avocatnet.ro 
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 20.448/02 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, Ion Begu (reclamantul), a sesizat Curtea la 15 aprilie 2002 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantul a fost reprezentat de Dumitru Radescu, avocat in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul se plange, in special, de nelegalitatea arestarii sale preventive, de caracterul inechitabil al procesului penal impotriva sa, de nerespectarea dreptului sau la prezumtia de nevinovatie, de incalcarea dreptului sau la respectarea vietii private si a dreptului la respectarea bunurilor sale.
4. La 12 mai 2006, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 1 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.
(...)
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA:
1. declara, in unanimitate, cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 5 § 3 din Conventie cu privire la nemotivarea arestarii preventive si pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie; 2. declara, cu majoritate, cererea inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
3. hotaraste, cu 6 voturi la unu, ca a fost incalcat art. 5 § 3 din Conventie in perioada ulterioara Hotararii tribunalului mil itar din 14 septembrie 2001;
4. hotaraste, in unanimitate, ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
5. hotaraste, cu 6 voturi la unu:
a) ca statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 5.200 EUR (cinci mii doua sute de euro) pentru prejudiciul moral si 1.000 EU R (o mie de euro) pentru cheltuielile de judecata, care trebuie convertita in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcurs ul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;
6. respinge, in unanimitate, cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 15 martie 2011, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulament. Josep Casadevall, presedinte Santiago Quesada, grefier In conformitate cu art. 45 § 2 din Conventie si cu art. 74 § 2 din regulament, la prezenta hotarare este anexata opinia partial separata a judecatorului Myjer. Opinia partial separata a judecatorului Myjer Nu am votat precum colegii mei privind incalcarea art. 5 § 3. Din acest motiv nu am votat nici pentru acordarea unei sume de bani cu titlu de prejudiciu. In speta, reclamantul, ofiter de politie judiciara, a fost arestat pentru luare de mita. In mod incontestabil, aceste fapte au cauzat indignarea publicului. Prim-ministrul roman in persoana si-a exprimat cu aceasta ocazie preocuparile privind problema „disciplinei in cadrul Politiei Romane” (pct. 39 din hotarare), iar cazul a avut un mare ecou in mass-media (pct. 40 si 41 din hotarare). Atunci cand reclamantul a fost arestat preventiv si a contestat aceasta masura, apoi cand a avut loc prelungirea arestarii preventive, tribunalul militar a reiterat initial mai mult sau mai putin conditiile referitoare la arestarea preventiva din Codul de procedura penala al Romaniei. Dat fiind ca, in speta, „motivele plauzibile pentru a suspecta” pe reclamant au ramas valabile pe tot parcursul procesului, eu consider, ca si colegii mei, ca in acest stadiu motivele invocate de tribunalul militar erau relevante si suficiente (pct. 85 din hotarare). Totusi, cateva luni mai tarziu, la 19 noiembrie 2001, tribunalul militar a declarat expres ca motivul principal pentru prelungirea arestarii preventive il constituia pericolul pe care reclamantul il reprezenta pentru ordinea publica [a se vedea art. 148 lit. h) din Codul de procedura penala]: „[Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca] inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica”, urmand rationamentul potrivit caruia „faptele fusesera mediatizate si avusesera un impact negativ asupra opiniei publice, in legatura cu modul in care politistii au inteles sa isi exercite profesia”. Astfel, tribunalul militar a explicat clar ca, in aceasta cauza speciala, impactul asupra opiniei publice si aspectele referitoare la profesia de politist a acuzatului au fost invocate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publica. Din acest motiv nu subscriu la opinia majoritatii, prezentata la pct. 86 din hotarare: „se impune constatarea ca, din 14 septembrie 2001, instantele nationale nu au mai oferit motive concrete pentru a justifica necesitatea prelungirii masurii arestarii preventive a reclamantului”.
Avand in vedere durata totala a perioadei in cauza (11 luni si 5 zile), consider ca, in imprejurarile specifice ale cauzei, acest rationament era suficient si ca nu era necesar sa se mai invoce argumentul conform caruia, odata cu trecerea timpului, pericolul pentru ordinea publica exista in continuare. Atunci cand pericolul pentru ordinea publica exista in continuare, este greu de intrevazut cum se pot aplica masurile alternative prevazute de legislatia nationala (asa cum se precizeaza la pct. 87 din hotarare).
Nota AvocatNet.ro: Textul integral al Hotararii CEDO poate fi consultat in fisierul atasat.
dangisca 
masayoshi
Comentarii articol (0)