Legea 321/2009 - comercializarea produselor alimentare

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege:

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. — Prin prezenta lege se reglementeaza conditiile de exercitare a activitatii contractuale de comercializare a produselor alimentare.
Art. 2. — (1) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor fizice si juridice care desfasoara relatii comerciale cu produse alimentare.
(2)In intelesul prezentei legi termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
1. produs alimentar — orice substanta sau produs, indiferent daca este prelucrat, partial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevazut in mod rezonabil a fi ingerat de oameni, conform prevederilor art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor si a cerintelor generale ale legislatiei alimentare, de instituire a Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara si de stabilire a procedurilor in domeniul sigurantei
produselor alimentare, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 31 din 1 februarie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
2. produs alimentar proaspat — alimentul care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare;
3. produs alimentar congelat — alimentul care necesita temperaturi de pastrare sub minus 7 grade Celsius;
4. relatii comerciale — activitatea de vanzare si/sau cumparare a produselor alimentare;
5. consumator — orice persoana fizica sau juridica ce cumpara, dobandeste, utilizeaza si consuma produse alimentarein afara activitatii profesionale;
6. comerciant — persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare activitati de comercializare directa catre consumator a produselor alimentare;
7. furnizor — persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare activitati de productie, procesare sau distributie a produselor alimentare,in vederea comercializarii acestora;
8. cost de productie — cheltuielile directe si indirecte de productie repartizate rational asupra produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate;
9. pret de lista la furnizor — pretul unitar net pentru fiecare produs oferit spre vanzare de catre furnizor;
10. discount — avantajul financiar direct, oferit de catre furnizor comerciantului, aplicat procentual la pretul de lista la furnizor;
11. cost de achizitie la comerciant — pretul unitar net care apare in factura de achizitie, obtinut prin scaderea discountului oferit de furnizor, la care se adauga cheltuielile directe specifice revanzarii si costurile serviciilor prestate de comerciant furnizorului;
12. vanzarein pierdere — orice vanzare la un pret inferior costului de achizitie;
13. pret de achizitie la consumator — costul de achizitie la comerciant majorat cu adaosul comercial si TVA;
14. listarea produsului — obligatia asumata de comerciant de a punein vanzare directa catre consumator tipurile de produse oferite de furnizor prin contractul comercial;
15. delistarea —incetarea punerii in vanzare directa de catre comerciant a produselor oferite de furnizor prin contractul comercial.

(3) Relatiile comerciale dintre furnizori si comercianti sunt stabilite prin incheierea unui contract negociat in prealabil de catre parti, care respecta legislatia in vigoare si dispozitiile prevazute de prezenta lege.

CAPITOLUL II
Protectia impotriva intelegerilor si practicilor anticoncurentiale

Art. 3. — Partile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, sa cumpere sau sa vanda produse sau servicii de la sau catre un tert.
Art. 4. — (1) Este interzis oricarui comerciant sa solicite si sa incaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare si care nu sunt cuprinse in costul de achizitie.
(2) Este interzis oricarui comerciant sa solicite si sa incaseze de la furnizor plata unor servicii legate de extinderea retelei de distributie a comerciantului, amenajarile spatiilor de vanzare ale comerciantului sau de operatiunile si evenimentele de promovare a activitatii si imaginii comerciantului.

Art. 5. — Este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 6. — Este interzis oricarui comerciant sa solicite furnizorului sa nu vanda altor comercianti aceleasi produse la un cost de achizitie mai mic sau egal cu cel cu care a achizitionat produsele respective.

Art. 7. — (1) Cu exceptia situatiei in care delistarea se datoreaza culpei contractuale a furnizorului, delistarea de catre comerciant a unui produs al furnizorului trebuie sa se realizeze prin notificare scrisa prealabila, cu doua luni inaintea datei delistarii.
(2) Delistarea unilaterala obliga comerciantul la restituirea integrala a sumei de bani incasate de acesta de la furnizor pentru asumarea obligatiei contractuale privind listarea.
(3) Comerciantul poate refuza receptia marfii in conditiile in care aceasta nu indeplineste conditiile legale de comercializare, cantitatile prevazute in contract sau in comanda ori termenele de livrare, notificand in scris furnizorului motivul refuzului receptiei produselor,in termen de maximum 24 de ore,in caz contrar marfa fiind considerata acceptata.
(4)In cazul in care partile convin prin contract ca receptia cantitativa si calitativa sa fie facuta ulterior momentului livrarii, documentul de receptie va fi transmis in forma scrisa furnizoruluiin maximum 48 de ore de la momentul punerii la dispozitia comerciantului a marfii.

CAPITOLUL III
Obligatiile de plata intre comerciant si furnizorul de produse alimentare

Art. 8. — Plata intre comerciant si furnizor se face la data convenita de partiin contract, astfel:
a) pentru produsele alimentare proaspete termenul de plata al comerciantului catre furnizor pentru produsele contractate si livrate nu poate fi mai mare de 12 zile;
b) pentru produsele alimentare congelate termenul de plata al comerciantului catre furnizor pentru produsele contractate si livrate nu poate fi mai mare de 20 de zile;
c) pentru produsele alimentare, altele decat cele prevazute la lit. a) si b), termenul de plata al comerciantului catre furnizor pentru produsele contractate si livrate nu poate fi mai mare de 35 de zile.

Art. 9. —In cazul neîndeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a unei obligatii contractuale de catre una dintre parti, acestea pot stabili in contract plata unor penalitati de catre partea in culpa, egale pentru parti, cuantumul acestora fiind negociat la dataincheierii contractului.

Art. 10. —In cazul in care plata nu se efectueaza la termenul stabilit, debitorul este pus in intarziere fara nicio alta formalitate si plateste de la acel termen o penalitate zilnica egala cu dublul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, calculata la suma datorata.

CAPITOLUL IV
Sanctiuni

Art. 11. — (1) Constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) nerespectarea dispozitiilor art. 3—6 se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 lei la 150.000 lei,in masura in care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicata;
b) nerespectarea dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (3), art. 8, 10 si art. 13 alin. (2) se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei la 100.000 lei,in masura in care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicata.
(2) Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) se fac de catre:
a) organele de control abilitate ale Ministerului Finantelor Publice, pentru cele prevazute la art. 5 si art. 13 alin. (2);
b) organele de control abilitate ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, pentru cele prevazute la art. 3, 4, 6, art. 7 alin. (1) si (3), art. 8, 10 si art. 13 alin. (2).

Art. 12. — Prevederile prezentei legi referitoare la contraventii se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAPITOLUL V
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 13. — (1) Contractele in desfasurare ale caror termene si conditii sunt contrare prevederilor prezentei legi vor fi modificate corespunzatorin termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Pentru a verifica desfasurarea relatiilor comerciale dintre comerciant si furnizor, reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si cei ai Ministerului Finantelor Publice pot solicita toate documentele care stau la baza desfasurarii acestor relatii comerciale.

Art. 14. — Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
IOAN OLTEAN
PRESEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANA
Bucuresti, 15 octombrie 2009.
Nr. 321.