UPDATE: Inspecţia fiscală la persoanele fizice: Când şi cum te poate controla Fiscul, conform ultimelor modificări?

Inspecția fiscală este, conform Codului de procedură fiscală, activitatea care are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.

Practic, controlul poate fi exercitat atât asupra persoanelor juridice, cât şi asupra persoanelor fizice care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile fiscale prevăzute de lege. 

Prin urmare, organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit. Aceasta verificare are ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.

De altfel, de câteva zile, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 30/2017, care a adus schimbări mai multor aspecte reglementate de Codul de procedură fiscală, verificarea fiscală a cetățenilor se face după noi reguli.

Astfel, durata unei verificări a situației fiscale personale a unei persoane fizice este acum de cel mult un an de la data începerii verificării. Înaintea de aplicarea actului normativ citat, durata era de șase luni de la data începerii verificării, dar se putea ajunge la 12 luni când erau necesare informații din străinătate.

Cum verifică​ Fiscul dacă ai venituri nedeclarate

Dispoziţiile în vigoare stabilesc că inspecţia fiscală în cazul persoanelor fizice supuse impozitului pe venit este efectuată, pe întreg teritoriul ţării, de Direcţia verificări fiscale, structura competentă din cadrul ANAF. 

Codul de procedură fiscală stabileşte, la al patrulea capitol din Titlul VI, că organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situației fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.

Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice, organul fiscal central efectuează următoarele activităţi preliminare, conform ultimelor modificări aduse legislației: 

• analiza de risc pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituții ori autorități publice
• selectarea pe baza analizei de risc a persoanelor fizice care vor fi supuse verificării situației fiscale personale.

Așadar, în cazul verificării situației fiscale personale a persoanelor fizice, verificarea fiscală prealabilă documentară a dispărut din legislație, odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 30/2017. 

Pentru verificare, inspectorii fiscali procedează la analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate, obţinute inclusiv prin solicitarea de informaţii, de la terţi sau autorităţi şi instituţii publice deţinătoare, atât din ţară cât şi din străinătate, în baza convenţiilor internaţionale de schimb de informaţii sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Orice venituri constatate de organele fiscale, a căror sursă nu este identificată, se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor și metodelor indirect de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.
  
Verificarea constă acum în compararea între, pe de o parte, veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori pentru aceeași perioadă impozabilă. 

Dacă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori este o diferență mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei, diferenta se consideră ca fiind una semnificativă.
 
În situația în care organul fiscal constată astfel de diferențe, acesta solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare (prin care persoana este înștiințată de verificare), sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală.
 
Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.
 
Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt, potrivit normelor în vigoare, următoarele: 

• metoda sursei și utilizării fondului -  constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării;
• metoda fluxurilor de trezorerie - constă în analiza conturilor bancare și a fluxurilor de numerar pentru a stabili mișcările de disponibilități bănești și asocierea acestora cu sursele de venit și utilizarea lor;
• metoda patrimoniului net - constă în determinarea venitului impozabil pe baza creșterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creșterea sau descreșterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul perioadei.

Depunerea declarației de patrimoniu

Contribuabilii supuşi verificărilor fiscale trebuie să prezinte, în termenul de 60 de zile de la comunicarea avizului, o declaraţie de patrimoniu şi venituri.

Elementele de patrimoniu şi de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă verificării situației fiscale personale, precum și modelul declarației, vor fi stabilite printr-un nou ordin ANAF, potrivit OG nr. 30/2017. 

Până acum, elementele de patrimoniu ce trebuiau declarate de către persoana fizică supusă verificării situației fiscale personale erau stabilite prin Ordinul ANAF nr. 3704/2015, astfel:

1. Bunuri imobile: terenuri, clădiri, alte bunuri imobile;

2. Bunuri mobile:

• mijloace de transport (terestre/navale/aeriene) înmatriculate/înregistrate, potrivit legii;
• bunuri sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă şi numismatică, antichităţi, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural naţional sau universal, a căror valoare de achiziţie însumată depăşeşte 15.000 lei;
• animale, inclusiv animale de rasă sau care participă la competiţii/curse, a căror valoare însumată depăşeşte 15.000 lei;
• active financiare: conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de economisire şi investire, dar şi plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate;
• alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 lei;
• poliţe de asigurare, cu excepţia asigurărilor de răspundere civilă auto;
• cheltuieli: cheltuieli personale; cheltuieli cu persoanele aflate în întreţinere;
• datorii.

De asemenea, persoanele fizice supuse verificărilor fiscale aveau obligația să raporteze şi mai multe categorii de venituri, şi anume:

• venituri realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului;
• venituri realizate care nu sunt impozabile;
• venituri scutite de impozit, potrivit legii. 

Ce documente trebuie să prezinte inspectorul înainte de verificare

Inspectorii care efectuează verificări fiscale sunt obligaţi să deţină o legitimaţie specială, nominală, pentru a putea face aceste controale, dar şi un ordin de serviciu, fără de care legitimaţia nu este valabilă.

Legitimaţia de verificare fiscală atestă împuternicirea specială a titularului în faţa contribuabilului, ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Documentul este eliberat inspectorilor cu atribuţii de verificare fiscală pentru desfăşurarea verificării fiscale şi a inspecţiei fiscale parţiale privind obligaţia de stabilire, reţinere şi plată a impozitului pe venit asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare.

Legitimaţiile de verificare fiscală au regim special, sunt nominale, netransmisibile şi trebuie semnate de preşedintele ANAF.

Pe langa legitimaţie, inspectorii care efectuează verificări fiscale trebuie să deţină şi un ordin de serviciu semnat de conducătorul structurii cu atribuţii de verificare fiscală, fără de care legitimaţia nu este valabilă.

Ordinul de serviciu este documentul prin care organele fiscale sunt împuternicite să efectueze verificarea fiscală. Documentul se întocmeşte într-un exemplar pentru echipa care va efectua verificările fiscale şi trebuie să conţină neapărat:

• numărul ordinului de serviciu;
• numele şi prenumele persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare pentru care s-a întocmit ordinul de serviciu;
• funcţia persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificarii fiscale prealabile documentare;
• denumirea structurii fiscale din care face/fac parte persoana/persoanele desemnata(e) pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;
• numele şi prenumele persoanei verificate;
• codul numeric personal (CNP) sau numărul de identificare fiscala (NIF - pentru persoanele care nu deţin CNP) al persoanei verificate;
• adresa de domiciliu a persoanei verificate;
• data începerii verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;
• numărul legitimaţiei persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;
• data emiterii ordinului de serviciu.

Notă: Aflaţi de aici cum trebuie să arate legitimația de verificare fiscală şi insigna inspectorului de la Fisc. 

Ce drepturi au persoanele fizice supuse verificării fiscale

Organele fiscale au dreptul să cerceteze modul în care persoanele fizice declară şi plătesc impozitul asupra veniturilor realizate, procedura fiind reglementată de Codul de procedură fiscală. La rândul lor, şi contribuabilii verificaţi au anumite drepturi si obligaţii, acestea fiind cuprinse în "Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale", în care se evidenţiază în mod clar ce poate şi ce nu poate face o persoană fizică pe parcursul verificării fiscale.

Înaintea desfăşurării verificării fiscale, contribuabilul va fi înştiinţat despre această acţiune printr-un aviz de verificare, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale.

Avizul de verificare trebuie să cuprindă:

• temeiul juridic al verificării;
• data de începere a verificării;
• perioada ce urmează a fi supusă verificării;
• posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării;
• locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care se va prezenta contribuabilul;
• informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare;
• solicitarea de depunere a declarației de patrimoniu și de venituri (introdusă prin OG nr. 30/2017).

De la data comunicării avizului, contribuabilul are la dispoziţie 60 de zile, sub sancţiunea decăderii, să prezinte documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale.

În plus, perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevăzută pentru prezentarea de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia fiscală, poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, pentru motive justificate.

Pe lângă obligaţiile menţionate mai sus, Carta conţine şi o serie de drepturi pe care contribuabilii le pot exercita pe tot parcursul controlului fiscal. Unul dintre acestea este dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării situaţiei fiscale personale. Concret, amânarea se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă, şi doar pentru motive justificate. În acest caz, contribuabilului i se va comunica data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală.

Totodată, persoana fizica verificată are dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică, pe toata durata verificării fiscale, precum şi de a fi protejată pe linia secretului fiscal.

De asemenea, contribuabilii pot solicita, printr-o cerere scrisă, schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale, care poate avea loc şi la:

• domiciliu, în caz de imposibilitate fizică de deplasare;
• domiciliul/sediul persoanei care va acorda asistenţa de specialitate sau juridică, daca domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.

În plus, persoana fizică poate colabora la constatarea stărilor de fapt fiscale, da informaţii, prezenta înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. Totodată, la începerea verificării, poate fi numită o persoană care să dea aceste informaţii.

De asemenea, perioada supusă verificarii fiscale este una impozabilă, definită de Codul fiscal cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale. Astfel, contribuabilul are dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele si taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie.

Un alt drept al contribuabilului este acela de a fi informat pe parcursul desfăşurării verificării fiscale asupra constatărilor rezultate. De asemenea, la finalizarea verificării fiscale, organul fiscal prezintă constatările şi consecinţele lor, acordând celui verificat posibilitatea de a-şi exprima, în scris, punctul de vedere.

În cazul în care contribuabilul se simte lezat de rezultatul verificării fiscale, el poate contesta decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală. Conform dispoziţiilor, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:

• datele de identificare ale contribuabilului;
• obiectul contestaţiei;
• motivele de fapt şi de drept;
• dovezile pe care se întemeiază;
• semnătura contribuabilului.

Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere emisă în urma controlului, la organul fiscal emitent al actului atacat.

Obligaţiile contribuabililor pe parcursul controlului

Pe timpul desfăşurării verificării fiscale, contribuabilii persoane fizice trebuie să se prezinte la locul, data şi ora precizate în avizul de verificare şi să furnizeze toate informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. De asemenea, persoanele verificate vor pune la dispoziţia inspectorilor fiscali registrele, evidenţele, documentele de afaceri, precum şi orice alte înscrisuri relevante pentru clarificarea stării de fapt fiscale.

În plus, contribuabilii au obligaţia inclusiv de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului. Mai exact, indiferent de locul unde se desfăşoară controlul, aceştia trebuie să permită inspectorilor fiscali, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune, să efectueze o cercetare la faţa locului. Astfel, funcţionarii şi experţii pot intra pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, dacă este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

În schimb, contribuabilii pot refuza intrarea în domiciliu sau în reşedinţă. În acest caz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţă se va face doar cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente.