunitate si cand folosirea semnului fara motiv intemeiat genereaza un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele marcii comunitare sau aduce atingere acestora.
(2) In temeiul alineatului (1) pot fi interzise, inter alia, urmatoarele:
(a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;
(b) oferirea produselor, introducerea lor pe piata sau detinerea lor in aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
(c) importul sau exportul de produse sub acest semn;
(d) utilizarea semnului in documentele de afaceri si publicitate.
(3) Dreptul conferit de o marca comunitara nu este opozabil tertilor decat de la data publicarii inregistrarii marcii. Cu toate acestea, poate fi solicitata o compensatie rezonabila cu privire la fapte, savarsite dupa data publicarii inregistrarii marcii, care ar fi interzise in temeiul acesteia. Instanta sesizata nu se poate pronunta asupra fondului pana la publicarea inregistrarii.
Articolul 10
Reproducerea marcii comunitare in dictionare
In cazul in care reproducerea unei marci comunitare intr-un dictionar, o enciclopedie sau o lucrare similara da impresia ca aceasta constituie denumirea generica a bunurilor sau serviciilor pentru care este inregistrata marca, editorul se asigura, la cererea titularului marcii comunitare, ca reproducerea marcii comunitare sa fie, cel mai tarziu in editia urmatoare a lucrarii, insotita de indicatia ca este vorba despre o marca inregistrata.
Articolul 11
Interdictie de a utiliza marca comunitara inregistrata in numele unui agent sau al unui reprezentant
Atunci cand o marca comunitara este inregistrata in numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizatia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizarii marcii sale de catre agentul sau reprezentantul sau, daca nu a autorizat aceasta utilizare, in afara de cazul in care agentul sau reprezentantul isi justifica actiunile.
Articolul 12
Limitarea efectelor marcii comunitare
O marca comunitara nu indreptateste titularul sau sa interzica tertilor utilizarea in comert:
(a) a numelui sau adresei sale;
(b) a indicatiilor privind tipul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica, perioada producerii produsului sau prestarii serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;
(c) a marcii, atunci cand se impune indicarea destinatiei unui produs sau a unui serviciu, in special cand este accesoriu sau piesa detasata,
atat timp cat aceasta utilizare se face conform practicilor loiale in domeniul industrial sau comercial.
Articolul 13
Epuizarea dreptului conferit de marca comunitara
(1) Dreptul conferit de marca comunitara nu permite titularului sa interzica folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piata in Comunitate sub aceasta marca de catre titularul marcii sau cu acordul sau.
(2) Alineatul (1) nu se aplica atunci cand motive legitime il indreptatesc pe titular sa se opuna comercializarii ulterioare a produselor, in special atunci cand starea produselor se modifica sau se altereaza dupa introducerea acestora pe piata.
Articolul 14
Aplicare complementara a dreptului intern in domeniul contrafacerii
(1) Efectele marcii comunitare sunt reglementate exclusiv prin dispozitiile prezentului regulament. Cu privire la alte aspecte, contrafacerea unei marci comunitare intra sub incidenta legislatiei interne cu privire la contrafacerea unei marci nationale in conformitate cu dispozitiile din titlul X.
(2) Prezentul regulament nu exclude intentarea unor actiuni cu privire la o marca comunitara in temeiul legislatiei unui stat membru referitoare in special la raspunderea civila si la concurenta neloiala.
(3) Normele de procedura aplicabile se stabilesc in conformitate cu dispozitiile din titlul X.
SECTIUNEA 3
UTILIZAREA MARCII COMUNITARE
Articolul 15
Utilizarea marcii comunitare
(1) Daca, in termen de cinci ani de la data inregistrarii, marca comunitara nu a facut obiectul unei utilizari importante in Comunitate pentru produsele sau serviciile pentru care este inregistrata sau daca aceasta utilizare a fost suspendata pentru un termen neintrerupt de cinci ani, marca comunitara face obiectul sanctiunilor prevazute de prezentul regulament, cu exceptia cazului in care exista un motiv intemeiat pentru a nu fi utilizata.
(2) In sensul alineatului (1) este considerata, de asemenea, utilizare:
(a) folosirea marcii comunitare sub o forma care difera prin elemente care nu altereaza caracterul distinctiv al marcii in forma in care aceasta a fost inregistrata;
(b) aplicarea marcii comunitare pe produsele sau pe ambalajul acestora in Comunitate, numai cu scopul exportului.
(3) Utilizarea marcii comunitare cu consimtamantul titularului se considera ca utilizare facuta de catre titular.
SECTIUNEA 4
MARCA COMUNITARA CA OBIECT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE
Articolul 16
Asimilarea marcii comunitare cu marca nationala
(1) Cu exceptia unor dispozitii contrare in articolele 17-24, marca comunitara ca obiect al dreptului de proprietate se considera, in totalitatea sa si pe intreg teritoriul Comunitatii, ca o marca nationala inregistrata in statul membru in care, conform registrului marcilor comunitare:
(a) titularul isi are sediul sau domiciliul la data respectiva sau
(b) in cazul in care nu se aplica litera (a), titularul are o unitate la data respectiva.
(2) In cazurile care nu sunt prevazute la alineatul (1), statul membru mentionat la acel alineat este acela in care isi are sediul Oficiul.
(3) In cazul in care doua sau mai multe persoane sunt inscrise in registrul marcilor comunitare in calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplica primului inscris dintre titulari, in absenta acestuia, se aplica in ordinea inscrierii urmatorilor cotitulari. Atunci cand alineatul (1) nu se aplica nici unuia dintre cotitulari, se aplica alineatul (2).
Articolul 17
Transferul
(1) O marca comunitara poate fi transferata, independent de transferul intreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este inregistrata.
(2) Un transfer al intregii intreprinderi implica transferul marcii comunitare, in afara de cazul in care, in conformitate cu legislatia care se aplica transferului, exista o conventie contrara sau in cazul in care aceasta rezulta in mod evident din imprejurari. Aceasta dispozitie se aplica obligatiei contractuale de transfer a intreprinderii.
(3) Fara a aduce atingere alineatului (2), cesiunea marcii comunitare trebuie facuta in scris si necesita semnatura partilor contractante, in afara de cazul in care rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca; in caz contrar, cesiunea este nula.
(4) Daca rezulta in mod vadit din actele de transfer ca, urmare transferului, marca comunitara poate sa induca in eroare publicul, in special asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produselor sau serviciilor pentru care este inregistrata, Oficiul refuza sa inregistreze transferul in afara de cazul in care succesorul in drepturi accepta sa limiteze inregistrarea marcii comunitare pentru produsele sau serviciile in privinta carora nu poate induce in eroare.
(5) La cererea uneia dintre parti, transferul se inscrie in registru si se publica.
(6) Atat timp cat transferul nu a fost inscris in registru, succesorul in drepturi nu poate sa se prevaleze de drepturile care decurg din inregistrarea marcii comunitare.
(7) Atunci cand trebuie sa se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul in drepturi poate sa faca Oficiului declaratiile prevazute in acest scop, de indata ce acesta a primit cererea de inregistrare a transferului.
(8) Toate documentele care trebuie notificate titularului marcii comunitare, in conformitate cu articolul 77, se adreseaza persoanei inregistrate in calitate de titular.
Articolul 18
Transferul unei marci inregistrate in numele unui agent
In cazul in care o marca comunitara a fost inregistrata in numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizarea titularului, acesta are dreptul sa solicite transferul respectivei inregistrari in favoarea sa, exceptand cazurile in care acest agent sau reprezentant isi justifica actiunile.
Articolul 19
Drepturi reale
(1) O marca comunitara poate, independent de intreprindere, sa fie gajata sau sa faca obiectul unui alt drept real.
(2) La cererea uneia dintre parti, drepturile mentionate la alineatul (1) se inscriu in registru si se publica.
Articolul 20
Executare silita
(1) Marca comunitara poate sa faca obiectul unor masuri de executare silita.
(2) In materia procedurii de executare silita a unei marci comunitare, competenta exclusiva revine instantelor si autoritatilor statului membru determinat in conformitate cu articolul 16.
(3) La cererea uneia dintre parti, executarea silita se inscrie in registru si se publica.
Articolul 21
Faliment sau proceduri similare
(1) Pana la intrarea in vigoare in statele membre a normelor comune in domeniu, o marca comunitara poate face obiectul unei proceduri de faliment sau unei proceduri similare numai in statul membru in care a fost initiata pentru prima data o astfel de procedura, in intelesul legislatiei interne sau al conventiilor care se aplica in acest domeniu.
(2) Atunci cand o marca comunitara face obiectul unei proceduri de faliment sau al unei alte proceduri similare, la solicitarea autoritatii nationale competente, aceasta se inscrie in registru si se publica.
Articolul 22
Licente
(1) Marca comunitara poate face obiectul unor licente pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este inregistrata si pentru Comunitate in intregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licenta poate fi exclusiva sau neexclusiva.
(2) Titularul unei marci comunitare poate invoca drepturile conferite de aceasta marca impotriva unui licentiat care incalca una dintre clauzele contractului de licenta referitoare la durata, forma acoperita de inregistrare sub care marca poate fi utilizata, natura produselor sau serviciilor pentru care se acorda licenta, teritoriul pe care poate fi aplicata marca ori calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de licentiat.
(3) Fara a aduce atingere prevederilor din contractul de licenta, licentiatul nu poate initia o procedura referitoare la contrafacerea unei marci comunitare, decat cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licente exclusive poate initia o astfel de procedura in cazul in care, dupa notificare, titularul marcii nu introduce el insusi o actiune in contrafacere intr-un termen corespunzator.
(4) Orice licentiat are dreptul de a interveni in procedura in contrafacere initiata de titularul marcii comunitare, pentru a obtine repararea prejudiciului suferit.
(5) La solicitarea uneia dintre parti, acordarea sau transferul unei licente de marca comunitara se inscrie in registru si se publica.
Articolul 23
Opozabilitate fata de terti
(1) Actele juridice privind o marca comunitara, mentionate la articolele 17, 19 si 22, sunt opozabile fata de terti in toate statele membre numai dupa inscrierea in registru. Cu toate acestea, inaintea inscrierii, un astfel de act este opozabil fata de tertii care au dobandit drepturi asupra marcii dupa data acestui act, dar care aveau cunostinta de act la data dobandirii drepturilor.
(2) Alineatul (1) nu se aplica in cazul unei persoane care dobandeste marca comunitara sau un drept asupra marcii comunitare prin transferul intregii intreprinderi sau prin orice alta succesiune cu titlu universal.
(3) Opozabilitatea fata de terti a actelor juridice mentionate la articolul 20 intra sub incidenta legislatiei statului membru determinat in conformitate cu articolul 16.
(4) Pana la intrarea in vigoare in statele membre a normelor comune in domeniul falimentului, opozabilitatea fata de terti a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intra sub incidenta legislatiei statului membru in care o asemenea actiune a fost deschisa pentru prima data in intelesul legislatiei interne sau al conventiilor care se aplica in acest domeniu.
#PAGEBREAK#
Articolul 24
Cerere de inregistrare a marcii comunitare ca obiect al dreptului de proprietate
Articolele 16-23 se aplica in cazul cererilor de inregistrare a marcii comunitare.
TITLUL III
CEREREA DE INREGISTRARE A MARCII COMUNITARE
SECTIUNEA 1
DEPUNEREA CERERII ȘI CONDIȚIILE PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCA
Articolul 25
Depunerea cererii
(1) Cererea de inregistrare a marcii comunitare se depune, la alegerea solicitantului:
(a) la Oficiu sau
(b) la oficiul central in domeniul proprietatii industriale al unui stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux. O cerere astfel depusa produce aceleasi efecte ca si cum ar fi fost depusa la Oficiu la aceeasi data.
(2) Atunci cand a fost depusa cererea la oficiul central in domeniul proprietatii industriale dintr-un stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux, oficiul in cauza ia toate masurile necesare pentru a transmite cererea la Oficiul comunitar al marcilor in termen de doua saptamani de la depunere. Oficiul respectiv poate reclama solicitantului o taxa care sa nu depaseasca costul administrativ aferent primirii si transmiterii cererii.
(3) Cererile mentionate la alineatul (2) care ajung la Oficiu dupa expirarea termenului de o luna de la depunerea lor se considera retrase.
(4) Dupa zece ani de la intrarea in vigoare a prezentului regulament, Comisia intocmeste un raport privind functionarea sistemului de depunere a cererilor de inregistrare a marcii comunitare, aducand propuneri care sa modifice acest sistem, daca este cazul.
Articolul 26
Conditii pe care cererea trebuie sa le indeplineasca
(1) O cerere de inregistrare a marcii comunitare trebuie sa contina:
(a) o cerere pentru inregistrarea unei marci comunitare;
(b) datele care permit identificarea solicitantului;
(c) lista produselor sau serviciilor pentru care se cere inregistrarea;
(d) reproducerea marcii.
(2) Cererea de inregistrare a marcii comunitare face obiectul platii unei taxe de depunere si, daca este cazul, a unora sau mai multor taxe de clasificare.
(3) O cerere de inregistrare a marcii comunitare trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de regulamentul de punere in aplicare mentionat la articolul 140.
Articolul 27
Data de depunere
Data de depunere a cererii de inregistrare a marcii comunitare este aceea la care solicitantul a prezentat la Oficiu sau, in cazul in care cererea a fost depusa la oficiul central din domeniul proprietatii industriale al unui stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux, documente care sa contina elementele mentionate la articolul 26 alineatul (1), sub rezerva platii taxei de depunere in termen de o luna de la data depunerii documentelor.
Articolul 28
Clasificare
Produsele si serviciile pentru care se depun marci comunitare se clasifica conform clasificarii prevazute de regulamentul de punere in aplicare.
SECTIUNEA 2
PRIORITATEA
Articolul 29
Dreptul de prioritate
(1) Persoana care a depus in mod corespunzator o cerere de inregistrare a marcii intr-unul sau pentru unul dintre statele parti la Conventia de la Paris, ori succesorul sau in drepturi, beneficiaza, la depunerea cererii de inregistrare a marcii comunitare cu privire la aceleasi produse sau servicii care sunt identice cu sau cuprinse in cele pentru care a fost depusa cererea, de un drept de prioritate in termen de sase luni de la data de depunere a primei cereri.
(2) Se recunoaste ca da nastere dreptului de prioritate orice depozit avand valoare de depozit national reglementar in temeiul legislatiei interne a statului in care a fost efectuata sau in temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3) Prin depozit national reglementar se intelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusa cererea, indiferent de solutionarea acordata ulterior cererii in cauza.
(4) Se considera drept prima cerere, a carei data de depunere constituie momentul de la care se calculeaza termenul de prioritate, o cerere ulterioara depusa pentru aceeasi marca, pentru produse sau servicii identice si in sau pentru acelasi stat ca o prima cerere anterioara, cu conditia ca aceasta cerere anterioara, la data depunerii cererii ulterioare, sa fi fost retrasa, abandonata sau refuzata, fara sa fi fost supusa inspectiei publice si fara sa fi lasat sa subziste drepturi si cu conditia ca cererea respectiva sa nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Astfel, cererea anterioara nu mai poate sa constituie temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(5) In cazul in care prima depunere s-a realizat intr-un stat care nu este parte la Conventia de la Paris, alineatele (1)-(4) se aplica numai in masura in care statul in cauza, conform unor constatari publicate, acorda, in temeiul unei prime depuneri efectuate la Oficiu, un drept de prioritate supus anumitor conditii si avand efecte echivalente celor prevazute de prezentul regulament.
Articolul 30
Revendicarea prioritatii
Solicitantul care doreste sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior trebuie sa prezinte o declaratie de prioritate si o copie a cererii anterioare. In cazul in care limba cererii anterioare nu este una dintre limbile de lucru ale Oficiului, solicitantul trebuie sa prezinte o traducere a cererii anterioare intr-una dintre aceste limbi de lucru.
Articolul 31
Efect al dreptului de prioritate
Efectul dreptului de prioritate consta in aceea ca data de prioritate este considerata a fi data de depunere a cererii de inregistrare a marcii comunitare, in scopul determinarii anterioritatii drepturilor.
Articolul 32
Valoarea de depozit national a cererii
Cererea de inregistrare a marcii comunitare careia i-a fost atribuita o data de depunere are, in statele membre, valoarea de depozit national reglementar, luand in considerare, daca este cazul, dreptul de prioritate invocat in sustinerea cererii in cauza.
#PAGEBREAK#
SECTIUNEA 3
PRIORITATE DE EXPUNERE
Articolul 33
Prioritate de expunere
(1) Daca solicitantul unei marci comunitare a prezentat, sub marca solicitata, produse sau servicii in cadrul unei expozitii internationale oficiale sau recunoscute in mod oficial in sensul Conventiei privind expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928 si revizuita ultima data la 30 noiembrie 1972, acesta poate, cu conditia sa depuna cererea in termen de sase luni de la data primei prezentari a produselor sau serviciilor sub marca depusa, sa se prevaleze, de la aceasta data, de un drept de prioritate in sensul articolului 31.
(2) Orice solicitant care doreste sa se prevaleze de prioritate in conformitate cu alineatul (1) trebuie, in conditiile stabilite prin regulamentul de punere in aplicare, sa faca dovada ca produsele sau serviciile au fost prezentate in cadrul expozitiei sub marca depusa.
(3) O prioritate de expunere acordata intr-un stat membru sau intr-o tara terta nu proroga termenul de prioritate prevazut la articolul 29.
SECTIUNEA 4
REVENDICAREA SENIORITATII MARCII NAȚIONALE
Articolul 34
Revendicarea senioritatii marcii nationale
(1) Titularul unei marci anterioare inregistrate intr-un stat membru, inclusiv o marca inregistrata pe teritoriul Benelux, sau al unei marci anterioare care a facut obiectul inregistrarii internationale care produce efecte intr-un stat membru, care depune o cerere pentru inregistrarea unei marci identice ca marca comunitara pentru produse sau servicii identice cu sau cuprinse in acelea pentru care a fost inregistrata o marca anterioara, poate sa se prevaleze pentru marca comunitara de senioritatea marcii anterioare in ceea ce priveste statul membru in care sau pentru care a fost inregistrata.
(2) In temeiul prezentului regulament, unicul efect al senioritatii este faptul ca, atunci cand titularul marcii comunitare renunta la marca anterioara sau o lasa sa se stinga, este considerat ca beneficiind in continuare de aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut daca marca anterioara continua sa fie inregistrata.
(3) Senioritatea revendicata pentru marca comunitara se stinge atunci cand titularul marcii anterioare a carei senioritate a fost revendicata este declarat decazut din drepturi sau cand aceasta marca este declarata nula ori cand renunta la aceasta inainte de inregistrarea marcii comunitare.
Articolul 35
Revendicarea senioritatii dupa inregistrarea marcii comunitare
(1) Titularul unei marci comunitare care este titular al unei marci anterioare identice, inregistrate intr-un stat membru, inclusiv o marca inregistrata pe teritoriul Benelux sau al unei marci identice anterioare care a facut obiectul unei inregistrari internationale care produce efecte intr-un stat membru, pentru produse sau servicii identice poate sa se prevaleze de senioritatea marcii anterioare in ceea ce priveste statul membru in care sau pentru care a fost inregistrata.
(2) Se aplica articolul 34 alineatele (2) si (3).
TITLUL IV
PROCEDURA DE INREGISTRARE
SECTIUNEA 1
EXAMINAREA CERERILOR
Articolul 36
Examinarea conditiilor privind depozitul
(1) Oficiul examineaza daca:
(a) cererea de inregistrare a marcii comunitare indeplineste conditiile pentru a-i fi acordata o data de depozit in conformitate cu articolul 27;
(b) cererea de inregistrare a marcii comunitare indeplineste conditiile prevazute de regulamentul de punere in aplicare;
(c) taxele pe categorie, atunci cand este cazul, au fost achitate, in termenul stabilit.
(2) In cazul in care cererea de inregistrare a marcii comunitare nu indeplineste conditiile mentionate la alineatul (1), Oficiul invita solicitantul sa remedieze in termenul stabilit neregulile sau neefectuarea platii constatate.
(3) In cazul in care neregulile sau neefectuarea platii constatate in temeiul alineatului (1) litera (a) nu sunt remediate in acest termen, cererea nu va fi considerata ca o cerere de inregistrare a marcii comunitare. In cazul in care solicitantul se conformeaza invitatiei Oficiului, acesta din urma acorda, ca data de depunere a cererii, data la care s-au remediat neregulile sau neefectuarea platii constatate.
(4) In cazul in care neregulile constatate in temeiul alineatului (1) litera (b) nu sunt remediate in termenul stabilit, Oficiul respinge cererea.
(5) In cazul in care nu se remediaza in termenul stabilit neefectuarea platii constatata in temeiul alineatului (1) litera (c), cererea se considera a fi retrasa cu exceptia cazului in care este evident ce categorie de produse sau servicii este destinata sa fie acoperita de suma achitata.
(6) Neindeplinirea cerintelor privind revendicarea prioritatii atrage pierderea dreptului de prioritate pentru cerere.
(7) Neindeplinirea cerintelor privind revendicarea senioritatii unei marci nationale atrage pierderea acelui drept pentru cerere.
Articolul 37
Examinarea conditiilor privind calitatea titularului
(1) In cazul in care, in temeiul articolului 5, solicitantul poate sa nu fie titularul unei marci comunitare, cererea se respinge.
(2) Cererea nu poate fi respinsa inainte ca solicitantului sa i se fi acordat posibilitatea de a-si retrage cererea sau de a-si prezenta observatiile.
Articolul 38
Examinarea motivelor absolute de refuz
(1) In cazul in care o marca este exclusa de la inregistrare in temeiul articolului 7, in ceea ce priveste toate sau doar o parte dintre produsele sau serviciile pentru care se solicita inregistrarea marcii comunitare, cererea se respinge pentru aceste produse sau servicii.
(2) Atunci cand marca contine un element care este lipsit de caracter distinctiv si cand includerea acestui element in marca poate genera indoieli cu privire la intinderea protectiei marcii, Oficiul poate cere ca o conditie pentru inregistrarea marcii ca solicitantul sa declare ca nu va invoca nici un drept exclusiv asupra acestui element. Aceasta declaratie se publica impreuna cu cererea sau cu inregistrarea marcii comunitare, dupa caz.
(3) Cererea nu poate fi respinsa inainte ca solicitantului sa i se fi acordat posibilitatea de a-si retrage sau modifica cererea ori de a-si prezenta observatiile.
SECTIUNEA 2
CERCETAREA
Articolul 39
Cercetarea
(1) Atunci cand Oficiul a acordat o data de depozit unei cereri de inregistrare a marcii comunitare si cand a constatat ca solicitantul indeplineste conditiile mentionate la articolul 5, intocmeste un raport de cercetare comunitara in care sunt mentionate marcile comunitare sau cererile de inregistrare a marcii comunitare anterioare a caror existenta a fost descoperita si care pot fi opuse, conform articolului 8, inregistrarii marcii comunitare care face obiectul cererii.
(2) Dupa acordarea unei date de depozit unei cereri de inregistrare a marcii comunitare, Oficiul transmite o copie serviciului central din domeniul proprietatii industriale din toate statele membre care au comunicat Oficiului decizia de a efectua o cercetare in propriul lor registru de marci pentru cererile de inregistrare a marcii comunitare.
(3) Fiecare dintre serviciile centrale din domeniul proprietatii industriale mentionate la alineatul (2) comunica Oficiului, in termen de trei luni de la data primirii unei cereri de inregistrare a marcii comunitare, un raport de cercetare, care fie mentioneaza marcile nationale anterioare sau cererile de inregistrare a marcii nationale anterioare a caror existenta a fost descoperita si care pot fi opuse, conform articolului 8, inregistrarii marcii comunitare care face obiectul cererii, fie constata ca cercetarea nu a oferit nici un indiciu cu privire la astfel de drepturi.
(4) Oficiul plateste o anumita suma fiecarui serviciu central din domeniul proprietatii industriale pentru fiecare raport de cercetare comunicat de acest serviciu conform alineatului (3). Aceasta suma, care este aceeasi pentru fiecare serviciu central, se stabileste de catre comitetul bugetar printr-o decizie luata cu o majoritate de trei patrimi din reprezentantii statelor membre.
(5) Oficiul comunica fara intarziere solicitantului unei marci comunitare raportul de cercetare comunitara si rapoartele nationale de cercetare care i-au fost comunicate in termenul prevazut la alineatul (3).
(6) La publicarea cererii de inregistrare a marcii comunitare, care nu poate sa aiba loc inainte de expirarea unei perioade de o luna de la data la care Oficiul comunica solicitantului rapoartele de cercetare, Oficiul ii informeaza asupra publicarii cererii de inregistrare a marcii comunitare pe titularii marcilor comunitare sau ai cererilor de inregistrare a marcii comunitare anterioare mentionate in raportul de cercetare comunitara.
(7) La sfarsitul unei perioade de cinci ani de la data la care Oficiul a inceput sa accepte depunerea de cereri, Comisia prezinta Consiliului un raport asupra functionarii sistemului de cercetare stabilit in prezentul articol, inclusiv platile varsate statelor membre in temeiul alineatului (4) si, daca este cazul, propuneri de modificari corespunzatoare prezentului regulament pentru adaptarea sistemului de cercetare tinand seama de experienta dobandita si de evolutia tehnicilor de cercetare.
#PAGEBREAK#
SECTIUNEA 3
PUBLICAREA CERERII
Articolul 40
Publicarea cererii
(1) In cazul in care conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererea de inregistrare a marcii comunitare sunt respectate si in cazul in care termenul mentionat la articolul 39 alineatul (6) a expirat, cererea se publica, in masura in care aceasta nu este respinsa conform articolelor 37 si 38.
(2) In cazul in care, dupa publicare, cererea este respinsa in conformitate cu articolele 37 si 38, se publica decizia de respingere atunci cand este definitiva.
SECTIUNEA 4
OBSERVATIILE TERTILOR sI OPOZITIA
Articolul 41
Observatii ale tertilor
(1) Orice persoana fizica sau juridica, precum si orice grup sau organism care reprezinta fabricanti, producatori, prestatori de servicii, comercianti sau consumatori pot depune, dupa publicarea cererii de inregistrare a marcii comunitare, observatii scrise la Oficiu, precizand motivele conform carora ar trebui respinsa inregistrarea marcii la Oficiu, in special in temeiul articolului 7. Acestia nu dobandesc calitatea de parti in cadrul procedurii in fata Oficiului.
(2) Observatiile mentionate la alineatul (1) sunt notificate solicitantului, care poate formula comentarii la acestea.
Articolul 42
Opozitie
(1) Se poate formula o opozitie la inregistrarea marcii in termen de trei luni de la publicarea cererii de inregistrare a marcii comunitare, pe motiv ca marca ar trebui sa fie respinsa la inregistrare in temeiul articolului 8:
(a) in cazurile prevazute la articolul 8 alineatele (1) si (5), de catre titularii marcilor anterioare mentionati la articolul 8 alineatul (2), precum si de catre licentiatii imputerniciti de catre titularii acestor marci;
(b) in cazurile prevazute la articolul 8 alineatul (3), de catre titularii marcilor mentionati de prezenta dispozitie;
(c) in cazurile prevazute la articolul 8 alineatul (4), de catre titularii marcilor sau semnelor anterioare mentionati de aceasta dispozitie, precum si de persoanele autorizate, in temeiul dreptului intern aplicabil, sa exercite aceste drepturi.
(2) O opozitie la inregistrarea marcii se poate, de asemenea, formula in conditiile stabilite la alineatul (1), in cazul publicarii unei cereri modificate conform articolului 44 alineatul (2) a doua teza.
(3) Opozitia trebuie formulata in scris si motivata. Aceasta nu se considera ca formulata decat dupa achitarea taxei pentru opozitie. Intr-un termen acordat de Oficiu, persoana care a formulat opozitia poate prezenta in sustinerea acesteia fapte, dovezi si observatii.
Articolul 43
Examinarea opozitiei
(1) In cursul examinarii opozitiei, Oficiul invita partile, ori de cate ori este necesar, sa prezinte, intr-un termen pe care acesta il acorda, observatiile asupra comunicarilor celorlalte parti sau ale Oficiului.
(2) La cererea solicitantului, titularul unei marci comunitare anterioare care a formulat opozitia aduce dovada ca, in decursul a cinci ani ce preced publicarea cererii de inregistrare a marcii comunitare, marca comunitara anterioara a facut obiectul unei utilizari cu buna-credinta in cadrul Comunitatii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata si pe care se intemeiaza opozitia, sau ca exista motive intemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectiva marca anterioara fusese inregistrata cu cel putin cinci ani in urma. In absenta unei astfel de dovezi, opozitia se respinge. In cazul in care marca comunitara anterioara nu a fost utilizata decat pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata, aceasta nu se considera inregistrata, in sensul examinarii opozitiei, decat pentru acea parte de produse sau servicii.
(3) Alineatul (2) se aplica marcilor nationale anterioare mentionate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), intelegandu-se ca utilizarea lor in cadrul Comunitatii se inlocuieste cu utilizarea lor in statul membru in care marca nationala anterioara este protejata.
(4) In cazul in care considera necesar, Oficiul invita partile sa ajunga la o intelegere.
(5) In cazul in care din examinarea opozitiei reiese ca marca este exclusa de la inregistrare pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este solicitata inregistrarea marcii comunitare, cererea se respinge pentru produsele sau serviciile respective. In caz contrar, se respinge opozitia.
(6) Decizia de respingere a cererii se publica atunci cand este definitiva.
SECTIUNEA 5
RETRAGEREA, RESTRANGEREA SI MODIFICAREA CERERII
Articolul 44
Retragerea, restrangerea si modificarea cererii
(1) Solicitantul poate sa-si retraga oricand cererea de inregistrare a marcii comunitare sau sa restranga lista produselor sau serviciilor pe care aceasta le contine. Atunci cand cererea a fost deja publicata, retragerea sau restrangerea sunt de asemenea publicate.
(2) Pe de alta parte, cererea de inregistrare a marcii comunitare nu poate fi modificata, la cererea solicitantului, decat pentru a corecta numele si adresa solicitantului, greselile de exprimare sau de transcriere sau erorile evidente, astfel incat o asemenea rectificare sa nu modifice in mod substantial marca sau sa extinda lista de produse sau servicii. In cazul in care modificarile privesc reprezentarea marcii sau lista de produse sau servicii si in cazul in care aceste modificari sunt aduse dupa publicarea cererii, aceasta se publica astfel cum a fost modificata.
SECTIUNEA 6
INREGISTRAREA
Articolul 45
Inregistrare Atunci cand cererea respecta dispozitiile prezentului regulament si cand nici o opozitie nu a fost formulata in termenul mentionat la articolul 42 alineatul (1) sau cand o opozitie a fost respinsa printr-o decizie definitiva, marca se inregistreaza ca marca comunitara, cu conditia ca taxa de inregistrare sa fi fost achitata in termenul stabilit. Daca nu s-a achitat taxa de inregistrare in termen, cererea se considera retrasa.
TITLUL V
DURATA, REINNOIREA SI MODIFICAREA MARCII COMUNITARE
Articolul 46
Durata inregistrarii
Durata inregistrarii marcii comunitare este de zece ani cu incepere de la data depunerii cererii. Inregistrarea poate fi reinnoita, conform articolului 47, pentru perioade de zece ani.
Articolul 47
Reinnoire
(1) Inregistrarea marcii comunitare se reinnoieste la cererea titularului marcii sau a oricarei alte persoane autorizate in mod expres de acesta, cu conditia ca taxele sa fi fost achitate.
(2) Oficiul il informeaza in timp util pe titularul marcii comunitare, precum si pe orice titular al unui drept inregistrat privind o marca comunitara in ceea ce priveste expirarea inregistrarii, inaintea respectivei expirari. Absenta acestei informari nu atrage raspunderea Oficiului.
(3) Cererea de reinnoire trebuie prezentata in termen de sase luni, termen care expira in ultima zi a lunii in cursul careia inceteaza perioada de protectie. Taxele trebuie, de asemenea, achitate in acest termen. In caz contrar, cererea mai poate fi depusa, iar taxele achitate, intr–un termen suplimentar de sase luni care incepe sa curga a doua zi dupa termenul stabilit in prima etapa, sub rezerva achitarii unei suprataxe in cursul termenului suplimentar respectiv.
(4) In cazul in care cererea nu este prezentata, iar taxele nu sunt achitate decat pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care este inregistrata marca comunitara, inregistrarea nu se reinnoieste decat pentru acele produse sau servicii.
(5) Reinnoirea produce efecte in ziua urmatoare datei de expirare a inregistrarii. Reinnoirea se inregistreaza.
#PAGEBREAK#
Articolul 48
Modificarea
(1) Marca comunitara nu se modifica in registru in perioada inregistrarii, nici in cazul reinnoirii acesteia.
(2) Cu toate acestea, daca marca comunitara contine numele si adresa titularului, orice modificare a acestora, care nu aduce atingere in mod substantial identitatii marcii asa cum a fost inregistrata la origine, poate fi inregistrata la cererea titularului.
(3) Publicarea inregistrarii modificarii contine o reproducere a marcii comunitare modificate. Tertii ale caror drepturi pot fi afectate de modificare pot contesta inregistrarea ei in termen de trei luni de la publicare.
TITLUL VI
RENUNTAREA, DECADEREA SI NULITATEA
SECTIUNEA 1
RENUNTAREA
Articolul 49
Renuntare
(1) Marca comunitara poate face obiectul unei renuntari pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este inregistrata.
(2) Renuntarea se declara in scris la Oficiu de catre titularul marcii. Aceasta nu are efect decat dupa inregistrare.
(3) Renuntarea se inregistreaza numai cu acordul titularului unui drept inscris in registru. In cazul in care a fost inregistrata o licenta, renuntarea se inscrie in registru numai daca titularul marcii dovedeste ca l-a informat pe licentiat cu privire la intentia sa de renuntare; inscrierea se face la expirarea termenului prevazut de regulamentul de punere in aplicare.
SECTIUNEA 2
CAUZELE DE DECADERE
Articolul 50
Cauze de decadere
(1) Titularul marcii comunitare este declarat decazut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la Oficiu sau a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere:
(a) in cazul in care, pe o perioada neintrerupta de cinci ani, marca nu a facut obiectul unei utilizari cu buna-credinta in cadrul Comunitatii pentru produsele sau serviciile pentru care este inregistrata si in cazul in care nu exista motive intemeiate pentru neutilizare; totusi, nimeni nu poate pretinde ca titularul sa fie decazut din drepturi in cazul in care, intre expirarea acestei perioade si depunerea cererii sau a cererii reconventionale, marca a facut obiectul unei inceperi sau unei reluari a utilizarii cu buna-credinta; cu toate acestea, inceperea sau reluarea utilizarii facuta in termen de trei luni inainte de depunerea cererii sau a cererii reconventionale, acest termen incepand sa curga cel mai devreme la expirarea perioadei neintrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luata in considerare atunci cand pregatirile pentru inceperea sau reluarea utilizarii intervin numai dupa ce titularul a aflat ca cererea sau cererea reconventionala ar putea fi depusa;
(b) in cazul in care marca a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului sau, denumirea comerciala obisnuita a unui produs sau serviciu pentru care este inregistrata;
(c) in cazul in care, in urma utilizarii de catre titularul marcii sau cu consimtamantul acestuia pentru produsele sau serviciile pentru care este inregistrata, marca poate induce in eroare publicul, in special in ceea ce priveste natura, calitatea sau provenienta geografica a acestor produse sau servicii;
(d) in cazul in care titularul marcii nu mai indeplineste conditiile stabilite la articolul 5.
(2) In cazul in care cauza de decadere nu exista decat pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca comunitara a fost inregistrata, titularul nu este declarat decazut din drepturi decat pentru produsele sau serviciile respective.
SECTIUNEA 3
CAUZELE DE NULITATE
Articolul 51
Cauze de nulitate absoluta
(1) Se declara nulitatea marcii comunitare, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere:
(a) atunci cand marca comunitara a fost inregistrata contrar dispozitiilor articolului 5 sau 7;
(b) atunci cand solicitantul era de rea-credinta in momentul depunerii cererii de inregistrare a marcii.
(2) Atunci cand marca comunitara a fost inregistrata contrar articolului 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), aceasta nu poate totusi sa fie declarata nula in cazul in care, prin utilizarea ei, a dobandit un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata.
(3) In cazul in care cauza de nulitate nu exista decat pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca comunitara a fost inregistrata, nulitatea marcii nu poate fi declarata decat pentru produsele sau serviciile respective.
Articolul 52
Cauze de nulitate relativa
(1) Marca comunitara este declarata nula, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere:
(a) atunci cand exista o marca anterioara mentionata la articolul 8 alineatul (2) si cand se indeplinesc conditiile prevazute la alineatul (1) sau (5) din prezentul articol;
(b) atunci cand exista o marca mentionata la articolul 8 alineatul (3) si cand se indeplinesc conditiile mentionate la acest alineat;
(c) atunci cand exista un drept anterior mentionat la articolul 8 alineatul (4) si cand se indeplinesc conditiile mentionate la acest alineat.
(2) Marca comunitara este, de asemenea, declarata nula ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere, in cazul in care utilizarea ei poate fi interzisa in temeiul unui alt drept anterior, in special:
(a) a unui drept la nume;
(b) a unui drept la imagine;
(c) a unui drept de autor;
(d) a unui drept de proprietate industriala, conform dreptului intern care ii reglementeaza protectia.
(3) Marca comunitara nu poate fi declarata nula atunci cand titularul unui drept mentionat la alineatul (1) sau (2) isi da in mod expres consimtamantul pentru inregistrarea acestei marci inaintea depunerii cererii de declarare a nulitatii sau a cererii reconventionale.
(4) Titularul unuia dintre drepturile mentionate la alineatul (1) sau (2), care a solicitat in prealabil declararea nulitatii marcii comunitare sau a introdus o cerere reconventionala in cadrul unei actiuni in contrafacere, nu poate sa depuna o noua cerere de declarare a nulitatii sau sa introduca o cerere reconventionala intemeiata pe un drept, altul decat cele pe care ar fi putut sa le invoce in sprijinul primei cereri.
(5) Se aplica articolul 51 alineatul (3).
#PAGEBREAK#
Articolul 53
Limitare a drepturilor ca urmare a tolerantei
(1) Titularul unei marci comunitare care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei marci comunitare ulterioare in cadrul Comunitatii, avand cunostinta despre aceasta utilizare, nu mai poate solicita declararea nulitatii si nici sa se opuna utilizarii marcii ulterioare pe baza respectivei marci anterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioara a fost utilizata, cu exceptia cazului in care depunerea marcii comunitare ulterioare a fost efectuata cu rea-credinta.
(2) Titularul unei marci nationale anterioare mentionate la articolul 8 alineatul (2) sau al unui alt semn anterior mentionat la articolul 8 alineatul (4) care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei marci comunitare ulterioare in cadrul statului membru in care aceasta marca anterioara sau celalalt semn anterior este protejat, avand cunostinta despre aceasta utilizare, nu mai poate solicita declararea nulitatii si nici sa se opuna utilizarii marcii ulterioare pe baza marcii anterioare sau a celuilalt semn anterior pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioara a fost utilizata, decat daca depunerea marcii comunitare ulterioare nu a fost efectuata cu rea-credinta.
(3) In cazurile mentionate la alineatul (1) sau (2), titularul marcii comunitare ulterioare nu poate sa se opuna utilizarii dreptului anterior, cu toate ca acest drept nu mai poate fi invocat impotriva marcii comunitare ulterioare.
SECTIUNEA 4
EFECTELE DECADERII SI ALE NULITAȚII
Articolul 54
Efecte ale decaderii si ale nulitatii
(1) Se considera ca marca comunitara nu a avut, incepand cu data depunerii cererii de decadere sau a cererii reconventionale, efectele prevazute de prezentul regulament, dupa cum titularul este declarat decazut din drepturile sale in totalitate sau doar in parte. La cererea uneia dintre parti, prin hotarare poate fi stabilita o data anterioara la care a intervenit una dintre cauzele de decadere.
(2) Se considera ca marca comunitara nu a avut, inca de la inceput, efectele prevazute de prezentul regulament, dupa cum marca a fost declarata nula in totalitate sau partial.
(3) Sub rezerva dispozitiilor interne referitoare fie la actiunea in repararea prejudiciului cauzat din neglijenta sau reaua-credinta a titularului marcii, fie imbogatirea fara justa cauza, efectul retroactiv al decaderii sau al nulitatii marcii nu aduce atingere:
(a) hotararilor pronuntate in actiunile in contrafacere care au dobandit autoritate de lucru judecat si au fost executate inainte de pronuntarea hotararii de decadere sau de nulitate;
(b) contractelor incheiate anterior pronuntarii hotararii de decadere sau de nulitate, in masura in care au fost executate inainte de pronuntarea hotararii in cauza; cu toate acestea, in masura in care circumstantele justifica acest lucru, se poate solicita, din ratiuni de echitate, restituirea sumelor varsate in temeiul contractului.
SECTIUNEA 5
PROCEDURA DE DECADERE SI DE NULITATE IN FAȚA OFICIULUI
Articolul 55
Cerere de decadere si de declarare a nulitatii
(1) Poate fi depusa la Oficiu o cerere de revocare sau de declarare a nulitatii marcii comunitare:
(a) in cazurile prevazute la articolele 50 si 51, de catre orice persoana fizica sau juridica, precum si de catre orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricantilor, producatorilor, prestatorilor de servicii, comerciantilor sau consumatorilor si care, in termenii legislatiei care ii este aplicabila, are capacitatea de a sta in justitie;
(b) in cazurile prevazute la articolul 52 alineatul (1), de catre persoanele mentionate la articolul 42 alineatul (1);
(c) in cazurile prevazute la articolul 52 alineatul (2), de catre titularii drepturilor anterioare mentionati de aceasta dispozitie sau de catre persoanele abilitate sa exercite drepturile in discutie in temeiul legislatiei statului membru respectiv.
(2) Cererea trebuie prezentata in scris si motivata. Cererea se considera ca fiind introdusa numai dupa achitarea taxei.
(3) Cererea de decadere sau de declarare a nulitatii este inadmisibila in cazul in care o cerere avand acelasi obiect si aceeasi cauza a fost solutionata intre aceleasi parti de catre o instanta a unui stat membru, iar hotararea respectiva a dobandit autoritate de lucru judecat.
Articolul 56
Examinarea cererii
(1) In cursul examinarii cererii de decadere sau de declarare a nulitatii, Oficiul invita partile, ori de cate ori este necesar, sa-si prezinte, in termenul alocat, observatiile referitoare la notificarile pe care acesta le-a adresat sau la comunicarile prezentate de celelalte parti.
(2) La cererea titularului marcii comunitare, titularul unei marci comunitare anterioare, care este parte in procedura in nulitate, aduce dovada ca, in cursul celor cinci ani care preced data cererii de declarare a nulitatii, marca comunitara anterioara a facut obiectul unei utilizari cu buna-credinta in cadrul Comunitatii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata si pe care cererea de declarare a nulitatii se intemeiaza ori ca exista motive intemeiate pentru neutilizare, atat timp cat la acea data marca comunitara anterioara fusese inregistrata cu cel putin cinci ani in urma. In afara de aceasta, in cazul in care marca comunitara anterioara a fost inregistrata cu cel putin cinci ani inaintea publicarii cererii de inregistrare a marcii comunitare, titularul marcii comunitare anterioare aduce, de asemenea, dovada indeplinirii, pana la acea data, a conditiilor prevazute la articolul 43 alineatul (2). In cazul neprezentarii acestei dovezi, cererea de declarare a nulitatii se respinge. In cazul in care marca comunitara anterioara nu a fost utilizata decat pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata, aceasta nu se considera inregistrata decat pentru acea parte de produse sau servicii, in scopul examinarii cererii de declarare a nulitatii.
(3) Alineatul (2) se aplica marcilor nationale anterioare mentionate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), dat fiind ca utilizarea in cadrul Comunitatii se inlocuieste cu utilizarea in statul membru in care este protejata marca nationala anterioara.
(4) In cazul in care considera necesar, Oficiul poate invita partile sa ajunga la un acord.
(5) In cazul in care din examinarea cererii de decadere sau de declarare a nulitatii reiese ca ar fi trebuit sa se respinga inregistrarea marcii pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata, titularul marcii comunitare este declarat decazut din drepturi sau nulitatea marcii este declarata pentru produsele sau serviciile respective. In caz contrar, cererea de decadere sau de declarare a nulitatii se respinge.
(6) Hotararea prin care se constata decaderea din drepturi a titularului marcii comunitare sau nulitatea acesteia se inscrie in registru, atunci cand aceasta este definitiva.
TITLUL VII
CAI DE ATAC
Articolul 57
Hotarari care pot fi supuse unei cai de atac
(1) Deciziile examinatorilor, ale diviziilor de opozitie, ale diviziei administratiei marcilor si aspectelor juridice, precum si cele ale diviziilor de anulare pot fi supuse unei cai de atac. Calea de atac are efect suspensiv.
(2) O hotarare care nu pune capat unei proceduri in privinta uneia dintre parti nu poate fi supusa unei cai de atac decat dupa hotararea finala, cu exceptia cazului in care hotararea respectiva nu prevede o cale de atac independenta.
Articolul 58
Persoane indreptatite sa introduca o cale de atac si sa se constituie parti la procedura
Orice parte la o procedura care a avut drept rezultat o hotarare poate introduce o cale de atac impotriva respectivei hotarari, atat timp cat aceasta din urma nu a fost pronuntata in favoarea sa. Celelalte parti la procedura sunt de drept parti la procedura caii de atac.
Articolul 59
Termen si forma
Calea de atac trebuie formulata in scris si depusa la Oficiu in termen de doua luni de la data notificarii hotararii. Calea de atac se considera ca fiind inaintata numai dupa achitarea taxei pentru calea de atac. In termen de patru luni de la data notificarii hotararii trebuie depus, in scris, un memoriu in care sa se expuna motivele de atac.
Articolul 60
Reexaminare preliminara
(1) Daca organul a carui hotarare este atacata considera calea de atac admisibila si intemeiata, trebuie sa revina asupra hotararii. Prezenta dispozitie nu se aplica atunci cand procedura opune persoana care a introdus calea de atac unei alte parti.
(2) Daca nu se revine asupra hotararii in termen de o luna de la data primirii memoriului in care sunt expuse motivele, calea de atac trebuie deferita imediat camerei de recurs, fara aviz asupra fondului.
Articolul 61
Examinarea caii de atac (1) In cazul in care calea de atac este admisibila, camera de recurs cerceteaza daca se poate pronunta asupra acesteia.
(2) In cursul examinarii caii de atac, camera de recurs invita partile, ori de cate ori este necesar, sa-si prezinte, in termenul alocat, observatiile referitoare la notificarile pe care aceasta le-a adresat sau la comunicarile prezentate de celelalte parti.
#PAGEBREAK#
Articolul 62
Hotararea privind calea de atac
(1) In urma examenului de fond asupra caii de atac, camera de recurs se pronunta asupra acesteia. Aceasta poate fie sa exercite competentele organului care a pronuntat hotararea atacata, fie sa retrimita cauza spre solutionare organului in cauza.
(2) In cazul in care camera de recurs retrimite cauza spre solutionare organului care a pronuntat hotararea atacata, acest organ este obligat sa tina seama de considerentele si de dispozitivul hotararii pronuntate de camera de recurs, cu conditia ca imprejurarile cauzei sa fi ramas aceleasi.
(3) Hotararile camerelor de recurs produc efecte numai de la data expirarii termenului mentionat la articolul 63 alineatul (5) sau, daca in acest termen a fost inaintata o actiune in fata Curtii de Justitie, de la data respingerii caii de atac in cauza.
Articolul 63
Actiune in fata Curtii de Justitie
(1) Hotararile camerelor de recurs prin care se pronunta asupra unei cai de atac pot forma obiectul unei actiuni in fata Curtii de Justitie.
(2) Actiunea se inainteaza pe motive de necompetenta, incalcarea unor norme fundamentale de procedura, nerespectarea tratatului, nerespectarea dispozitiilor prezentului regulament sau a oricarei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere.
(3) Curtea de Justitie are competenta atat de a anula, cat si de a modifica hotararea atacata.
(4) Calea de atac este deschisa oricarei parti la procedura inaintea camerei de recurs, in masura in care hotararea nu fost pronuntata in favoarea sa.
(5) Actiunea se introduce in fata Curtii de Justitie in termen de doua luni de la data notificarii hotararii camerei de recurs.
(6) Oficiul are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru executarea hotararii Curtii de Justitie.
TITLUL VIII
MARCILE COMUNITARE COLECTIVE
Articolul 64
Marci comunitare colective
(1) Pot constitui marci comunitare colective acele marci comunitare astfel desemnate la data depunerii si destinate sa faca distinctie intre produsele sau serviciile membrilor asociatiei titular ale acestora de cele ale altor intreprinderi. Pot depune marci comunitare colective asociatiile de fabricanti, producatori, prestatori de servicii sau comercianti care, in termenii legislatiei care li se aplica, au capacitatea, in nume propriu, sa fie titulari de drepturi si obligatii de orice natura, sa atribuie contracte sau sa intocmeasca alte acte juridice si sa stea in justitie, precum si persoanele juridice de drept public.
(2) Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c), pot constitui marci comunitare colective in sensul alineatului (1) semne sau indicatii care pot servi, in comert, la desemnarea provenientei geografice a produselor sau serviciilor. O marca colectiva nu autorizeaza titularul sa interzica unui tert sa utilizeze in comert aceste semne sau indicatii, atat timp cat aceasta utilizare este facuta conform bunelor practici in domeniul industrial sau comercial; in special, o astfel de marca nu poate fi opusa unui tert abilitat sa foloseasca o denumire geografica.
(3) Dispozitiile prezentului regulament se aplica marcilor comunitare colective, cu exceptia cazului in care articolele 65-72 prevad altfel.
Articolul 65
Regulament de utilizare a marcii
(1) Solicitantul inregistrarii unei marci comunitare colective trebuie sa prezinte un regulament de utilizare in termenul alocat.
(2) Regulamentul de utilizare indica persoanele autorizate sa utilizeze marca, conditiile de afiliere la asociatie, precum si, in masura in care exista, conditiile de utilizare a marcii, inclusiv sanctiunile. Regulamentul de utilizare a unei marci mentionate la articolul 64 alineatul (2) trebuie sa autorizeze orice persoana ale carei produse sau servicii provin din zona geografica respectiva sa devina membra a asociatiei care este titular al marcii.
Articolul 66
Respingerea cererii
(1) Pe langa motivele de respingere a unei cereri de inregistrare a marcii comunitare prevazute la articolele 36 si 38, cererea de inregistrare a marcii comunitare colective se respinge atunci cand nu respecta dispozitiile articolului 64 sau ale articolului 65 sau cand regulamentul de utilizare contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(2) Cererea de inregistrare a marcii comunitare colective se respinge si atunci cand publicul risca sa fie indus in eroare in ceea ce priveste caracterul sau semnificatia marcii si, mai ales, atunci cand se poate sa fie considerata a fi altceva decat o marca colectiva.
(3) Cererea nu se respinge in cazul in care solicitantul, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, indeplineste cerintele prevazute la alineatele (1) si (2).
Articolul 67
Observatii ale tertilor
Pe langa cazurile mentionate la articolul 41, orice persoana sau grup mentionat la acest articol poate adresa Oficiului observatii scrise intemeiate pe un anumit motiv pentru care ar trebui respinsa cererea de inregistrare a marcii comunitare colective, in temeiul articolului 66.
Articolul 68
Utilizarea marcii
Utilizarea marcii comunitare colective de catre orice persoana abilitata sa utilizeze aceasta marca respecta dispozitiile prezentului regulament, atat timp cat celelalte conditii carora se supune utilizarea marcii comunitare sunt respectate.
Articolul 69
Modificarea regulamentului de utilizare a marcii
(1) Titularul marcii comunitare colective trebuie sa transmita Oficiului orice regulament de utilizare modificat.
(2) Modificarea nu se mentioneaza in registru in cazul in care regulamentul de utilizare modificat nu respecta dispozitiile articolului 65 sau in cazul in care contine un motiv de respingere mentionat la articolul 66.
(3) Articolul 67 se aplica regulamentului de utilizare modificat.
(4) In sensul punerii in aplicare a prezentului regulament, modificarea regulamentului de utilizare nu produce efecte decat de la data inscrierii in registru a mentiunii de modificare.
Articolul 70
Exercitarea actiunii in contrafacere
(1) Dispozitiile articolului 22 alineatele (3) si (4) privind drepturile licentiatilor se aplica oricarei persoane abilitate sa utilizeze o marca comunitara colectiva.
(2) Titularul unei marci comunitare colective poate cere, in numele persoanelor abilitate sa utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acestea in urma utilizarii neautorizate a marcii.
Articolul 71
Cauze de decadere
In afara cauzelor de decadere prevazute la articolul 50, titularul marcii comunitare colective este declarat decazut din drepturi ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere atunci cand:
(a) titularul nu ia masuri corespunzatoare in vederea prevenirii unei utilizari a marcii care nu ar fi compatibila cu conditiile de utilizare prevazute de regulamentul de utilizare, a carui modificare, daca este cazul, a fost mentionata in registru;
(b) modul in care marca a fost utilizata de catre titular a avut drept consecinta posibilitatea ca aceasta sa induca consumatorul in eroare in sensul articolului 66 alineatul (2);
(c) modificarea regulamentului de utilizare a fost mentionata de catre titular in registru, contrar dispozitiilor articolului 69 alineatul (2), cu exceptia cazului in care titularul marcii respecta, printr-o noua modificare a regulamentului de utilizare, conditiile stabilite de aceste dispozitii.
Articolul 72
Cauze de nulitate
Pe langa cauzele de nulitate prevazute la articolele 51 si 52, marca comunitara colectiva este declarata nula ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere atunci cand a fost inregistrata contrar dispozitiilor articolului 66, cu exceptia cazului in care titularul marcii respecta, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, cerintele stabilite de aceste dispozitii.
TITLUL IX
DISPOZITII DE PROCEDURA
SECȚIUNEA 1
DISPOZITII GENERALE
Articolul 73
Motivarea hotararilor
Hotararile Oficiului sunt motivate. Acestea nu se pot intemeia decat pe motive sau dovezi asupra carora partile interesate au avut posibilitatea de a formula observatii.
#PAGEBREAK#
Articolul 74
Examinarea din oficiu a faptelor
(1) In cursul procedurii, Oficiul procedeaza la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, in cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a inregistrarii, examinarea este limitata la motivele invocate si la cererile introduse de parti.
(2) Oficiul poate sa nu ia in considerare faptele pe care partile nu le-au invocat sau dovezile pe care nu le-au furnizat in timp util.
Articolul 75
Procedura orala (1) Oficiul recurge la procedura orala fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre partile la procedura, cu conditia ca acest lucru sa fie considerat util.
(2) Procedura orala in fata examinatorilor, divizia de opozitie si divizia administrativa a marcilor si problemelor juridice nu este publica.
(3) Procedura orala, inclusiv pronuntarea hotararii, este publica in fata diviziei de anulare si a camerelor de recurs, cu exceptia cazului in care exista o hotarare contrara a instantei sesizate, caz in care publicitatea ar putea prezenta, in special pentru o parte la procedura, inconveniente grave si nejustificate.
Articolul 76
Probatiune
(1) In cadrul oricarei proceduri in fata Oficiului, se pot administra in special urmatoarele mijloace de proba:
(a) ascultarea partilor;
(b) solicitarea de informatii;
(c) prezentarea de documente si de mijloace de proba;
(d) ascultarea martorilor;
(e) expertiza;
(f) declaratiile scrise date sub juramant sau in mod solemn sau cu efect echivalent in conformitate cu legislatia statului in care sunt facute.
(2) Serviciul sesizat poate insarcina pe unul dintre membrii acestuia sa procedeze la administrarea mijloacelor de proba.
(3) In cazul in care Oficiul considera necesar ca o parte, un martor sau un expert sa depuna marturie orala, acesta invita persoana in cauza sa se infatiseze inaintea sa.
(4) Partile sunt informate in legatura cu ascultarea unui martor sau a unui expert in fata Oficiului. Acestea au dreptul de a fi prezente si de a pune intrebari martorului sau expertului.
Articolul 77
Notificare
Oficiul notifica din oficiu toate hotararile si invitatiile de a se infatisa inaintea sa, precum si comunicarile care determina curgerea unui termen sau a caror notificare este prevazuta de alte dispozitii ale prezentului regulament sau ale regulamentului de punere in aplicare sau este dispusa de catre presedintele Oficiului.
Articolul 78
Restitutio in integrum
(1) Solicitantul inregistrarii sau titularul unei marci comunitare sau orice alta parte la o procedura in fata Oficiului care, desi a dat dovada de intreaga prudenta impusa de circumstante, nu a fost in masura sa respecte un termen prevazut de Oficiu, este repus in drepturi, la cerere, in cazul in care obstructionarea a avut drept consecinta directa, in temeiul dispozitiilor prezentului regulament, pierderea unui drept sau pierderea unei cai de atac.
(2) Cererea trebuie prezentata in scris in termen de doua luni de la incetarea obstructionarii. In acelasi termen trebuie indeplinit actul nerealizat. Cererea nu este admisibila decat intr-un termen de un an de la data expirarii termenului nerespectat. In caz de neprezentare a cererii de reinnoire a inregistrarii sau de neplata a unei taxe de reinnoire, termenul suplimentar de sase luni prevazut la articolul 47 alineatul (3) a treia teza se deduce din perioada de un an.
(3) Cererea trebuie motivata si sa indice faptele si motivele invocate in sprijinul sau. Aceasta nu se considera depusa decat dupa achitarea taxei de restitutio in integrum.
(4) Organul care are competenta de a statua in ceea ce priveste actul neindeplinit se pronunta asupra cererii.
(5) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica termenelor prevazute la alineatul (2), precum si la articolul 29 alineatul (1) sau la articolul 42 alineatul (1).
(6) Atunci cand solicitantul inregistrarii sau titularul unei marci comunitare este repus in drepturi, acesta nu-si poate invoca drepturile impotriva unui tert care, de buna-credinta, pe parcursul perioadei cuprinse intre pierderea dreptului asupra cererii sau a marcii comunitare si publicarea mentiunii privind repunerea in drepturi, a introdus pe piata produse sau a prestat servicii sub un semn identic sau similar cu marca comunitara.
(7) Tertul care poate sa se prevaleze de dispozitiile alineatului (6) poate formula terta opozitie impotriva hotararii de repunere in drepturi a solicitantului sau a titularului unei marci comunitare, in termen de doua luni de la data publicarii mentiunii de repunere in drepturi.
(8) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a acorda restitutio in integrum in ceea ce priveste termenele prevazute de prezentul regulament si care trebuie sa fie respectate in fata autoritatilor statului in cauza.
Articolul 79
Trimitere la principiile generale
In absenta unei dispozitii de procedura in prezentul regulament, in regulamentul de punere in aplicare, in regulamentul privind taxele sau in regulamentul de procedura al camerelor de recurs, Oficiul ia in considerare principiile general admise in domeniu in statele membre.
Articolul 80
Incetarea obligatiilor financiare
(1) Dreptul Oficiului de a solicita achitarea taxelor se prescrie in termen de patru ani de la sfarsitul anului calendaristic in cursul caruia taxa a devenit exigibila.
(2) Drepturile impotriva Oficiului in ceea ce priveste restituirea taxelor sau sumele percepute excedentar de catre acesta cu ocazia achitarii taxelor se prescriu in patru ani de la sfarsitul anului calendaristic in cursul caruia a luat nastere dreptul.
(3) Termenul prevazut la alineatele (1) si (2) se intrerupe, in cazul mentionat la alineatul (1), printr-o invitatie de a achita taxa si, in cazul mentionat la alineatul (2), printr-o solicitare scrisa de a invoca dreptul in cauza. Termenul mentionat reincepe sa curga de la data intreruperii sale; expira la sfarsitul unei perioade de sase ani calculata incepand cu sfarsitul anului calendaristic in cursul caruia a inceput sa fie calculat initial, cu exceptia cazului in care a fost intentata o actiune in justitie in vederea valorificarii dreptului in cauza; in acest caz, termenul expira cel mai devreme la incheierea unei perioade de un an calculata de la data la care hotararea a dobandit autoritate de lucru judecat.
SECTIUNEA 2
CHELTUIELI
Articolul 81
Repartizarea cheltuielilor
(1) Partea care pierde intr-o procedura de opozitie, de decadere, in nulitate sau intr-o cale de atac suporta taxele pretinse de cealalta parte, precum si, fara a aduce atingere dispozitiilor articolului 115 alineatul (6), toate cheltuielile pretinse de aceasta indispensabile pentru desfasurarea procedurilor, inclusiv cheltuielile de deplasare, de sedere si remuneratia unui agent, consilier sau avocat, in limita tarifelor stabilite pentru fiecare categorie de cheltuieli, in conditiile prevazute de regulamentul de punere in aplicare.
(2) Cu toate acestea, in masura in care partile cad in pretentii in privinta unuia sau mai multor capete de cerere sau in masura in care echitatea impune acest lucru, divizia de opozitie, divizia de anulare sau camera de recurs decide o repartizare diferita a cheltuielilor.
(3) Partea care pune capat unei proceduri prin retragerea cererii de inregistrare a marcii comunitare, a opozitiei, a cererii de decadere sau a cererii in nulitate ori a caii de atac, prin faptul ca nu-si reinnoieste inregistrarea marcii comunitare sau prin faptul ca renunta la aceasta, suporta taxele, precum si cheltuielile pretinse de cealalta parte in conditiile prevazute la alineatele (1) si (2).
(4) Daca nu se pronunta o hotarare intr-o anumita cauza, divizia de opozitie, divizia de anulare sau camera de recurs are competenta de a decide modul de repartizare a cheltuielilor.
(5) Atunci cand partile stabilesc, in fata diviziei de opozitie, a diviziei de anulare sau a camerei de recurs un acord asupra cheltuielilor, diferit de cel ce rezulta din aplicarea alineatelor precedente, instanta respectiva ia act de acest acord.
(6) La cerere, grefa diviziei de opozitie sau a diviziei de anulare ori a camerei de recurs stabileste valoarea cheltuielilor care trebuie rambursate in temeiul alineatelor precedente. Aceasta suma poate, in urma unei cereri prezentate in termenul prevazut, sa fie revizuita printr-o hotarare a diviziei de opozitie sau a diviziei de anulare sau a camerei de recurs.
Articolul 82
Executarea hotararilor de stabilire a valorii cheltuielilor
(1) Orice hotarare definitiva a Oficiului care stabileste valoarea cheltuielilor constituie titlu executoriu.
(2) Executarea silita este reglementata de normele de procedura civila aflate in vigoare in statul pe teritoriul caruia aceasta are loc. Hotararea este investita cu formula executorie, fara sa fie necesar alt control in afara celui de verificare a autenticitatii titlului, de catre autoritatea nationala pe care guvernul fiecaruia dintre statele membre o desemneaza in acest sens si pe care o face cunoscuta Oficiului si Curtii de Justitie.
(3) Dupa indeplinirea acestor formalitati la cererea partii interesate, aceasta poate continua executarea silita prin sesizarea directa a organismului competent, in conformitate cu legislatia interna.
(4) Executarea silita nu poate fi suspendata decat in temeiul unei hotarari a Curtii de Justitie. Cu toate acestea, controlul regularitatii masurilor de executare este de competenta instantelor statului membru in cauza.
SECTIUNEA 3
INFORMAREA PUBLICULUI SI A AUTORITAȚILOR STATELOR MEMBRE
Articolul 83
Registrul marcilor comunitare
Oficiul tine un registru, denumit Registrul marcilor comunitare, in care apar mentiunile a caror inregistrare sau inscriere este prevazuta de prezentul regulament sau de regulamentul de punere in aplicare. Registrul este deschis consultarii publice.
#PAGEBREAK#
Articolul 84
Consultare publica
(1) Dosarele referitoare la cererile de inregistrare a marcilor comunitare care nu au fost inca publicate nu pot fi deschise spre consultare publica decat cu acordul solicitantului.
(2) Orice persoana care dovedeste ca solicitantul inregistrarii unei marci comunitare a afirmat ca dupa inregistrarea marcii se va prevala de aceasta impotriva sa poate consulta dosarul inainte de publicarea cererii si fara acordul solicitantului.
(3) Dupa publicarea cererii de inregistrare a marcii comunitare, dosarele acestei cereri si ale marcii pe care a solicitat-o pot, la cerere, sa fie deschise consultarii publice.
(4) Cu toate acestea, atunci cand dosarele sunt deschise consultarii publice in conformitate cu alineatul (2) sau (3), anumite elemente din dosar pot fi excluse in conformitate cu dispozitiile regulamentului de punere in aplicare.
Articolul 85
Publicatii periodice
Oficiul publica periodic:
(a) un Buletin al Marcilor Comunitare care contine mentiunile in registrul marcilor comunitare, precum si toate celelalte mentiuni a caror publicare este prevazuta de prezentul regulament sau de regulamentul de punere in aplicare;
(b) un Jurnal Oficial care contine comunicarile si informatiile de ordin general ale presedintelui Oficiului, precum si orice alte informatii privind prezentul regulament si aplicarea sa.
Articolul 86
Cooperare administrativa
Cu exceptia unor dispozitii contrare ale prezentului regulament sau prevazute de legislatiile interne, Oficiul si instantele sau alte autoritati competente ale statelor membre isi ofera asistenta reciproca, la cerere, comunicandu-si informatii si dosare. Atunci cand Oficiul comunica dosarele instantelor, ministerelor publice sau serviciilor centrale din domeniul proprietatii industriale, comunicarea in cauza nu se supune restrictiilor prevazute la articolul 84.
Articolul 87
Schimb de publicatii
(1) Oficiul si serviciile centrale din domeniul proprietatii industriale ale statelor membre isi expediaza, la cerere, pentru propriul uz si gratuit, unul sau mai multe exemplare din publicatiile proprii respective.
(2) Oficiul poate incheia acorduri privind schimbul sau expedierea publicatiilor.
SECTIUNEA 4
REPREZENTAREA
Articolul 88
Principii generale referitoare la reprezentare
(1) Sub rezerva dispozitiilor alineatului (2), nimeni nu este obligat sa fie reprezentat in fata Oficiului.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor alineatului (3) a doua teza, persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul, nici unitatea industriala sau comerciala efectiva si functionala in cadrul Comunitatii trebuie sa fie reprezentate in fata Oficiului, in conformitate cu articolul 89 alineatul (1), in orice procedura instituita de prezentul regulament, cu exceptia depunerii unei cereri de inregistrare a marcii comunitare; regulamentul de punere in aplicare poate prevedea si alte exceptii.
(3) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul sau o unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala in cadrul Comunitatii pot actiona, in fata Oficiului, prin mijlocirea unui angajat care trebuie sa depuna la Oficiu o procura semnata care trebuie anexata la dosar si ale carei modalitati sunt prevazute de regulamentul de punere in aplicare. Angajatul unei persoane juridice mentionate de prezentul alineat poate actiona, de asemenea, in numele altor persoane juridice legate din punct de vedere economic de respectiva persoana, chiar daca aceste persoane juridice nu au nici domiciliul, nici sediul, nici vreo unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala in cadrul Comunitatii.
Articolul 89
Reprezentare profesionala
(1) Reprezentarea persoanelor fizice sau juridice in fata Oficiului poate fi realizata numai:
(a) de catre orice avocat care are dreptul sa profeseze pe teritoriul unuia dintre statele membre si care are domiciliul profesional in cadrul Comunitatii, in masura in care poate actiona in statul respectiv in calitate de mandatar in domeniul marcilor sau
(b) de catre mandatarii autorizati, inscrisi pe o lista tinuta in acest scop de catre Oficiu.
Reprezentantii in fata Oficiului prezinta acestuia o procura semnata care trebuie anexata la dosar si ale carei modalitati sunt prevazute de regulamentul de punere in aplicare.
(2) Pe lista mandatarilor autorizati poate fi inscrisa orice persoana fizica care:
(a) are cetatenia unuia dintre statele membre;
(b) are domiciliul profesional sau locul de munca in cadrul Comunitatii;
(c) este imputernicita sa reprezinte, in domeniul marcilor, persoane fizice sau juridice in fata serviciului central din domeniul proprietatii industriale al unui stat membru pe teritoriul caruia are domiciliul profesional sau locul de munca. Atunci cand, in acel stat, imputernicirea nu este conditionata de detinerea unei calificari profesionale speciale, persoanele care solicita sa fie inscrise pe lista Oficiului care actioneaza in domeniul marcilor in fata serviciului central din domeniul proprietatii industriale din statul respectiv trebuie sa fi activat in mod curent timp de cel putin cinci ani. Cu toate acestea, sunt exceptate de la prezenta conditie de exercitare a profesiei persoanele a caror calificare profesionala poate garanta, in domeniul marcilor, reprezentarea unor persoane fizice sau juridice in fata serviciului central din domeniul proprietatii industriale al unuia din statele membre, este recunoscuta oficial in conformitate cu reglementarile stabilite de acest stat.
(3) Inscrierea se face in urma unei cereri insotite de o atestare din partea serviciului central din domeniul proprietatii industriale al statului membru respectiv, cu mentiunea ca au fost indeplinite conditiile prevazute la alineatul (2).
(4) Presedintele Oficiului poate acorda o derogare:
(a) de la cerinta prevazuta la alineatul (2) litera (c) a doua teza, atunci cand solicitantul face dovada ca a dobandit calificarea necesara intr-un alt mod;
(b) de la cerinta prevazuta la alineatul (2) litera (a), in anumite circumstante speciale.
(5) Regulamentul de punere in aplicare defineste conditiile in care o persoana poate fi radiata de pe lista mandatarilor autorizati.
TITLUL X
COMPETENTA SI PROCEDURA IN CEEA CE PRIVESTE ACTIUNILE IN JUSTITIE IN DOMENIUL MARCILOR COMUNITARE
SECTIUNEA 1
APLICAREA CONVENTIEI DE EXECUTARE
Articolul 90
Aplicarea conventiei de executare
(1) Daca prezentul regulament nu prevede altfel, dispozitiile Conventiei privind competenta judiciara si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, semnata la Bruxelles la 27 septembrie 1968, astfel cum a fost modificata prin conventiile privind aderarea la aceasta conventie a statelor aderente la Comunitatea Europeana, ansamblul acestei conventii si al conventiilor de aderare fiind denumit "conventia de executare", se aplica procedurilor privind marcile comunitare si cererile de inregistrare a marcii comunitare, precum si procedurilor privind actiunile simultane sau succesive intentate pe baza marcilor comunitare si a marcilor nationale.
(2) In ceea ce priveste procedurile ce rezulta in urma actiunilor si cererilor prevazute la articolul 92:
(a) articolul 2, articolul 4, articolul 5 alineatele (1), (3), (4) si (5) si articolul 24 din conventia de executare nu se aplica;
(b) articolele 17 si 18 din conventia respectiva se aplica in limitele prevazute la articolul 93 alineatul (4) din prezentul regulament;
(c) dispozitiile titlului II din prezenta conventie care se aplica persoanelor cu domiciliul intr-un stat membru se aplica de asemenea persoanelor care nu au domiciliul intr-un stat membru, dar care au o unitate in acel stat.
SECTIUNEA 2
LITIGII PRIVIND CONTRAFACEREA SI VALIDITATEA MARCILOR COMUNITARE
Articolul 91
Instante competente in domeniul marcilor comunitare
(1) Statele membre desemneaza pe teritoriul lor un numar cat mai limitat posibil de instante nationale de primul si al doilea grad de jurisdictie, denumite in continuare "instante competente in domeniul marcilor comunitare", care au sarcina de a indeplini functiile atribuite de prezentul regulament.
(2) Fiecare stat membru comunica Comisiei, in termen de trei ani de la intrarea in vigoare a prezentului regulament, o lista a instantelor competente in domeniul marcilor comunitare, continand o mentiune privind denumirea si competenta teritoriala a acestora.
(3) Statul membru in cauza comunica imediat Comisiei orice schimbare survenita dupa comunicarea listei mentionate la alineatul (2) si referitoare la numarul, denumirea sau competenta teritoriala a instantelor in cauza.
(4) Comisia notifica statelor membre informatiile prevazute la alineatele (2) si (3) si publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
(5) Atat timp cat un stat membru nu a procedat la comunicarea prevazuta la alineatul (2), orice procedura care rezulta dintr-o actiune sau cerere mentionata la articolul 92 si in privinta careia instantele statului respectiv au competenta de a aplica dispozitiile articolului 93, este prezentata in fata instantei acelui stat care ar avea competenta teritoriala si de atribuire in cazul in care ar fi vorba de o procedura referitoare la o marca nationala inregistrata in statul respectiv.
#PAGEBREAK#
Articolul 92
Competenta in domeniul contrafacerii si validitatii
Instantele competente in domeniul marcilor comunitare au competenta exclusiva:
(a) in materia actiunilor in contrafacere si – in cazul in care dreptul intern o permite – in materia actiunilor privind posibila contrafacere a unei marci comunitare;
(b) in materia actiunilor in constatarea inexistentei unei contrafaceri, daca sunt prevazute de dreptul intern;
(c) in materia actiunilor intentate ca urmare a faptelor mentionate la articolul 9 alineatul (3) a doua teza;
(d) in materia cererilor reconventionale de decadere sau in nulitatea marcii comunitare mentionate la articolul 96.
Articolul 93
Competenta internationala
(1) Sub rezerva dispozitiilor prezentului regulament, precum si a dispozitiilor conventiei de executare aplicabile in temeiul articolului 90, procedurile care rezulta din actiunile si cererile prevazute la articolul 92 sunt aduse in fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are domiciliul paratul sau, in cazul in care acesta nu are domiciliul intr-unul dintre statele membre, in fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are o unitate.
(2) In cazul in care paratul nu are nici domiciliul, nici unitatea pe teritoriul unui stat membru, aceste proceduri sunt aduse in fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are domiciliul reclamantul sau, in cazul in care acesta nu are domiciliul intr-unul dintre statele membre, in fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are o unitate.
(3) In cazul in care nici reclamantul, nici paratul nu au un astfel de domiciliu sau o astfel de unitate, procedurile in cauza sunt aduse in fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul Oficiului.
(4) Fara a aduce atingere dispozitiilor alineatelor (1), (2) si (3):
(a) se aplica articolul 17 din conventia de executare, in cazul in care partile convin ca este de competenta unei alte instante competente in domeniul marcilor comunitare;
(b) se aplica articolul 18 din aceasta conventie, in cazul in care paratul compare in fata unei alte instante competente in domeniul marcilor comunitare.
(5) Procedurile care rezulta din actiunile si cererile mentionate la articolul 92, cu exceptia actiunilor in constatarea inexistentei unei contrafaceri a unei marci comunitare, pot, de asemenea, sa fie aduse in fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia a fost savarsita fapta de contrafacere sau a fost semnalat pericolul de contrafacere sau pe teritoriul caruia s-a savarsit o fapta mentionata la articolul 9 alineatul (3) a doua teza.
Articolul 94
Intinderea competentei
(1) O instanta competenta in domeniul marcilor comunitare a carei competenta se intemeiaza pe articolul 93 alineatele (1)-(4) are competenta de a hotari asupra:
- faptelor de contrafacere comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul oricarui stat membru;
- faptelor mentionate la articolul 9 alineatul (3) a doua teza, comise pe teritoriul oricarui stat membru.
(2) O instanta competenta in domeniul marcilor comunitare a carei competenta se intemeiaza pe articolul 93 alineatul (5) are competenta de a hotari numai in privinta faptelor comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru in care este situata aceasta instanta.
Articolul 95
Prezumtia de validitate – Aparare pe fond
(1) Instantele competente in domeniul marcilor comunitare considera marca comunitara valabila, in afara de cazul in care paratul ii contesta validitatea printr-o cerere reconventionala de decadere sau in nulitate.
(2) Validitatea unei marci comunitare nu poate fi contestata printr-o actiune in constatarea inexistentei unei contrafaceri.
(3) In actiunile mentionate la articolul 92 literele (a) si (c), exceptia de decadere sau de nulitate a marcii comunitare, prezentata pe o alta cale decat cererea reconventionala, este admisibila in masura in care paratul pune in evidenta ca titularul marcii comunitare ar putea fi decazut din drepturi pentru utilizare insuficienta sau ca marca ar putea fi declarata nula pentru motivul existentei unui drept anterior al paratului.
Articolul 96
Cerere reconventionala
(1) Cererea reconventionala de decadere sau in nulitate nu se poate intemeia decat pe motivele de decadere sau de nulitate prevazute de prezentul regulament.
(2) O instanta competenta in domeniul marcilor comunitare respinge o cerere reconventionala de decadere sau in nulitate, in cazul in care o hotarare a Oficiului intre aceleasi parti cu privire la o cerere avand acelasi obiect si aceeasi cauza a devenit deja definitiva.
(3) In cazul in care cererea reconventionala este introdusa intr-un litigiu in care titularul marcii nu este inca parte, acesta este informat si poate sa intervina in litigiu conform conditiilor prevazute de dreptul intern.
(4) Instanta competenta in domeniul marcilor comunitare in fata careia a fost introdusa o cerere reconventionala de decadere sau in nulitatea marcii comunitare comunica Oficiului data la care a fost introdusa aceasta cerere reconventionala. Oficiul inscrie acest fapt in registrul marcilor comunitare.
(5) Se aplica dispozitiile articolului 56 alineatele (3), (4), (5) si (6).
(6) Atunci cand o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare a pronuntat o hotarare, investita cu autoritate de lucru judecat cu privire la o cerere reconventionala de decadere sau in nulitatea unei marci comunitare, se transmite Oficiului o copie a hotararii. Orice parte poate cere informatii cu privire la aceasta transmitere. Oficiul inscrie in registrul marcilor comunitare mentiunea hotararii in conditiile prevazute de regulamentul de punere in aplicare.
(7) Instanta competenta in domeniul marcilor comunitare, sesizata printr-o cerere reconventionala de decadere sau in nulitate, poate sa amane pronuntarea hotararii asupra cererii titularului marcii comunitare si dupa ascultarea celorlalte parti si invitarea paratului pentru a prezenta Oficiului o cerere de decadere sau in nulitate intr-un termen acordat. in cazul in care cererea respectiva nu este prezentata in acest termen, procedura isi urmeaza cursul; cererea reconventionala este considerata retrasa. Se aplica articolul 100 alineatul (3).
#PAGEBREAK#
Articolul 97
Legislatie aplicabila
(1) Instantele competente in domeniul marcilor comunitare aplica dispozitiile prezentului regulament.
(2) Pentru toate aspectele care nu intra in domeniul de aplicare al prezentului regulament, instanta competenta in domeniul marcilor comunitare aplica dreptul sau intern, inclusiv dreptul sau international privat.
(3) Cu exceptia cazurilor in care prezentul regulament prevede altfel, instanta competenta in domeniul marcilor comunitare aplica normele de procedura aplicabile aceluiasi tip de actiuni privind o marca nationala in statul membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva.
Articolul 98
Sanctiuni
(1) Atunci cand o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare constata ca paratul a contrafacut sau exista riscul sa contrafaca o marca comunitara, aceasta dispune, cu exceptia cazului in care exista motive temeinice care o determina sa nu actioneze astfel, printr-o ordonanta prin care i se interzice paratului sa-si continue actele de contrafacere sau actele care prezinta riscul de contrafacere. De asemenea, in conformitate cu legislatia interna, ia masurile necesare pentru a garanta respectarea acestei interdictii.
(2) Pe de alta parte, instanta competenta in domeniul marcilor comunitare aplica legislatia statului membru, inclusiv dreptul international privat, in care au fost comise actele de contrafacere sau actele care prezinta riscul de contrafacere.
Articolul 99
Masuri provizorii si conservatorii
(1) Pot fi solicitate autoritatilor judiciare, inclusiv instantelor competente in domeniul marcilor comunitare, ale statului respectiv, chiar daca, in temeiul prezentului regulament, o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare a unui alt stat membru are competenta pentru a cunoaste fondul, masurile provizorii si conservatorii prevazute de legislatia unui stat membru in ceea ce priveste o marca nationala, in cazul unei marci comunitare sau al unei cereri de inregistrare a unei marci comunitare.
(2) O instanta competenta in domeniul marcilor comunitare a carei competenta se intemeiaza pe dispozitiile articolului 93 alineatul (1), (2), (3) sau (4) are competenta sa dispuna masuri provizorii si conservatorii care, sub rezerva oricarei proceduri impuse in scopul recunoasterii si executarii conform titlului III din conventia de executare, se aplica pe teritoriul oricarui stat membru. Aceasta competenta este exclusiva.
Articolul 100
Norme speciale in materie de conexitate
(1) Cu exceptia cazului in care exista motive intemeiate pentru a continua procedura, o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare sesizata printr-o actiune mentionata la articolul 92, cu exceptia unei actiuni in constatarea inexistentei contrafacerii, suspenda pronuntarea din proprie initiativa dupa audierea partilor sau la cererea uneia dintre parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci cand validitatea marcii comunitare este deja contestata printr-o cerere reconventionala in fata unei alte instante competente in domeniul marcilor comunitare sau atunci cand s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau in nulitate.
(2) Cu exceptia cazului in care nu exista motive speciale de a continua procedura, Oficiul sesizat printr-o cerere de revocare sau in nulitate suspenda pronuntarea din proprie initiativa, dupa audierea partilor sau la cererea uneia dintre parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci cand validitatea marcii este contestata printr-o cerere reconventionala in fata unei instante competente in domeniul marcilor comunitare. Cu toate acestea, daca una dintre partile la procedura in fata instantei competente in domeniul marcilor comunitare solicita acest lucru, instanta poate, dupa audierea celorlalte parti la aceasta procedura, sa suspende procedura. In acest caz, Oficiul continua procedura pendinte in fata sa.
(3) Instanta competenta in domeniul marcilor comunitare care suspenda pronuntarea poate sa dispuna masuri provizorii si conservatorii pe durata suspendarii.
Articolul 101
Competenta instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente in domeniul marcilor comunitare – Recurs in anulare
(1) Hotararile instantelor de prim grad de jurisdictie competente in domeniul marcilor comunitare, pronuntate in procedurile care rezulta din actiunile si din cererile mentionate la articolul 92, pot fi atacate cu recurs in fata instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente in domeniul marcilor comunitare.
(2) Conditiile in care se poate intenta un recurs in fata unei instante de al doilea grad de jurisdictie competente in domeniul marcilor comunitare sunt stabilite de legislatia interna a statului membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva.
(3) Hotararilor instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente in domeniul marcilor comunitare li se aplica dispozitiile interne privind recursul in anulare.
SECTIUNEA 3
ALTE LITIGII PRIVIND MARCILE COMUNITARE
Articolul 102
Dispozitii suplimentare privind competenta instantelor nationale, altele decat cele competente in domeniul marcilor comunitare
(1) In statul membru ale carui instante sunt competente in conformitate cu articolul 90 alineatul (1), alte actiuni decat cele mentionate la articolul 92 sunt aduse in fata instantelor care ar avea competenta teritoriala si de atribuire, in cazul in care ar fi vorba despre actiuni privind marcile nationale inregistrate in statul respectiv.
(2) Atunci cand, in temeiul articolului 90 alineatul (1) si al alineatului (1) din prezentul articol, nici o instanta nu este competenta pentru a cunoaste o actiune privind o marca comunitara, alta decat cele mentionate la articolul 92, aceasta actiune poate fi adusa in fata instantelor statului membru in care isi are sediul Oficiul.
Articolul 103
Obligatia instantei nationale
Instanta nationala sesizata printr-o actiune privind o marca comunitara, alta decat cele mentionate la articolul 92, trebuie sa considere marca respectiva valida.
SECȚIUNEA 4
DISPOZITII TRANZITORII
Articolul 104
Dispozitii tranzitorii privind aplicarea conventiei de executare
Dispozitiile conventiei de executare, aplicabile in temeiul articolelor precedente, nu produc efecte in cazul unui stat membru decat in contextul conventiei care se afla in vigoare in ceea ce priveste acest stat la un moment dat.
TITLUL XI
EFECTE ASUPRA LEGISLATIEI STATELOR MEMBRE
SECTIUNEA 1
ACTIUNI CIVILE INTENTATE PE BAZA MAI MULTOR MARCI
Articolul 105
Actiuni civile simultane si succesive intentate pe baza marcilor comunitare si a marcilor nationale
(1) Atunci cand sunt formulate actiuni in contrafacere pentru aceleasi fapte, intre aceleasi parti in fata instantelor unor state membre diferite sesizate una pe baza unei marci comunitare si cealalta pe baza unei marci nationale:
(a) instanta sesizata a doua trebuie, din oficiu, sa se desesizeze in favoarea instantei celei dintai sesizate atunci cand marcile in cauza sunt identice si valabile pentru produse sau servicii identice. Instanta care ar trebui sa se desesizeze poate suspenda pronuntarea in cazul in care se contesta competenta celeilalte instante;
(b) instanta sesizata a doua poate suspenda pronuntarea atunci cand marcile in cauza sunt identice si valabile pentru produse sau servicii similare, precum si atunci cand marcile in cauza sunt similare si valabile pentru produse sau servicii identice sau similare.
(2) Instanta sesizata printr-o actiune in contrafacere pe baza unei marci comunitare respinge actiunea in cazul in care, asupra acelorasi fapte, a fost pronuntata o hotarare definitiva asupra fondului, intre aceleasi parti, pe baza unei marci nationale identice, valabile pentru produse sau servicii identice.
(3) Instanta sesizata printr-o actiune in contrafacere pe baza unei marci nationale respinge actiunea in cazul in care, asupra acelorasi fapte, a fost pronuntata o hotarare definitiva asupra fondului intre aceleasi parti, pe baza unei marci comunitare identice, valabile pentru produse sau servicii identice.
(4) Alineatele (1), (2) si (3) nu se aplica masurilor provizorii si conservatorii.
SECTIUNEA 2
APLICAREA DREPTULUI INTERN IN SCOPUL INTERZICERII UTILIZARII MARCILOR COMUNITARE
Articolul 106
Interdictia utilizarii marcilor comunitare (1) Cu exceptia cazului in care exista o dispozitie contrara, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului, existent in temeiul legislatiei statelor membre, de a intenta actiuni in incalcarea drepturilor anterioare, in sensul articolului 8 sau al articolului 52 alineatul (2), impotriva utilizarii unei marci comunitare ulterioare. Actiuni in incalcarea drepturilor anterioare, in sensul articolului 8 alineatele (2) si (4), nu mai pot fi, cu toate acestea, intentate atunci cand titularul dreptului anterior nu mai poate, in temeiul articolului 53 alineatul (2), sa solicite nulitatea marcii comunitare.
(2) Cu exceptia cazului in care exista o dispozitie contrara, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a intenta, pe baza dreptului civil, administrativ sau penal al unui stat membru sau pe baza dispozitiilor de drept comunitar, actiuni avand ca obiect interzicerea utilizarii unei marci comunitare, in masura in care dreptul acestui stat membru sau dreptul comunitar poate fi invocat pentru a interzice utilizarea unei marci nationale.
Articolul 107
Drepturi anterioare cu sfera de aplicare locala
(1) Titularul unui drept anterior cu sfera de aplicare locala poate sa se opuna utilizarii marcii comunitare pe teritoriul pe care acest drept este protejat in masura in care dreptul statului membru respectiv permite acest lucru.
(2) Alineatul (1) inceteaza sa se mai aplice in cazul in care titularul dreptului anterior a tolerat utilizarea marcii comunitare pe teritoriul pe care acest drept este protejat, pe o perioada de cinci ani consecutivi avand cunostinta de aceasta utilizare, in afara de cazul in care depunerea cererii de inregistrare a marcii comunitare nu a fost efectuata cu rea-credinta.
(3) Titularul marcii comunitare nu poate sa se opuna utilizarii dreptului mentionat la alineatul (1), chiar daca acest drept nu mai poate fi invocat impotriva marcii comunitare.
#PAGEBREAK#
SECTIUNEA 3
TRANSFORMAREA IN CERERE DE MARCA NATIONALA
Articolul 108
Cerere in vederea initierii procedurii nationale
(1) Solicitantul sau titularul unei marci comunitare poate sa ceara transformarea cererii sale sau a marcii sale comunitare in cerere de inregistrare a marcii nationale:
(a) in masura in care cererea de inregistrare a marcii comunitare este respinsa, retrasa sau considerata retrasa;
(b) in masura in care marca comunitara inceteaza sa mai produca efecte.
(2) Transformarea nu are loc:
(a) atunci cand titularul marcii comunitare a fost decazut din drepturi din cauza neutilizarii acestei marci, in afara de cazul in care in statul membru pentru care a fost solicitata transformarea marca comunitara nu a fost utilizata in conditiile care constituie o utilizare cu buna-credinta in conformitate cu legislatia respectivului stat membru;
(b) in vederea unei protectii intr-un stat membru in care, conform hotararii Oficiului sau instantei nationale, cererea sau marca comunitara prezinta un motiv de respingere a inregistrarii, de revocare sau de nulitate.
(3) Cererea de inregistrare a marcii nationale provenita din transformarea unei cereri sau a unei marci comunitare beneficiaza, in statul membru respectiv, de data de depunere sau de data de prioritate a acestei cereri sau a acestei marci si, daca este cazul, de senioritatea unei marci din acest stat revendicata conform articolului 34 sau 35.
(4) In cazul in care:
- cererea de inregistrare a marcii comunitare este considerata retrasa sau face obiectul unei hotarari de respingere de catre Oficiu, devenita definitiva;
- marca comunitara inceteaza sa produca efecte ca urmare a unei hotarari a Oficiului devenite definitiva sau ca urmare a inregistrarii renuntarii la marca comunitara,
Oficiul adreseaza solicitantului sau titularului o comunicare prin care ii acorda un termen de trei luni de la data acestei comunicari pentru a prezenta o cerere de transformare.
(5) Atunci cand cererea de inregistrare a marcii comunitare este retrasa sau cand marca comunitara inceteaza sa produca efecte din cauza nereinnoirii inregistrarii, cererea de transformare se depune in termen de trei luni de la data la care a fost retrasa cererea de inregistrare a marcii comunitare sau de la care inregistrarea marcii comunitare a expirat.
(6) In cazul in care marca comunitara inceteaza sa mai produca efecte ca urmare a unei hotarari a unei instante nationale, cererea de transformare trebuie prezentata in termen de trei luni de la data la care aceasta hotarare a dobandit autoritate de lucru judecat.
(7) Dispozitia care face obiectul articolului 32 inceteaza sa mai produca efecte in cazul in care cererea nu este prezentata in termenul acordat.
Articolul 109
Prezentarea, publicarea si transmiterea cererii de transformare
(1) Cererea de transformare este prezentata Oficiului; statele membre in care solicitantul intelege sa initieze procedura de inregistrare a unei marci nationale sunt mentionate in cerere. Aceasta cerere nu se considera depusa decat dupa achitarea taxei de transformare.
(2) In cazul in care cererea de inregistrare a marcii comunitare s-a publicat, se face mentiunea, daca este cazul, in registrul marcilor comunitare despre primirea cererii de transformare, iar aceasta cerere se publica.
(3) Oficiul verifica daca transformarea poate fi solicitata in conformitate cu articolul 108 alineatul (1), in cazul in care cererea s-a introdus in termenul prevazut la articolul 108 alineatul (4), (5) sau (6), dupa caz, si daca taxa de transformare a fost achitata. In cazul in care aceste conditii sunt indeplinite, Oficiul transmite cererea serviciilor centrale din domeniul proprietatii industriale din statele care sunt mentionate. La cererea serviciului central din domeniul proprietatii industriale din statul in cauza, Oficiul ii comunica orice informatie de natura sa ii permita acestui serviciu sa se pronunte asupra admisibilitatii cererii.
Articolul 110
Conditii de forma referitoare la transformare
(1) Serviciul central din domeniul proprietatii industriale caruia ii este transmisa cererea se pronunta asupra admisibilitatii acesteia.
(2) Cererea sau marca comunitara, transmisa in conformitate cu articolul 109, nu poate, in ceea ce priveste forma sa, sa fie supusa de legislatia interna unor conditii diferite de cele care sunt prevazute de prezentul regulament ori de regulamentul de punere in aplicare sau unor conditii suplimentare.
(3) Serviciul central din domeniul proprietatii industriale caruia ii este transmisa cererea poate impune ca, intr-un termen ce nu poate fi mai mic de doua luni, solicitantul:
(a) sa achite taxa nationala de depunere;
(b) sa faca, intr-una din limbile oficiale ale statului in cauza, o traducere a cererii si a documentelor anexate la aceasta;
(c) sa isi aleaga domiciliul in statul respectiv;
(d) sa prezinte o reproducere a marcii intr-un numar de exemplare stabilit de catre statul respectiv.
TITLUL XII
OFICIUL
SECTIUNEA 1
DISPOZITII GENERALE
Articolul 111
Statut juridic
(1) Oficiul este un organism al Comunitatii. Oficiul are personalitate juridica.
(2) In fiecare dintre statele membre, Oficiul poseda cea mai extinsa capacitate juridica recunoscuta persoanelor juridice de catre legislatiile interne; Oficiul poate sa dobandeasca sau sa instraineze bunuri imobile si mobile si sa stea in justitie.
(3) Oficiul este reprezentat de presedintele sau.
Articolul 112
Personal
(1) Fara a aduce atingere aplicarii articolului 131 membrilor camerelor de recurs, statutul functionarilor Comunitatilor Europene, regimul aplicabil celorlalti agenti ai Comunitatii Europene si reglementarile de punere in aplicare a acestor dispozitii, adoptate de comun acord de catre institutiile Comunitatilor Europene, se aplica personalului Oficiului.
(2) Competentele conferite fiecarei institutii prin statut si prin regimul aplicabil celorlalti agenti sunt exercitate de Oficiu in ceea ce priveste personalul sau, fara a aduce atingere articolului 120.
#PAGEBREAK#
Articolul 113
Privilegii si imunitati
Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene se aplica Oficiului.
Articolul 114
Raspundere
(1) Raspunderea contractuala a Oficiului este reglementata prin legislatia aplicabila contractului in cauza.
(2) Curtea de Justitie este competenta sa se pronunte in temeiul unei clauze compromisorii continute intr-un contract incheiat de Oficiu.
(3) In materie de raspundere necontractuala, Oficiul trebuie sa repare, conform principiilor generale comune dreptului statelor membre, prejudiciile cauzate de serviciile sale sau de catre agentii sai in exercitarea functiilor acestora.
(4) Curtea de Justitie este competenta sa cunoasca litigiile privind repararea prejudiciilor mentionate la alineatul (3).
(5) Raspunderea personala a agentilor fata de Oficiu este reglementata de dispozitiile privind stabilirea statutului sau regimului care li se aplica.
Articolul 115
Limbi de procedura
(1) Cererile de inregistrare a marcii comunitare se depun intr-una din limbile oficiale ale Comunitatii Europene.
(2) Limbile Oficiului sunt: engleza, franceza, germana, italiana si spaniola.
(3) Solicitantul trebuie sa indice o a doua limba, dintre limbile Oficiului, care sa fie acceptata pentru utilizarea ca limba alternativa de procedura pentru procedurile de opozitie, de decadere si in anulare.
In cazul in care cererea a fost depusa intr-o limba care nu este o limba a Oficiului, acesta asigura efectuarea traducerii cererii, in conformitate cu articolul 26 alineatul (1), in limba indicata de solicitant.
(4) Atunci cand solicitantul inregistrarii unei marci comunitare este singura parte la procedurile in fata Oficiului, limba de procedura este limba utilizata pentru depunerea cererii de inregistrare a marcii comunitare. In cazul in care cererea a fost depusa intr-o alta limba decat cele ale Oficiului, Oficiul poate sa trimita comunicari scrise solicitantului in a doua limba indicata de acesta in cerere.
(5) Actul de opozitie si cererea de decadere sau in nulitate se depun intr-una din limbile Oficiului.
(6) In cazul in care limba aleasa, in conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opozitie sau cererea de decadere sau in nulitate este limba cererii de inregistrare a marcii sau a doua limba indicata cu ocazia depunerii acestei cereri, aceasta limba este limba de procedura.
In cazul in care limba aleasa, in conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opozitie sau cererea de decadere sau in nulitate nu este nici limba cererii de inregistrare a marcii, nici a doua limba indicata cu ocazia depunerii acestei cereri, persoana care a formulat opozitia sau partea care a invocat decaderea sau nulitatea este obligata sa faca pe cheltuiala sa o traducere a actului, fie in limba cererii de inregistrare a marcii, cu conditia sa fie o limba a Oficiului, fie in a doua limba indicata cu ocazia depunerii cererii de inregistrare a marcii; traducerea este facuta in termenul prevazut de regulamentul de punere in aplicare. Limba in care a fost tradus actul devine atunci limba de procedura.
(7) Partile la procedurile de opozitie, de decadere, in nulitate si la caile de atac pot conveni ca o alta limba oficiala a Comunitatii Europene sa fie limba de procedura.
Articolul 116
Publicare; inscrieri in registru
(1) Cererea de inregistrare a marcii comunitare, astfel cum este definita la articolul 26 alineatul (1), si toate celelalte informatii a caror publicare este prevazuta de prezentul regulament sau de regulamentul de punere in aplicare se publica in toate limbile oficiale ale Comunitatilor Europene.
(2) Toate inscrierile in registrul marcilor comunitare se fac in toate limbile oficiale ale Comunitatii Europene.
(3) In caz de dubiu, se considera ca fiind autentic textul in limba Oficiului in care s-a depus cererea de inregistrare a marcii comunitare. Daca cererea a fost depusa intr-o limba oficiala a Comunitatii Europene, alta decat una dintre limbile Oficiului, se considera ca fiind autentic textul redactat in cea de-a doua limba indicata de solicitant.
Articolul 117
Serviciile de traducere necesare functionarii Oficiului sunt asigurate de Centrul de Traducere al organelor Uniunii, de indata ce acesta intra in functiune.
Articolul 118
Controlul legalitatii
(1) Comisia controleaza legalitatea actelor presedintelui Oficiului in privinta carora dreptul comunitar nu prevede controlul legalitatii de catre un alt organ, precum si actele comitetului bugetar instituit in cadrul Oficiului conform articolului 133.
(2) Comisia cere modificarea sau retragerea actelor mentionate la alineatul (1) atunci cand acestea sunt ilegale.
(3) Orice act mentionat la alineatul (1), implicit sau explicit, poate fi deferit Comisiei de catre orice stat membru sau de orice tert vizat direct si individual, in vederea unui control al legalitatii. Comisia trebuie sa fie sesizata in termen de 15 zile din ziua in care cel interesat a luat pentru prima data cunostinta de actul respectiv. Comisia ia o decizie in termen de o luna. Absenta unei decizii in acest termen este echivalenta cu o decizie implicita de respingere.
SECTIUNEA 2
CONDUCEREA OFICIULUI
Articolul 119
Competentele presedintelui
(1) Conducerea Oficiului este asigurata de un presedinte.
(2) Presedintele are, in special, urmatoarele competente:
(a) ia toate masurile utile, in special adoptarea masurilor administrative interne si publicarea comunicarilor in vederea asigurarii functionarii Oficiului;
(b) poate prezenta Comisiei orice proiect de modificare a prezentului regulament, a regulamentului de punere in aplicare, a regulamentului de procedura al camerelor de recurs si a regulamentului privind taxele, precum si a oricarei alte reglementari privind marca comunitara dupa ce a consultat consiliul de administratie si, in ceea ce priveste regulamentul privind taxele si dispozitiile bugetare din prezentului regulament, comitetul bugetar;
(c) intocmeste estimarea veniturilor si cheltuielilor Oficiului si executa bugetul;
(d) trimite, in fiecare an, un raport de activitate Comisiei, Parlamentului European si consiliului de administratie;
(e) exercita, fata de personal, competentele prevazute la articolul 112 alineatul (2);
(f) poate sa isi delege competentele.
(3) Presedintele este asistat de unul sau mai multi vicepresedinti. In caz de absenta sau imposibilitate de exercitare a atributiilor presedintelui, vicepresedintele sau unul dintre vicepresedinti ii preia functiile respectand procedura stabilita de consiliul de administratie.
Articolul 120
Numirea inaltilor functionari
(1) Presedintele Oficiului este numit de catre consiliu pe baza unei liste de cel mult trei candidati, pe care consiliul de administratie a intocmit-o. Presedintele este revocat de Consiliu, la propunerea consiliului de administratie.
(2) Durata mandatului presedintelui este de maxim cinci ani. Acest mandat se poate reinnoi.
(3) Vicepresedintele sau vicepresedintii Oficiului sunt numiti si revocati conform procedurii prevazute la alineatul (1), dupa consultarea presedintelui.
(4) Consiliul exercita competenta disciplinara asupra functionarilor mentionati la alineatele (1) si (3).
SECTIUNEA 3
CONSILIUL DE ADMINISTRATIE
Articolul 121
Instituire si competenta
(1) In cadrul Oficiului se constituie un consiliu de administratie. Fara a aduce atingere competentelor care sunt atribuite comitetului bugetar in sectiunea a cincea – Buget si control financiar – consiliul de administratie are competentele prezentate in continuare.
(2) Consiliul de administratie intocmeste listele de candidati prevazute la articolul 120.
(3) Consiliul de administratie stabileste data de la care pot fi depuse cererile de inregistrare a marcii comunitare, in conformitate cu articolul 143 alineatul (3).
(4) Consiliul de administratie il consiliaza pe presedinte asupra problemelor care tin de competenta Oficiului.
(5) Consiliul de administratie este consultat inainte de adoptarea directivelor privind examinarea efectuata in cadrul Oficiului, precum si in celelalte cazuri prevazute de prezentul regulament.
(6) Consiliul de administratie poate sa prezinte avize si sa ceara informatii presedintelui si Comisiei, in cazul in care considera ca este necesar.
Articolul 122
Compunere
(1) Consiliul de administratie este compus dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru si un reprezentant al Comisiei, precum si din supleantii acestora.
(2) Membrii consiliului de administratie pot fi asistati de consilieri sau experti in limitele prevazute de regulamentul de procedura.
Articolul 123
Presedintia
(1) Consiliul de administratie alege dintre membrii sai un presedinte si un vicepresedinte. Vicepresedintele il inlocuieste de drept pe presedinte in caz de imposibilitate a acestuia de a-si exercita atributiile.
(2) Durata mandatului presedintelui si vicepresedintelui este de trei ani. Acest mandat se poate reinnoi.
Articolul 124
Sesiuni
(1) Consiliul de administratie se reuneste la convocarea presedintelui.
(2) Presedintele Oficiului ia parte la deliberari cu exceptia cazului in care consiliul de administratie nu decide altfel.
(3) Consiliul de administratie tine o sesiune ordinara o data pe an; in afara de aceasta, se reuneste la initiativa presedintelui sau la cererea Comisiei sau a unei treimi din numarul statelor membre.
(4) Consiliul de administratie adopta un regulament de procedura.
(5) Consiliul de administratie adopta deciziile cu majoritatea simpla a reprezentantilor statelor membre. Cu toate acestea, deciziile pe care consiliul de administratie este competent sa le adopte in temeiul articolului 120 alineatele (1) si (3) impun majoritate de trei patrimi din reprezentantii statelor membre. In ambele cazuri fiecare stat membru dispune de un singur vot.
(6) Consiliul de administratie poate sa invite observatori la sesiunile sale.
(7) Secretariatul consiliului de administratie este asigurat de Oficiu.
#PAGEBREAK#
SECTIUNEA 4
APLICAREA PROCEDURILOR
Articolul 125
Competenta
Au competenta de a lua orice hotarare in cadrul procedurilor prevazute de prezentul regulament:
(a) examinatorii;
(b) diviziile de opozitie;
(c) divizia administrativa a marcilor si aspectelor juridice;
(d) diviziile de anulare;
(e) camerele de recurs.
Articolul 126
Examinatorii
Examinatorul are competenta de a lua, in numele Oficiului, orice decizie privind cererile de inregistrare a unei marci comunitare, inclusiv chestiunile mentionate la articolele 36, 37, 38 si 66, in afara de cazul in care este competenta o divizie de opozitie.
Articolul 127
Diviziile de opozitie
(1) O divizie de opozitie are competenta de a lua orice decizie privind opozitia la o cerere de inregistrare a unei marci comunitare.
(2) O divizie de opozitie este compusa din trei membri. Cel putin un membru al sau este jurist.
Articolul 128
Divizia administrativa a marcilor si aspectelor juridice
(1) Divizia administrativa a marcilor si aspectelor juridice are competenta de a lua orice decizie impusa de prezentul regulament si care nu intra in competenta unui examinator, a unei divizii de opozitie sau a unei divizii de anulare. Aceasta are, in special, competenta de a lua orice decizie referitoare la inscrierile care urmeaza sa fie facute in registrul marcilor comunitare.
(2) Aceasta are, de asemenea, competenta sa pastreze lista mandatarilor autorizati mentionati la articolul 89.
(3) Deciziile diviziei se adopta de un membru.
Articolul 129
Diviziile de anulare
(1) O divizie de anulare are competenta de a lua orice decizie privind cererile de decadere sau in nulitatea unei marci comunitare.
(2) O divizie de anulare este compusa din trei membri. Cel putin un membru al sau este jurist.
Articolul 130
Camerele de recurs
(1) Camerele de recurs au competenta de a se pronunta asupra actiunilor intentate impotriva deciziilor examinatorilor, diviziilor de opozitie, diviziei administrative a marcilor si aspectelor juridice si diviziilor de anulare.
(2) Camerele de recurs sunt compuse din trei membri. Cel putin doi dintre acesti membri sunt juristi.
Articolul 131
Independenta membrilor din camerele de recurs
(1) Membrii camerelor de recurs, inclusiv presedintele acestora, sunt numiti pentru o perioada de cinci ani, conform procedurii prevazute la articolul 120 pentru numirea presedintelui Oficiului. Nu pot fi inlaturati din functiile lor in aceasta perioada decat pentru motive grave si in cazul in care Curtea de Justitie, sesizata de institutia care i-a numit, pronunta o hotarare in acest sens. Mandatul lor poate fi reinnoit.
(2) Membrii camerelor sunt independenti. In hotararile lor, acestia nu sunt tinuti de nici o instructiune.
(3) Membrii camerelor nu pot fi examinatori sau membri ai diviziilor de opozitie, ai diviziilor administrative a marcilor si aspectelor juridice sau ai diviziilor de anulare.
Articolul 132
Excludere si recuzare
(1) Examinatorii si membrii diviziilor instituite in cadrul Oficiului si camerelor de recurs nu pot participa la solutionarea unei cauze in cazul in care au un interes personal sau in cazul in care au intervenit anterior in calitate de reprezentanti ai uneia dintre parti. Doi dintre cei trei membri ai unei divizii de opozitie trebuie sa nu fi luat parte la examinarea cererii. Membrii diviziilor de anulare nu pot participa la solutionarea unei cauze in cazul in care au luat parte la hotararea finala asupra acestei cauze in cadrul procedurii de inregistrare a marcii sau a procedurii de opozitie. Membrii camerelor de recurs nu pot lua parte la o procedura de recurs in cazul in care au luat parte la hotararea care face obiectul recursului.
(2) In cazul in care, pentru unul dintre motivele mentionate la alineatul (1) sau pentru un alt motiv, un membru al unei divizii sau al unei camere de recurs considera ca nu poate participa la solutionarea unui cauze, avertizeaza divizia sau camera asupra acestui lucru.
(3) Examinatorii si membrii diviziilor sau ai unei camere de recurs pot fi recuzati de orice parte pentru unul dintre motivele mentionate la alineatul (1) sau in cazul in care pot fi suspectati de partialitate. Recuzarea nu este admisibila atunci cand partea in cauza a facut acte de procedura, desi avea cunostinta deja de motivul de recuzare. Nici o recuzare nu poate fi intemeiata pe cetatenia examinatorilor sau a membrilor.
(4) Diviziile si camerele de recurs se pronunta, in cazurile mentionate la alineatele (2) si (3), fara participarea membrului interesat. Pentru adoptarea acestei hotarari, membrul care se abtine sau care este recuzat este inlocuit, in cadrul diviziei sau a camerei, de catre supleantul sau.
SECTIUNEA 5
BUGETUL SI CONTROLUL FINANCIAR
Articolul 133
Comitet bugetar
(1) Se instituie un comitet bugetar in cadrul Oficiului. Comitetul bugetar are competentele care ii sunt atribuite de prezenta sectiune, precum si la articolul 39 alineatul (4).
(2) Articolul 121 alineatul (6), articolele 122, 123 si articolul 124 alineatele (1)-(4), (6) si (7) se aplica in ceea ce priveste comitetul bugetar.
(3) Comitetul bugetar adopta deciziile cu majoritatea simpla a reprezentantilor statelor membre. Cu toate acestea, deciziile pe care comitetul bugetar este competent sa le adopte in temeiul articolului 39 alineatul (4), al articolului 135 alineatul (3) si al articolului 138 impun o majoritate de trei patrimi a reprezentantilor statelor membre. In ambele cazuri, fiecare stat membru dispune de un singur vot.
Articolul 134
Buget
(1) Toate veniturile si cheltuielile Oficiului trebuie sa faca obiectul unei estimari pentru fiecare exercitiu bugetar, acesta coincizand cu anul calendaristic, si trebuie sa fie inscrise in bugetul Oficiului.
(2) Bugetul trebuie sa fie echilibrat in venituri si cheltuieli.
(3) Veniturile bugetului contin, fara a aduce atingere altor venituri, produsul taxelor datorate in temeiul regulamentului privind taxele si, in caz de nevoie, o subventie inscrisa in bugetul general al Comunitatilor Europene, sectia Comisie, sub o linie bugetara specifica.
Articolul 135
Intocmirea bugetului
(1) Presedintele intocmeste, in fiecare an, o estimare a veniturilor si cheltuielilor Oficiului pentru exercitiul urmator si o transmite comitetului bugetar, insotita de o descriere a efectivelor, pana la 31 martie.
(2) Atat timp cat prognozele bugetare stipuleaza o subventie comunitara, comitetul bugetar transmite neintarziat aceasta estimare Comisiei, care o transmite autoritatii bugetare a Comunitatilor. Comisia poate sa anexeze un aviz continand estimari divergente.
(3) Comitetul bugetar adopta bugetul care cuprinde si tabelul cu efectivele Oficiului. Daca estimarile bugetare contin o subventie din partea bugetului general al Comunitatilor, bugetul Oficiului este, daca este cazul, adaptat.
Articolul 136
Control financiar
Controlorul financiar desemnat de comitetul bugetar exercita controlul angajamentului si achitarii tuturor cheltuielilor si controlul constatarii si acoperirii tuturor veniturilor Oficiului.
#PAGEBREAK#
Articolul 137
Verificarea calculelor
(1) Pana la data de 31 martie a fiecarui an, presedintele adreseaza Comisiei, Parlamentului European, comitetului bugetar si Curtii de Conturi calculele tuturor veniturilor si cheltuielilor Oficiului pentru exercitiul incheiat. Curtea de Conturi le examineaza conform articolului 188c din tratat.
(2) Comitetul bugetar ii da descarcarea presedintelui Oficiului in ceea ce priveste executarea bugetului.
Articolul 138
Dispozitii financiare
Comitetul bugetar adopta, dupa obtinerea avizului Comisiei si a Curtii de Conturi a Comunitatilor Europene, dispozitiile financiare interne care prevad, in special, modalitatile de stabilire si executare a bugetului Oficiului. Dispozitiile financiare se inspira, daca sunt compatibile cu caracterul propriu al Oficiului, din reglementarile financiare adoptate pentru alte organisme create de Comunitate.
Articolul 139
Regulament privind taxele
(1) Regulamentul privind taxele stabileste in special valoarea taxelor si modul de percepere a acestora.
(2) Valoarea taxelor trebuie sa fie stabilita astfel incat veniturile corespunzatoare sa permita asigurarea, in principiu, a echilibrului bugetului Oficiului.
(3) Regulamentul privind taxele este adoptat si modificat conform procedurii prevazute la articolul 141.
TITLUL XIII
DISPOZITII FINALE
Articolul 140
Dispozitii comunitare de punere in aplicare
(1) Normele pentru punerea in aplicare a prezentului regulament sunt stabilite printr-un regulament de punere in aplicare.
(2) In conformitate cu normele de aplicare stabilite prin regulamentul de punere in aplicare, pe langa taxele prevazute de articolele precedente, sunt percepute taxe in urmatoarele cazuri:
1. modificarea reprezentarii unei marci comunitare;
2. plata cu intarziere a taxei de inregistrare;
3. eliberarea unei copii a certificatului de inregistrare;
4. inregistrarea transferului unei marci comunitare;
5. inregistrarea unei licente sau a unui alt drept asupra unei marci comunitare;
6. inregistrarea unei licente sau a unui alt drept asupra unei cereri de inregistrare a marcii comunitare;
7. radierea inregistrarii unei licente sau a unui alt drept;
8. modificarea unei marci comunitare inregistrate;
9. eliberarea unui extras din registru;
10. consultarea publica a unui dosar;
11. eliberarea unei copii a unor documente din dosare;
12. eliberarea unei copii certificate conforme cererii;
13. comunicarea de informatii continute intr-un dosar;
14. reexaminarea stabilirii cheltuielilor de procedura care trebuie rambursate.
(3) Regulamentul de punere in aplicare si regulamentul de procedura al camerelor de recurs se adopta si se modifica in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 141.
Articolul 141
Instituirea unui comitet si procedura de adoptare a regulamentelor de punere in aplicare
(1) Comisia este asistata de un comitet compus din reprezentantii statelor membre denumit "Comitet pentru problemele privind taxele, normele de punere in aplicare si procedura camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare in cadrul pietei interne (marci de comert si desene si modele industriale)", condus de un reprezentant al Comisiei.
(2) Reprezentantul Comisiei prezinta comitetului un proiect de masuri ce urmeaza a fi adoptate. Comitetul isi da avizul cu privire la acest proiect intr-un termen pe care presedintele il poate stabili in functie de urgenta problemei in cauza. Avizul este eliberat cu majoritatea prevazuta la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru adoptarea deciziilor pe care Consiliul este chemat sa le ia la propunerea Comisiei. In timpul votului in cadrul comitetului, voturile reprezentantilor statelor membre sunt ponderate conform articolului mentionat anterior. Presedintele nu participa la vot.
Comisia adopta masurile avute in vedere atunci cand acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
Atunci cand masurile avute in vedere nu sunt conforme cu avizul comitetului sau in absenta avizului, Comisia prezinta neintarziat Consiliului o propunere privind masurile ce urmeaza a fi luate. Consiliul hotaraste cu majoritatea calificata.
In cazul in care, la expirarea unui termen de trei luni de la sesizarea Consiliului, acesta nu s-a pronuntat, masurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu exceptia cazului in care Consiliul s-a pronuntat cu majoritatea simpla impotriva respectivelor masuri.
Articolul 142
Compatibilitate cu alte dispozitii ale dreptului comunitar Prezentul regulament nu aduce atingere dispozitiilor Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protectia indicatiilor geografice si denumirilor de origine ale produselor agricole si alimentare [7], in special articolul 14.
Articolul 143
Intrare in vigoare
(1) Prezentul regulament intra in vigoare in cea de a saizecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
(2) Statele membre adopta masurile necesare punerii in aplicare a articolelor 91 si 110 in termen de trei ani de la intrarea in vigoare a prezentului regulament si informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.
(3) Cererile de inregistrare a marcii comunitare pot fi depuse la Oficiu incepand cu data stabilita de consiliul de administratie la recomandarea presedintelui Oficiului.
(4) Cererile de inregistrare a marcii comunitare depuse in cele trei luni care preceda data mentionata la alineatul (3) sunt considerate a fi fost depuse la aceasta data.
Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 20 decembrie 1993.
Pentru Consiliu
Presedintele
A. Bourgeois
[1] JO C 351, 31.12.1980, p. 1 si JO C 230, 31.8.1984, p. 1.
[2] JO C 307, 14.11.1983, p. 46 si JO C 280, 28.10.1991, p. 153.
[3] JO C 310, 30.11.1981, p. 22.
[4] JO L 319, 25.11.1988, p. 1, rectificat in JO L 241, 17.8.1989, p. 4.
[5] JO L 144, 16.6.1993, p. 21.
[6] JO L 197, 18.7.1987, p. 33.
[7] JO L 208, 24.7.1992, p. 1.
--------------------------------------------------
avocatnet.ro explicăm legislația
articole
Informații utile în viața ta personală
Salarizare, taxare & relația cu statul
Ghid auto
Ghidul antreprenorului
Justițiabil in România
Date personale & viața privată
Start-up
Editorial
Weekend
IMM & Antreprenoriat
Taxe și impozite
Relații de muncă & Asigurări sociale
PFA & Profesii liberale
Finanțări
Aspecte juridice
întrebări și răspunsuri
Acum în comunitate
116 mesaje publicate astăzi
11 utilizatori online
0 consultanți online
11 utilizatori online
0 consultanți online
consultanți
Vreau consultanță
Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Vreau să ofer consultanță
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Implică-te, ajută-i pe alții
și fă-te cunoscut
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriși fă-te cunoscut
elena_neculau@yahoo.com
Comentarii articol (0)