Alexandra Grigore: Sistemul din Romania nu e perfect, dar suntem obisnuiti cu munca

Sa studiezi la doua facultati in acelasi timp poate fi destul de greu si solicitant, mai ales daca ai si alte proiecte pe langa. "Nu a fost chiar usor, dar nici extraordinar de greu. Sistemul de la noi este destul de flexibil ca sa permita acest lucru, nu imi imaginez cum as fi putut face asta in Germania sau in Anglia”, ne-a declarat Alexandra Grigore in interviul acordat recent.

Totusi, cum nu putea sa le faca pe amandoua "perfect", s-a axat pe Politehnica, iar ASE-ul l-a facut "in timpul liber". Mai ales in anul patru, atunci cand a plecat un semestru cu o bursa Erasmus in Germania sa studieze chimie. In acea perioada, dupa cum ne-a povestit, venea in tara doar ca sa-si dea examenele la ASE sau ca sa mai faca cate o prezentare. "Semestrul respectiv a fost un soc pentru mine, in primul rand din punct de vedere academic", a marturisit Alexandra.

Aceasta pentru ca era prima data cand pasea intr-o universitate straina, iar impactul a fost foarte puternic. Nivelul mult mai ridicat, aparatura de laborator, seriozitatea, stilul de predare si examinare, toate erau  foarte diferite fata din Politehnica.

"In primele doua luni am cam invatat non-stop, ca sa pot intelege despre ce era vorba la cursuri si sa ma pot acomoda cu sistemul. Dupa ce m-am intors in Romania, am avut alt soc, de data asta in sensul opus si am facut tot posibilul sa obtin o bursa de masterat in Germania", ne-a spus Alexandra. A gasit bursa (Bayhost) si masterul pe internet, a aplicat, a avut un interviu telefonic si a fost acceptata. “ Interviul nu a fost foarte greu, ce a contat cel mai mult a fost experienta practica pe care o aveam din Bucuresti", ne-a mentionat ea.

Recent, Alexandra a obtinut prestigioasa bursa pentru doctorat a fundatiei Bill and Melinda Gates pentru Universitatea din Cambridge. Nu l-a cunoscut personal pe Bill Gates, ci pe tatal acestuia, Bill Gates senior, cel care a pornit fundatia Bill & Melinda Gates si cel care a infiintat trustul din Cambridge.

"Bursa nu mi-o plateste Bill Gates efectiv, ci fundatia. In fiecare an se ofera 90 de burse de doctorat (40 pentru studenti din state, 50 pentru studenti internationali) la Cambridge si am fost printre norocosi", ne-a precizat Alexandra.

Cum ai fost primita ca student strain?
Alexandra Grigore: Foarte bine. Atat in Germania, cat si in Anglia am fost mereu in medii si programe internationale, iar nativii au fost mereu minoritari. In general, in cercetare nu exista categorizare in functie de nationalitate, ci mai degraba in functie de rezultate.

Ce rol a avut in evolutia ta experienta internationala de studiu?
Alexandra Grigore: Un rol critic. Experienta internationala mi-a deschis ochii si mi-a oferit posibilitati la care nici nu visam in timpul facultatii. De exemplu, aici, in Cambridge, antreprenoriatul este in floare, avem incubatoare, workshop-uri, coaching, toate resursele necesare sa iti incepi o companie. Mai mult decat atat, am cunoscut oameni din toate tarile si toate domeniile, care m-au facut sa am o perspectiva globala atat asupra problemelor sociale, cat si celor stiintifice.

Cum vede un roman cu experienta internationala sistemul de invatamant din tara noastra?
Alexandra Grigore: Este o intrebare dificila din mai multe puncte de vedere. Daca m-ai fi intrebat acum 3 ani, as fi zis ca sistemul de invatamant de la noi e un dezastru. Dar, acum, avand in vedere ca m-am descurcat foarte bine atat la masterat, cat si la doctorat, ma gandesc ca poate nu e atat de negru cum mi-l amintesc eu. In Germania, dupa socul initial, am ramas, totusi, uimita ca multe dintre cunostintele acumulate in tara mi-au fost utile, iar unii profesori pareau surprinsi de nivelul meu ridicat de chimie. Intr-adevar, sistemul e mult mai bun in afara in ceea ce priveste conditiile de studiu si de laborator si metodele de predare. Dar, atunci cand colegii mei se plangeau ca avem prea multe ore, prea multe laboratoare, prea multe teme, mie nu mi se parea nimic iesit din comun. Un lucru e sigur: sistemul de la noi nu e perfect, dar suntem obisnuiti cu munca. Principiul "cantitate, nu calitate" da si unele rezultate bune, ne caleste. Cred ca sistemul romanesc e in schimbare si ma bucur sa vad din ce in ce mai multe articole stiintifice romanesti in jurnalele internationale.

Care ar fi diferentele dintre cercetarea din Romania si cea din straintate? Se face cercetare la un nivel mai inalt in afara?
Alexandra Grigore: Da, fara discutie. Dar asta nu neaparat din cauza oamenilor (am cunoscut foarte multi cercetatori de calitate romani), ci, in principal, din cauza lipsei fondurilor. Nu prea ai cum sa faci cercetare la nivel inalt daca nu ai aparatura de laborator adecvata, iar bursele de doctorat se dau cu 6 luni intarziere. Evident ca depinde de la caz la caz si nu vreau sa fac nicio generalizare, dar si mentalitatea de la noi legata de cercetare e diferita. Urmaresc frecvent articolele postate pe integru.org, iar cultura disertatiilor plagiate este ceva de neimaginat in Germania sau Anglia. Cred ca mai avem ani buni pana cand tot mediul academic (si politic) o sa inteleaga ca plagiatul nu este OK. Abia atunci vom putea vorbi intr-adevar de un mediu romanesc de cercetare la nivelul celui international.

Din ce in ce mai multi tineri valorosi aleg sa plece din tara. De ce se intampla asta, nu stie Romania sa isi respecte valorile?
Alexandra Grigore: Totul porneste de la educatie. Multi tineri pleaca la studii (masterat, doctorat) pentru ca universitatile din Romania nu sunt recunoscute la scala mondiala. Calitatea studiilor difera intr-adevar de la facultate la facultate (si chiar de la grupa la grupa), dar exact asta problema: la noi nu exista standarde. E foarte greu sa fii acceptat la o universitate internationala de prestigiu doar cu studiile din Romania. De exemplu, eu nu stiu pe nimeni la Cambridge care sa nu fi facut cel putin un masterat in afara pana sa fie acceptat aici la doctorat.  Nu stiu daca Romania stie sau nu sa isi respecte valorile, eu si multi alti colegi de-ai mei am plecat din frustrare fata de sistemul educational. Nu am lucrat niciodata in tara, asa ca nu pot sa ma pronunt cu privire la mediul de afaceri sau industrial.

Ce iti lipseste cel mai mult din Romania? Care este relatia ta cu Romania acum?
Alexandra Grigore: Sunt multe lucruri care imi lipsesc, nu as putea sa fac o clasificare. Familia, prietenii, vremea, mancarea, muzica, teatrul, viata de noapte, de fapt cam tot ceea ce nu este munca. La inceput, nu imi lipseau atat de mult, pentru ca impactul noului era prea mare. Dar, dupa o vreme, incepi sa apreciezi mai mult lucrurile cu care ai crescut. In general, merg acasa de 3-4 ori pe an si atunci ma aprovizionez bine cu mancare si imi umplu bateriile pe plaja. Totusi, daca stau mai mult de 2 saptamani, imi aduc aminte de lucrurile care nu imi lipsesc, cum ar fi mizeria, ignoranta, delasarea si ipocrizia.

Cum se vede situatia din tara noastra acolo? Ai intampinat vreodata, in calatoriile tale, neplaceri pentru ca esti din Romania?
Alexandra Grigore: Din fericire, nu am intampinat niciodata vreo neplacere legata de faptul ca sunt romanca. In mediul academic si nu numai, am intalnit doar oameni care se uita la rezultate si nu la nationalitate. Am fost intotdeauna tratata cu respect, si chiar profesorul meu de la doctorat mi-a spus ca toti romanii pe care i-a cunoscut el au fost foarte muncitori si au avut rezultate bune.

Care sunt planurile tale de viitor, implica intoarcerea in tara?
Alexandra Grigore: In timpul doctoratului, m-am ocupat si de infiintarea unei companii cu specific social, SimPrints. Impreuna cu cativa colegi am reusit sa strangem niste fonduri si sa facem un dispozitiv de scanare al amprentelor pentru monitorizarea pacientilor in tarile in curs de dezvoltare. La sfarsitul lunii, ne vom prezenta la Washington DC, pentru o competitie organizata de fundatia Bill si Melinda Gates. Daca obtinem grantul, atunci planurile mele de viitor se vor axa mai mult pe domeniul de antreprenoriat social. Visul meu e sa infiintez o companie de hardware/software pentru dezvoltare (ITC4D) care sa ofere solutii technice problemelor sanitare si educationale din mediile dezavantajate. Inca nu stiu daca ma voi intoarce sau nu in Romania, mai am inca 2 ani de stat in Cambridge, iar viata de aici este atat de dinamica, incat planurile se schimba tot timpul.

Sunt multi tineri care vor si-ar dori sa plece la studii peste hotare, dar nu au curaj. Care e cauza?
Alexandra Grigore: Multi studenti au impresia ca trebuie sa ai pile ca sa poti pleca in strainatate. Pile sau bani. Din experienta proprie, pot spune ca se poate si fara, exista burse in majoritatea tarilor europene pentru masterat si doctorat. Pentru licenta, este mai greu intr-adevar, dar se gasesc multe universitati fara taxa (in Germania, de exemplu), iar in Anglia se fac imprumuturi bancare care se platesc dupa terminarea facultatii. Evident ca bursele astea nu pica din cer si trebuie cautate, dar daca investesti cateva zile de cautare e imposibil sa nu gasesti ceva potrivit. O alta impresie falsa (pe care o aveam si eu inaine sa plec) este ca, in afara, studentii sunt mult mai destepti, nivelul e mult mai ridicat si ca e imposibil sa fii acceptat la un program de renume. Cei din afara stiu ca la noi sistemul e diferit, si atunci selecteaza studentii mai mult dupa motivatia personala decat dupa cunostintele tehnice memorate. Daca esti motivat si le arati ca intr-adevar asta iti doresti sa faci si esti dispus sa inveti, nimeni nu o sa-ti intoarca spatele. Dar trebuie sa persisti si sa cauti singur, ca nimeni nu o sa te tina de manuta sa iti arate drumul catre strainatate.

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".