CJUE a stabilit, ca urmare a unei sesizari a unui tribunal din Germania privind o cauza cu doi romani, ca orice stat membru al Uniunii Europene trebuie sa aiba posibilitatea sa refuze sa acorde prestatii sociale pentru cetatenii straini care nu muncesc si care s-au stabilit intr-un stat membru doar pentru a beneficia de ajutorul social, reiese dintr-un comunicat al Curtii, publicat astazi pe site-ul institutiei.
Conform documentului citat, tribunalul Sozialgericht Leipzig din Germania a fost sesizat cu un litigiu intre doi resortisanti romani, doamna Dano si fiul sau Florin, pe de o parte, si Jobcenter Leipzig, pe de alta parte, care a refuzat sa le acorde prestatii ale asigurarii de baza.
"Doamna Dano nu a intrat in Germania pentru a cauta un loc de munca si, desi solicita prestatiile asigurarii de baza rezervate persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, reiese din dosar ca ea nu se afla in cautarea unui loc de munca. Nu are nicio calificare profesionala si pana in prezent nu a exercitat o activitate profesionala nici in Germania, nici in Romania. Ea si fiul sau locuiesc cel putin din luna noiembrie 2010 in Germania, la o sora a doamnei Dano, care le asigura hrana. Doamna Dano primeste pentru fiul sau alocatie de stat pentru copii in cuantum de 184 de euro, precum si un avans din pensia alimentara in cuantum de 133 de euro pe luna. Aceste prestatii nu fac obiectul prezentei cauze", se mentioneaza in comunicat.
Avand in vedere aceste aspecte, tribunalul din Germania a adresat cateva intrebari CJUE care sa clarifice daca cei doi cetateni romani ar trebui sa beneficieze, precum ceilalti cetateni germani, de ajutor social.
In urma intrebarilor adresate, CJUE statueaza in cauza C-333/13 ca, pentru a putea avea acces la anumite prestatii sociale (precum prestatiile germane ale asigurarii de baza), resortisantii altor state membre nu pot pretinde o egalitate de tratament cu resortisantii statului membru gazda decat daca sederea lor respecta conditiile Directivei "cetatean al Uniunii".
In aceasta privinta, Curtea aminteste ca, potrivit directivei, statul membru gazda nu este obligat sa acorde o prestatie de asistenta sociala in timpul primelor trei luni de sedere. Atunci cand durata sederii este mai mare de trei luni, dar mai mica de cinci ani (perioada aflata in discutie in prezenta cauza), directiva conditioneaza dreptul de sedere, printre altele, de faptul ca persoanele inactive din punct de vedere economic trebuie sa dispuna de resurse proprii suficiente.
"Directiva urmareste astfel sa impiedice cetatenii Uniunii care sunt inactivi din punct de vedere economic sa utilizeze sistemul de protectie sociala al statului membru gazda pentru a-si finanta mijloacele de existenta. Prin urmare, un stat membru trebuie sa aiba posibilitatea de a refuza acordarea de prestatii sociale unor cetateni ai Uniunii inactivi din punct de vedere economic care isi exercita libertatea de circulatie numai in scopul de a obtine beneficiul ajutorului social al unui alt stat membru, desi nu dispun de suficiente resurse pentru a pretinde sa beneficieze de un drept de sedere", se arata in comunicat.
In aceste conditii, Curtea decide ca Directiva "cetatean al Uniunii" si Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate sociala nu se opun unei reglementari nationale care exclude resortisantii altor state membre de la beneficiul anumitor "prestatii speciale in numerar de tip necontributiv", desi ele sunt garantate resortisantilor nationali care se afla in aceeasi situatie, in masura in care acesti resortisanti ai altor state membre nu beneficiaza de un drept de sedere in temeiul directivei in statul membru gazda.
In ceea ce ii priveste pe doamna Dano si pe fiul sau, CJUE arata ca nu dispun de suficiente resurse, asa incat nu pot pretinde un drept de sedere in Germania in temeiul Directivei "cetatean al Uniunii". In consecinta, ei nu se pot prevala de principiul nediscriminarii consacrat prin directiva si prin Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, se arata in comunicat.
Important! In Germania, strainii care intra pe teritoriul national pentru a obtine ajutorul social sau al caror drept de sedere decurge din unicul obiectiv al cautarii unui loc de munca sunt exclusi de la prestatiile asigurarii de baza („Grundsicherung”), care urmaresc in special asigurarea subzistentei beneficiarilor, se mentioneaza in documentul citat.
Va reamintim ca litigiile nationale nu sunt solutionate de CJUE, insa instantele nationale au obligatia de a solutiona cauzele conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.