Când poate angajatorul să refuze reprezentantul salariatului la cercetarea disciplinară

Asistarea de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului este un drept al salariatului vizat de cercetarea disciplinară, potrivit Codului muncii. La întâlnirea (sau întâlnirile) cu membrii comisiei disciplinare, salariatul cercetat are dreptul să își facă apărarea cum știe mai bine, iar dacă, în viziunea lui, asta presupune să aibă alături pe cineva, o persoană care poate să-l ajute, atunci membrii comisiei trebuie să-i permită acestuia din urmă să fie prezent la cercetare.

"În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este", scrie în Codul muncii la capitolul referitor la cercetările disciplinare. Posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat nu s-a regăsit în Cod încă de la bun început, fiind adăugată abia în 2014.

Totuși, e important să reținem un lucru: reprezentantul salariatului care vrea să intre la cercetare trebuie să arate că are și dreptul să fie acolo. Mai exact, un avocat trebuie să arate comisiei de cercetare o împuternicire, iar, dacă nu o are, nu are justificare să intre la cercetare odată cu salariatul, așa cum ne-a explicat Dana Ionescu, Legal & Global Mobility Manager la Adecco România.

În același fel, salariatul nu are dreptul să vină cu orice membru al sindicatului în care este afiliat, ci cu unul care are calitatea de reprezentant al sindicatului. În plus, mai sublinia specialistul, e necesar ca și salariatul să facă proba faptului că face parte din sindicatul respectiv - trebuie să arate, deci, un carnet de membru sau alt fel de act care atestă acest statut. În cele mai multe situații însă, reprezentarea din partea sindicatului nu poate fi făcută, pentru că nu există unul la nivelul unității angajatoare.

Problema pusă de eventualele secrete de serviciu și de prezența unui terț la cercetare - în principiu, a avocatului - se poate pune, de la caz la caz. E adevărat că avocatul este ținut de respectarea secretelor care îi sunt încredințate, prin contractul pe care-l face cu clientul său asumându-și această obligație (în virtutea legii de organizare a profesiei sale). Numai că secretele profesionale de la locul de muncă, pe care salariatul însuși trebuie să le respecte, nu se pot considera ca fiind parte din acordul client-avocat.

Pentru un salariat, prezența unui reprezentant, mai ales dacă e vorba de un avocat, poate fi benefică. În primul rând, avocatul va putea să-i explice salariatului anumite aspecte, va putea să-i explice acestuia ce înseamnă semnarea unui act anume și ce posibilități are în situațiile respective. De fapt, cercetarea are șanse să se desfășoare într-un mod echitabil pentru toate părțile implicate, dacă un avocat îl asistă pe salariatul cercetat.

Notă: Acest articol face parte dintr-o serie de materiale cu privire la cele mai importante aspecte ale unei cercetări disciplinare. Celelalte articole pot fi găsite aici.