Implicatiile hotararii CEDO in cazul proprietatilor nationalizate. Cum vor fi afectati fostii proprietari?

Autor:
av. Cristina Trifu

In data de12 octombrie 2010, CEDO a pronuntat prima hotarare-pilot in dosarul Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, avand ca obiect imobile nationalizate inainte de 1989. Curtea a decis concomitent, prin aplicarea procedurii hotararii-pilot in cazurile de aceasta natura, suspendarea tuturor cauzelor privind modul in care sunt despagubiti fostii proprietari de imobile din România.

Ce este procedura hotararii - pilot?

Procedura hotararii-pilot, considerata a fi inca o procedura destul de noua (prima hotarare pilot a fost pronuntata in 2004), a fost elaborata in scopul solutionarii numeroaselor cauzelor identice care au ca origine una si aceeasi problema, ceea ce determina introducerea unui numar mare de cereri la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si ca urmare "sufocarea" acesteia, ingreunarea si prelungirea duratei procedurilor cu cel putin cativa ani.

In acest context, si datorita nevoii de a gasi solutii pentru numarul mare de cauze, CEDO alege una sau mai multe cauze, care urmeaza a fi tratate in mod "preferential". In solutionarea acestor cauze, Curtea urmareste sa ofere in dispozitivul hotararii recomandari si masuri generale care transced spetele in cauza si care se aplica tuturor cauzelor similare care ridica aceeasi problema. Aceasta va fi o hotarare-pilot.

Prin hotararea-pilot, CEDO vizeaza determinarea (in)existentei incalcarii Conventiei pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale in spetele analizate; identificarea problemelor legislatiei interne, care stau la baza incalcarii; oferirea Guvernului statului-parat de indicatii clare referitoare la maniera de a rezolva aceste probleme; provocarea unui recurs intern aplicabil cauzelor similare (inclusiv celor aflate deja pe rol in fata Curtii in asteptarea pronuntarii hotararii-pilot) sau cel putin care sa conduca la reglementarea tuturor cauzelor de acest tip aflate pe rol in fata Curtii.

Scopul procedurii hotararii-pilot este acela de a sprijini statele in demersurile lor de a elimina problemele sistemice sau structurale evidentiate de catre CEDO, cum sunt acelea care au ca urmare cauze de aceeasi natura, care se repeta. In acest fel, CEDO faciliteaza sarcina Consiliului Ministrilor de a veghea asupra executarii fiecareia dintre hotararile CEDO de catre statul-parat.
Aplicarea procedurii hotararii-pilot are avantajul ca, in situatia unui numar mare de cereri introductive referitoare la aceeasi problema, reclamantii obtin mult mai rapid o repunere in drepturi si punerea in aplicare a hotararii la nivel national, fata de situatia in care fiecare cauza ar fi fost judecata in mod individual la Strasbourg. Desi nu se poate pretinde ca procedura hotararii-pilot reprezinta solutia tuturor problemelor care decurg din volumul substantial de munca al CEDO, se poate conchide insa ca prezinta cel putin potentialul necesar pentru reducerea in mod vizibil a volumului de lucru al CEDO, respectiv a numarului de dosare aflate pe rolul Curtii si pentru eliminarea anumitor probleme de fond, structurale, care se afla la originea cererilor introductive repetitive si a numarului de cazuri identice.
Principalele implicatii ale hotararii CEDO

Hotararea din data de 12.10.2010 a Camerei CEDO in cauza Maria Atanasiu, Ileana Iuliana Poenaru si Ileana Florica Solon impotriva Romaniei statueaza:
- incalcarea art. 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) - cu privire la Dna Atanasiu si Dna Poenaru;
- incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conventie (protectia dreptului de proprietate) - cu privire la toti cei trei reclamanti (Atanasiu, Poenaru, Solon).

Hotararea nu este insa definitiva.

Potrivit prevederilor articolelor 42-44 din Conventia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor fundamentale, partile pot solicita, in termen de trei luni de la data pronuntarii unei hotarari a unei camere, retrimiterea cauzei in fata Marii Camere. Aceasta din urma accepta cererea, pronuntandu-se ulterior asupra cauzei printr-o hotarare definitiva, in situatia in care cauza ridica o problema grava privind interpretarea sau aplicarea Conventiei sau a protocoalelor sale sau o alta problema grava cu caracter general.

Hotararea ramane definitiva conform prevederilor mentionate anterior: (i) in conditiile in care partile declara ca nu vor solicita retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; sau (ii) la trei luni de la data hotararii daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta; sau (iii) cand Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere mentionata mai sus.

Pe de alta parte, amanarea sau "inghetarea" tuturor celorlalte cauze similare cauzei in care se pronunta hotararea-pilot pentru o perioada determinata constituie o caracteristica marcanta a procedurii hotararii-pilot si reprezinta un mijloc aditional de a stimula autoritatile in procesul de adoptare a masurilor impuse. Suspendarea cauzelor se subordoneza, deci, unei conditii impuse statului de a implementa cat mai rapid masuri eficiente pentru eradicarea problemelor, punand astfel in aplicare concluziile rezultate din hotararea-pilot.
Astfel, prin ramanerea definitiva a hotararii-pilot, toate cele peste 1000 de cauze privitoare la imobilele nationalizate de statul roman se suspenda pentru o perioada de 18 luni, respectiv pana in aprilie 2012, interval in care statul roman este obligat sa ia masurile legislative, bugetare, administrative pentru rezolvarea problemei despagubirii fostilor proprietari. Trebuie subliniat insa faptul ca in acest interval CEDO poate relua in orice moment lucrarile la oricare dintre cauzele suspendate daca interesul justitiei o impune, avand in vedere ca nu este nici just, si nici rezonabil faptul ca reclamantul este obligat sa astepte trecerea unui termen aditional pentru ca plangerile sale sa fie solutionate.

Printre cauzele care au condus la situatia de fata, mentionate in hotarare-pilot, amintim (i) absenta unei limite a compensatiilor; (ii) practici judiciare inconsistente datorita complexitatii prevederilor legislative si schimbarilor pe care acestea le-au suferit; (iii) lipsa generalizata de certitudine legala privind interpretarea conceptelor cheie referitoare la drepturile fostilor proprietari, ale statului si ale tertilor care au achizitionat proprietati nationalizate; (iv) faptul ca autoritatile romane au raspuns multitudinii procedurilor de restituire prin adoptarea Legii nr. 247/2005, prin care au stabilit o singura procedura administrativa pentru solicitarea compensatiilor, aplicabila tuturor procedurilor vizate.

In consecinta, CEDO recomanda in cadrul hotararii-pilot tratarea in legislatia nationala, cu cea mai mare prioritate, a simplificarii si eficientizarii procedurilor in domeniu si in practica administrativa, cu scopul de a crea un echilibru tinand cont de interesele tuturor partilor implicate.

Curtea recomanda de asemenea analizarea practicii altor tari in stabilirea masurilor pentru esalonarea pe o perioada mai lunga de timp a platilor datorate reclamantilor sau limitarea despagubirilor. Intrucat, potrivit estimãrilor fãcute de Guvern, sunt necesare aproximativ 21 milioane euro pentru a compensa pe toti fostii proprietari si tinand cont de impactul masurilor asupra intregii tari, autoritatile romane vor avea libera alegere a modalitatilor de compensare si reparare a legislatiei.

Prin urmare, statul roman va trebui sa ajusteze legislatia nationala si sa stabileasca o justa procedura pentru despagubirea fostilor proprietari, astfel incat problema sistemica fundamentala referitoare la remedierea deficientelor din domeniul proprietatii sa fie solutionata la nivel national intr-un termen cat mai scurt.