Impozitul specific 2017: Din acest an, se plătește un nou tip de impozit. Ce firme sunt vizate?

Un nou sistem de impozitare, pe care autoritățile au încercat și în anii precedenți să îl reglementeze, a fost introdus prin intermediul Legii nr. 170/2016, publicate pe 14 octombrie 2016 în Monitorul Oficial și în vigoare de la 1 ianuarie 2017.

Mai exact, impozitul specific, despre care AvocatNet.ro a explicat, pe larg, în această serie de articole, vizează firmele care desfăşoară activităţi în sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică și se calculează în funcție de anumite variabile, precum rangul localității în care este amplasată unitatea, suprafața acesteia sau sezonalitatea.

Cine plătește impozitul specific

Concret, noul impozit forfetar este datorat în 2017 de toate companiile care aveau înscrise în actele constitutive, la 31 decembrie 2016, ca activitate principală sau secundară, una dintre următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:

• 5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”;
• 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”;
• 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’;
• 5590 - ,,Alte servicii de cazare”;
• 5610 - ,,Restaurante’’;
• 5621 - ,,Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”;
• 5629 - ,,Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”;
• 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Astfel, toate companiile care au cel puţin unul dintre cele opt coduri CAEN amintite, cu excepția microîntreprinderilor, plătesc de anul acesta impozitul specific, cu o singură condiție: să nu se afle în stare de lichidare. 

Potrivit noilor prevederi, impozitul variază în funcţie de zona în care se află afacerea, fiind prevăzute categorii distincte de zone, cu coeficienţi de zonă diferiţi, după cum urmează:

• Bucureşti şi opt poli ai ţării, respectiv: Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara;
• municipii şi oraşe, altele decât cele de mai sus;
• staţiuni turistice de interes naţional;
• sate, comune şi staţiuni turistice de interes local.

Firmele mici, dezavantajate de noul sistem de impozitare. Exemple de calcul 

Potrivit Legii nr. 170/2016, impozitul specific anual se calculează prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unități, calculat conform unei formule stabilite în una dintre anexele corespunzătoare codului CAEN. Mai precis, există trei formule de calcul, grupate pe coduri CAEN, prin care inițiatorii legii doresc să asigure un tratament fiscal echitabil în mediul economic, care să respecte principiul proporţionalităţii.

Spre exemplu, formula de calcul aplicabilă firmelor ce au unul dintre următorele coduri CAEN: 5610 - „Restaurante”, 5621 - „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente” şi 5629 - „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.” arată așa:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

• k - 1400, valoarea impozitului standard (lei);
• x - variabilă în funcţie de rangul localităţii;
• y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/ de desfăşurare a activităţii;
• z - coeficient de sezonalitate (se referă la perioada de funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an);
• q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate - locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Aplicând această formulă rezultă că, spre exemplu, proprietarul unui restaurant cu o suprafaţă de peste 800 de mp, aflat în centrul Bucureștiului, va plăti anual suma de 70.245 de lei.

În acelaşi timp, proprietarii micilor restaurante din centrul Capitalei (suprafaţă de până în 30 de mp), datorează un impozit de 11.844 de lei, iar suma crește cu cât restaurantul este mai mare, și anume la 17.514 lei pentru 51-70 metri pătrați, la 43.596 de lei pentru 241-300 metri pătrați și la 56.070 lei pentru 401-500 metri pătrați.

Astfel, chiar dacă legii impozitului specific i-au fost aduse, pe parcursul traseului legislativ, mai multe modificări, obervăm că suma achitată pe metru pătrat rămâne mult mai mare pentru cei ce deţin o afacere de mici dimensiuni, precum un fast food sau o shaormerie, un mic bar sau o cafenea.

Cum noile măsuri, în vigoare deja, nu țin cont de profitul pe care îl fac sau nu entitățile vizate, rezultă că care marile afaceri, adică acele unități ce dețin spații mari și au profituri consistente, sunt avantajate, pe când firmele mici riscă să iasă pe pierdere. 

În ceea ce îi privește pe patronii din restaurante din cei opt poli ai țării, enumerați anterior, aceștia trebuie să achite 37.170 de lei pe an pentru o unitate de cel puţin 800 de mp, situată central, respectiv 9.954 de lei pentru un mic restaurant (maximum 30 de mp), aflat în centrul Brașovului ori Timișoarei, spre exemplu. 

Totodată, un bar sau o discotecă situată în centrul Bucureştiului, în care servirea băuturilor este predominantă, iar suprafaţa localului depăşeşte 1.000 de mp, datorează un impozit anual în cuantum de aproximativ 39.000 de lei. Valoarea se micşorează cu cât suprafaţa utilă a unităţii scade, până la valoarea de aproximativ 7.000 de lei, în cazul unui local nu mai mare de 30 de mp, situat în centrul Capitalei.

Notă: Mai multe exemple de calcul, pe categorii de unități, găsiți aici. Totodată, aici aflați toate motivele pentru care noile prevederi sunt considerate inechitabile de mediul de afaceri și dezavantajează micile societăți din domeniu. 

Microîntreprinderile nu plătesc impozitul specific

Așa cum am precizat deja, firmele din turism și alimentație publică încadrate ca microîntreprinderi sunt exceptate de la plata impozitului specific, ceea ce înseamnă că forfetarul se aplică companiilor înregistrate ca plătitoare de impozit pe profit și care desfășoară activitățile indicate în actul normativ.

Totuși, este important să reamintim că exceptarea microîntreprinderilor de la plata impozitului specific nu a reprezentat și intenția inițiatorilor, ci aceasta a rezultat ca urmare a modificărilor succesive aduse documentului în Parlament și a confuziilor de interpretare legislativă. 

Vă reamintim că, potrivit legislației în vigoare, microîntreprinderile sunt acele firme ce au până la nouă salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la două milioane euro, echivalent în lei.

Notă: Mai multe detalii despre istoricul acestei bâlbâieli legislative, prin care s-a ajuns ca noul sistem de impozitare să nu se aplice și microîntreprinderilor, sunt disponibile aici. 

Când trebuie plătit noul tip de impozit

Conform prevederilor în vigoare de la 1 ianuarie 2017, declararea şi plata impozitului specific trebuie efectuate semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului pentru care se datorează impozitul. Suma de plată va reprezenta astfel o jumătate din impozitul specific anual, iar termenele-limită până la care trebuie achitat impozitul sunt:

• 25 iulie 2017 - plata primei tranşe, aferente semestrului I din 2017;
• 25 ianuarie 2018 - plata celei de-a doua tranşe, aferente semestrului II din 2017.

Excepţie de la această regulă vor putea face contribuabilii care încetează să existe în cursul anului. Mai exact, aceştia urmează să declare şi să plătească impozitul specific până la data încheierii perioadei impozabile, potrivit legii, luând în calcul, dacă este cazul, şi impozitul specific declarat şi plătit în semestrele anterioare.

În ceea ce privește firmele care au mai multe unităţi, acestea vor putea determina impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecarei unităţi calculat conform formulei corespunzătoare codului CAEN. 

În fine, firmele care, în cursul anului, realizează venituri și din alte activități decât cele corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016, aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit.

Notă: Mai multe informații despre declararea și plata impozitului specific citiți aici.