Am scris atit de mult si eu, ca si atitia altii, despre degenerarea Romaniei, fara a o combate, incit meritam apostrofarile pentru smiorcaiala, vorbarie si eschibitionism, etc.
Nu ma voi apara contra unor reprosuri cu care sint de acord.
Dar daca "oamenii de actiune" ne semnaleaza esuarea si ne provoaca la concretizare, sa le intoarcem si noi serviciul, denuntindu-le debusolarea si provocindu-i la luciditate.
Cei ce-si imagineaza ca lupta oarba cu patologia sociala e mai fertila decit critica ei strict teoretica - se leagana intr-o iluzie (se arunca intr-o capcana) simetrica celei a intelegerii sterile.
Efectele sociale ale perplexitatii intelectuale nu sint mai putin tragice decit risipirea energiilor contestatare, in actiuni fara semnificatii. Activistii care se agita fara directie si meditativii care nu se implica - formeaza cuplul de inamici ideal pentru uzurpatorii puterii.
Ca sa iesim din "alternativa" isterie - pasivitate, trebuie sa vedem realitatea limpede si in profunzime.
1. Tabara "adevarului" trebuie sa se supuna… unui dus de adevar, observind fresca acestor 20 de ani de infringeri, structura labirintului de infundaturi, fiziologia cortegiului de iluzii. Ca sa evit diluarea pledoariilor lungi, nu voi mai explica, nu voi mai argumenta (am facut-o in alte texte si o voi mai face) - ci voi face un bilant "comemorativ".
Iata ce ar fi trebuit/ar fi fost bine sa se intimple… dar nu s-a intimplat:
- Diversiunile ucigase din 1989 si 1990 trebuiau pedepsite. Anchetele aminate 20 de ani au fost trase pe linie moarta.
- Revolutia trebuia finalizata. A fost invinsa de Contrarevolutia camuflata.
- Criminalii securicomunisti trebuiau condamnati. Au fost transformati - prin "tranzitie" - in oligarhie.
- Economia trebuia restructurata si modernizata. A fost facuta praf - in numele "decomunizarii", care nu s-a atins de stapini.
- Proprietatea comuna a fostilor prizonieri trebuia aparata si distribuita echitabil/fast. A fost acaparata de nomenclatura.
- Trebuiau reparate pagubele existentiale, morale si materiale ale victimelor. Acestea au fost umilite si jefuite ireparabil.
- Rezistentii trebuiau omagiati prin fapte. Au fost inmormintati de vii intr-o istorie dubioasa.
- Sustinatorii sistemului opresiv trebuiau penalizati. Au primit pensii uriase.
- Arhivele trebuiau folosite in probarea crimelor. Au fost incuiate, dezorganizate si distruse.
- "Ingineriile" retelei parazite trebuiau demascate. Au fost protejate, in numele secretelor clasificate si personale.
- Justitia trebuia curatita de injustitie. A ramas la cheremul fostilor judecatori, procurori, avocati.
- Fosta nomenclatura trebuia smulsa de la putere. A fost legitimata prin inselaciune electorala.
- Opozitia trebuia sa dea jos uzurpatorii. A fost satelizata de ei.
- Politica "partidului unic" trebuia schimbata cu democratia reala. A fost inlocuita cu farsa politica a rotativei FSN1-FSN2.
- Informatorii trebuiau deconspirati si eliberati. Au fost folositi mai departe ca provocatori si agenti de influenta.
- Ilegalitatile nenumarate trebuiau dezvaluite si condamnate. Au tesut o plasa uriasa de santaj reciproc.
- Romania trebuia emancipata de "protectoratul" sovietic. A fost transformata in neocolonie internationala.
- Agricultura si viata la tara trebuiau insanatosite. Au fost distruse pentru a se putea face acaparari si speculatii ilicite.
- Fostii cooperatori trebuiau rasplatiti pentru munca de sclav. Au fost "pensionati" - cu citeva piini pe luna.
- Competenta si probitatea trebuiau sa inlocuiasca antiselectia. S-au ridicat deasupra toate gunoaile fara scrupule.
- Coerenta natiunii trebuia refacuta. Romanii au fost impinsi la exilare in masa, lucrind ca sclavi ieftini prin intreaga lume.
- Boala si mortalitatea de mizerie trebuiau reduse. S-a distrus si ce era bun in sistemul medical si de protectie sociala.
- Invatamintul si cercetarea aveau cale libera. Au fost distruse metodic, fara nici un fel de scuza.
- Media (televiziunea, etc.) trebuia eliberata de propagandisti jalnici. A fost acaparata de manipulatori profesionisti.
- Constiintele trebuiau emancipate. Au fost degradate de nevoia de a se descurca, adaptindu-se la amoralitatea generalizata
- Realitatea trebuia inteleasa de toti prizonierii lagarului comunist. Majoritatea lor a ramas in capcana falsificarilor.
- Venise vremea increderii in bine, adevar, dreptate. Astfel de valori au fost compromise cu desavirsire.
- etc. (lista poate continua pina produce turbare)
2. Dar nici tabara "sperantei " nu sta mai bine, daca priveste viitorul visat (sperat, asteptat, propovaduit) prin prisma sanselor conditiei umane actuale, de a naste schimbarea dorita. Investigarea istorica, memoria nazuintelor emancipatoare compromise in trecut- transforma necrutator alternativele in "utopii".
Analizind raportul dintre ce ar trebui/ar fi bine… si ce stim ca se poate, ajungem la concluzii descurajante:
- Ar trebui sa fie luminata populatia, sa fie cistigat razboiul pentru sens. Dar adversarul detine armele mediatice si pirghiile de formare a omului nou prin "scoala vietii".
- Sa fie anulate privatizarile ilegitime si ilicite. Dar prada a fost risipita, dosita, albita, scoasa din tara, investita, transformata in capital pe care se bazeaza "dezvoltarea economica a tarii".
- Sa fie pedepsita distrugerea economiei si avutiei nationale. Dar din fierul vechi in care a fost transformata industria - pentru a putea fi cumparata la solduri - nu mai poti reface un sistem productiv.
- Sa se curete partidele de veleitari, fatarnici, cupizi si vinduti. Dar tocmai egoismul, lipsa de scrupule, setea de catarare, spiritul de banda, prada disponibila pentru cumparea complicitatilor - dau forta taberei adverse.
- Sa fie cercetate ilegalitatile, pedepsite abuzurile, confiscate averile ilicite. Dar din ce strat poate proveni acum armata de justitiari implicabili in asta?
- Sa fie inlocuiti nevrednicii, escrocii si raufacatorii din pozitiile de conducere si decizie, epurat aparatul de stat. Care fiind institutiile decontaminate care ar putea sustine un astfel de proces?
- Sa creasca solidaritatea justitiara. Dar romanii au dovedit consecvent incapacitatea de asociere dezinteresata, de aceeasi proportii cu forta lor de adaptare (prin compromisuri) la orice conditii de viata.
- Sa fie rasturnata capusa de la putere, pentru ca populatia parazitata sa poata trai mai bine. Dar transformati in vietuitoare domesticite, infometate, obtuze, lase si dezorietate - majoritatea romanilor se tem de infruntari si de "instabilitate".
- Sa se primeasca sprijinul Europei. Dar cei care conduc Europa nu au nici un interes in eliberarea noastra, temindu-se de nesupunere, sau fiind partenerii jefuitorilor nostri, sau protejind unditele investitiilor in care si-au pus momeala.
- Sa se faca reforma (politica) reala, insanatosire non-violenta, nu chirurgie distrugatoare. Dar cum s-ar putea aduna masa critica necesara schimbarii directiei evolutiei societatii, daca toate pirghiile utilizabile sint in miinile celor ce vor sa o evite?
- Sa se provoace o revolutie adevarata, care sa nu mai poata fi deturnata, ca revolta '89-'90. Dar cite incercari de revolutie reusesc si, dintre ele, care nu s-au terminat cu tradarea idealurilor pentru care s-a platit marele pret, cu reluarea uzurparii?
- Sa se organizeze o miscare de rezistenta, care sa opuna un front organizat benzii infractionale. Mai putem insa crede ca statul perfectionat nu ofera uzurpatorilor sai controlul total al societatii, facind posibila deturnarea oricarui izvor de revolta?
- Sa angajeze ciini pentru a apara oceanul pacifist al oilor impotriva lupilor ce nu se caiesc, raminind lipsiti de mila, caracter, sportivitate. Numai ca lupii moderni stiu sa cumpere ciinii, sa-i infiltreze cu lupi, sa le stirneasca vechi reflexe.
- etc. (lista poate continua pina produce disperare)
Multi dintre cei care au renuntat la lupta si ne recomanda sa ne supunem, au trecut prin focul acestor observatii. Intra in joc medicatia pentru suportarea infringerii. Intoarcerea spre natura, cultivarea ZEN-ului, trairea micilor bucurii, apolistismul intelept, acceptarea raului mai mic, armistitiul prezentat ca salvare, revenirea la cariera personala, metafizica nihilista, invocarea iertarii crestine, etc. Dar justificarea profunda a resemnarii este convingerea ca nu se poate face nimic.
Exista insa o fisura in acest rationament nemarturist (sau refulat). O voi expune pentru a provoca o ruptura (trezire) si nu pentru a propovadui anarhismul, in forma extrema a razboiului individual. Dar cei care folosesc termenii "pragmatism", "relativitate" si "utopie"- ca forma perfida de descurajare a vointei de schimbare spre o conditie umana nedomesticita - merita contrati. Sa le aratam scepticilor corozivi ca sistemul ar putea fi rasturnat si societatea indreptata in alta directie, in ciuda tuturor impedimentelor enumerate mai sus.
3. Sint convins ca scenariul schitat mai jos ar prinde daunatorii parazitari ai societatii romanesti pe picior gresit, ca i-ar lasa fara aparare. Aplicat suficient timp, tratamentul imaginat i-ar obliga pe "baietii destepti" sa ia gheara de pe putere, sa elibereze institutiile, sa deblocheze justitia, sa incerce compromisuri, sa-si schimbe atitudinea fata de semenii lor.
Deci exista "utopii" realizabile …. chiar daca nu sint dorite (de dorit). Ceea ce nu inseamna ca ar mai dormi linistit ciocoii, daca s-ar raspindi (dupa modelul virusiilor medicali, mediatici sau informatici) o reteta de "piramida justitiara" ca:
- Nu se folosesc tehnicile reformiste (ridicari de partide), revolutionare (ridicari de mase), complotiste (lovituri de stat) sau teroriste (organizatii secrete) - care si-au dovedit ineficienta in fata masinariei represive a unui stat ocupat de paraziti.
- Se promoveaza apararea directa a cetatii de catre cetatenii actionind individual, benevol si autonom, ca niste anticorpi, impotriva microbilor care au cotropit institutiile ce ar trebui sa apere sanatatea sociala.
- Fiecare justitiar actioneaza ca procuror, judecator si executor, auto-incorporindu-se in razboiul de eliberare, pe care nu-l poate declara puterea (acaparata de inamic) si nici o grupare de opozitie (controlabila prin metode oficiale si subterane).
- Fiecare celula anticorp hotareste singura cind si cum sa loveasca o celula parazitara- de a carei nocivitate nu are indoiala si care nu poate fi combatuta legal. Evita confesiunile, neinformindu-si de intentii familia sau prietenii cei mai apropiati.
- Fluxul eliberator foloseste un manifest neschimbat. O singura pagina, care invita la lupta si enunta regulile, precizind modul prin care o actiune individula se inscrie in curent. Raspindirea mesajului fix nu poate fi evitata, sau aspru pedepsita.
- Daca represiunea sau nedreptatea cresc, manifestul cere intensificarea reactiei. Daca fiziologia politica se amelioreaza - se cere diminuarea corectiei. Daca situatia devine acceptabila, se recomanda oprirea ostilitatilor civice. Raminind de veghe.
- Un kamikaze civic considera ca pierderea morala, jertfa proprie, victima colaterala sau riscul erorii trebuie asumate pentru a stavili cancerul care e pe cale de a distruge iremediabil conditia umana, pentru a combate eficace raul institutionalizat.
- Un combatant justitiar evita razbunarea personala dar lichideaza - inainte de a fi prins- cit mai multi dusmani ai societatii - asa cum fac cei medaliati in razboaiele duse in slujba puterii; el nu are pe cine si ce trada - in clipa capturarii.
- Febra justitiara se raspindeste fara nici un fel de organizare, de asociere, de program, de declaratii, de preveniri - pe baza manifestului incitator si a efectelor produse de actiunile precedente.
- etc. (lista poate continua pina produce scandalizare)
Sa recapitulam aceasta incursiune telegrafica.
Ne-am zbatut sa fie mai bine, de doua decenii, fara nici un alt efect decit infundarea tot mai adinca in nisipul miscator al Tranzitiei Criminale.
Cautind strategii care sa poata redresa situatia, printre formulele deja folosite, constatam ca s-a ajuns intr-un punct mort, puterea uzurpata stiind intre timp cum se anihileze formele perimate de rezistenta.
Neputind accepta resemnarea unei infringeri desavirsite, disparitia sperantei si batjocora taxarii ca "utopic", justitiarul ireductibil poate trece la solutii violente - ajungindu-se la o libertate insingerata…. sau la catastrofa finala.
Intr-o astfel de intersectie, eu ma simt obligat sa caut o alta cale. Nu singur, ci alaturi de cei care considera, ca si mine, ca specia noastra a ajuns intr-o infundatura profunda, pe toate nivelele fiintarii (de la practica, la teorie si metateorie) si ca are nevoie de o izbucnire colectiva de creativitate (sociala, politica, intelectuala) - pentru a gasi o iesire.
Daca…
- va revolta propozitiile din paragraful 1
- va nemultumesc propozitiile din paragraful 2
- va repugna solutia din paragraful 3
… atunci ati ramas singur cu intrebarea ce trebuie infruntata, macar o data la 20 de ani :
"Care este ultima solutie?"
Ioan Rosca
Preluat din:
[ link extern ] /
Analize conexe:
Memoriu adresat Procurorului General - :
[ link extern ] /
Repertoriu de lucrari, studii, analize, articole:
[ link extern ]
Istoria necunoscuta a ultimului secol :
[ link extern ]