In anul 2005 am cumparat impreuna cu sotia mea (intre timp am divortat) un imobil+teren cu credit ipotecar de la o persoana fizica, la notariat, cu toate actele verificate si de banca. De curand am fost chemat in judecata ca intervenient fortat intr-un dosar in care Institutia Prefectului se judeca cu vanzatorul acelui imobil si cu Primaria orasului, pe motiv ca ordinul emis de Prefectura privind constatarea dreptului de proprietate privata asupra unui teren in conditiile art. 23 din Legea 18/1991 a fost emis “in mod netemeinic si nelegal”. Se invoca in principal faptul ca informatiile dintr-o adresa a Primariei, in baza carora a fost emis titlul de proprietate nu erau corecte, mai precis Primaria a informat ca vanzatorul figureaza in Registrul Agricol 2004, iar Institutia Prefectului sustine ca acesta nu figureaza inscris in Registrul Posesorilor. Institutia Prefectului solicita constatarea nultatii absolute a Ordinului Prefectului mentionat, radierea inscrierii din Cartea Funciara a numarului cadastral si anularea tuturor actelor subsecvente actului administrativ. Institutia Prefectului sustine ca face asta in urma unor sesizari (nu spune cine a facut acele sesizari) si pentru ca este garantul legalitatii.
Am hotarat sa ma reprezint singur in acest proces, iar fosta mea sotie a fost reprezentata de un avocat. Am facut o cerere de interventie principala in care am invocat uzucapiunea pe motiv ca am detinut terenul mai mult de 10 ani, in baza actului pe care l-am considerat valabil. Avocatul sotiei a spus ca nu a avut acces la intregul dosar (desi eu am putut sa studiez fara vreo problema intregul dosar) si a solicitat sa poata avea acces la el. Instanta a spus ca trebuie sa platesc o taxa de timbru la o valoare stabilita de ea sau pot sa-mi calculez eu taxa de timbru si sa o platesc pentru ca am cerut uzucapiunea. Acasa am constatat ca taxa de timbru era pe o valoare la jumatate din valoarea actuala a imobilului si a terenului.
Mentionez ca au fost mai multe procese identice, iar pe fond Institutia Prefectului a castigat, proprietarii pierzand terenul de sub casa. In cazul meu s-a cerut nu numai anularea titlului de proprietate, ci si anularea actelor subsecvente.
As avea cateva intrebari.
1. Am constatat din Legea 18 ca acel Ordin al Prefectului se emite dupa ce o comisie a Institutiei Prefectului analizeaza documentele de la dosar si le avizeaza. Acea comisie nu a fost mentionata in cererea de chemare in judecata.
As vrea sa invoc principiul de drept “Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa. Cum as putea face acest lucru sub forma unei exceptii, in asa fel incat cererea mea sa fie judecata, sa nu treaca neobservata? Practic, Institutia Prefectului cere anularea unui act emis de ea insasi, dupa ce propria comisie l-a avizat, dand vina pe o adresa a Primariei. Comisia Institutiei Prefectului cred ca era cea care ar fi trebuit sa verifice toate actele din dosarul depus de cel care ne-a vandut imobilul.
2. Daca platesc taxa de timbru la valoarea stabilita de instanta (jumatate din valoarea reala) si pierd procesul de anulare titlu de proprietate, pot dupa aceea sa cer despagubiri de la vanzator, Primarie si Prefectura (pentru ca actele au fost emise cu complicitatea tuturor) la valoarea reala a imobilului+teren? Eu intentionez sa calculez si sa platesc taxa de timbru la valoarea reala.
3. De asemenea, as dori sa platesc doar jumatate din taxa de timbru, intrucat detin 50% din imobil+teren (inca nu am facut partajul cu fosta sotie). Cealalta jumatate cred ca ar fi normal sa o plateasca fosta sotie. Va rog sa-mi spuneti daca pot solicita instantei sa decida ca cealalta jumatate de taxa sa fie platita de fosta sotie.
Cu siguranta ma voi prezenta la politie cu aparatul. Totusi, constituie infractiune ca am decodat aparatul in dorinta de a-l gasi pe proprietar? Va avea vreo problema firma care l-a decodat? Nici de IMEI nu aveam de unde sa stiu, din pacate. Nu i-am pus proprietarului nicio conditie atunci cand l-am sunat.
Am gasit un iphone, in iarba, sub o banca, la un complex sportiv. Acesta era codat, deci nu am putut sa intru in meniu pentru a afla eventuale date/numere de telefon care sa ma conduca la cel care il pierduse. La cateva minute dupa aceea telefonul a sunat si am raspuns, crezand ca este proprietarul. Era o doamna care dorea sa vorbeasca cu acesta, rostindu-i doar prenumele. Am rugat-o sa imi spuna si numele de familie si l-am aflat. Apoi doamna respectiva s-a suparat, intreband daca sunt sau nu persoana in cauza si a inchis fara sa astepte explicatiile mele. Dupa alte cateva minute sim-ul s-a blocat si el. Cel mai simplu ar fi fost sa ma prezint la politie cu telefonul si sa-l predau, insa, stiind numele complet al proprietarului si banuind ca politia nu ar face investigatii sa il gaseasca pe acesta, m-am gandit ca l-as putea identifica eu. Am rugat o firma de reparatii telefoane mobile sa il decodeze, nestiind ca prin decodare se pierd datele din el. Cei de la firma mi-au spus cand l-am luat ca nici nu se vor mai putea recupera acele date. Totusi, la cca. 3 zile dupa ce l-am gasit si dupa ce am telefonat mai multor persoane cu acel nume, am reusit sa dau peste cel care il pierduse. Sunasem de pe un numar ascuns, ceea ce cred ca i-a trezit suspiciuni. Nu numai ca nu s-a bucurat, insa a afirmat ca ar fi avut nevoie de datele din telefon. I-am mai spus ca doresc sa raman anonim si ca o sa ii las telefonul la o firma, de unde sa-l ridice. Urma sa ii telefonez din nou in urmatoarea zi (in paranteza fie spus ca am cautat destul printre firmele al caror client sunt una care sa accepte sa-i predea telefonul), insa nu a raspuns.
Va rog sa-mi comunicati in primul rand daca am incalcat cumva legea pana acum si sa-mi scrieti cum sa procedez in continuare daca persoana respectiva nu imi va raspunde. Au trecut cca. 4 zile de cand l-am gasit. Poate fi trasa la raspundere firma care a decodat telefonul? Acum incepe sa-mi para rau ca am vrut sa fac un bine; poate daca as fi aruncat telefonul intr-un lac nu mi-as mai fi facut atatea probleme.
Buna ziua! Autoturismul sotiei mele, parcat regulamentar pe trotuar, pastrand distanta de 1 metru pt circulatia pietonilor, in dreptul indicatorului “Oprirea interzisa” fara placute aditionale (semnificatia indicatorului este valabila doar pentru partea carosabila), a fost ridicat abuziv – consider eu - de politie. In procesul-verbal incheiat de agentul constatator a fost scris gresit locul de unde a fost ridicata masina (a fost trecuta o alta strada, aflata la cativa kilometri distanta de cea reala; se poate vedea si din procesul-verbal de predare-primire a masinii, in care a fost trecuta corect adresa). Am citit in Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 ca neindicarea/indicarea gresita a locului unde a fost savarsita contraventia determina nulitatea absoluta a procesului-verbal. Redactand plangerea/contestatia, am constatat la art. 64, alin. 1 din OUG 195/2002 ca “Politia Rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila”, situatie ce demonstreaza inca o data nelegalitatea masurii de ridicare a autovehiculului, intrucat acesta era parcat pe trotuar. In intampinarea depusa la dosar de Politia Rutiera scrie ca masura a fost intemeiata, iar singurele probe sunt niste fotografii cu o alta masina (cu un numar de inmatriculare foarte apropiat de cel al masinii sotiei mele, insa alta marca) stationata neregulamentar pe carosabil. La proces, sotia a spus ca autoturismul din fotografii nu este cel care face obiectul dosarului, insa presedinta completului nu a consemnat acest lucru; in plus, i-a pus niste intrebari foarte tehnice pentru un nespecialist, de exemplu daca are probe testimoniale, la care nu a stiut sa raspunda (facand o paranteza, sotia ar avea martor o colega cu care merge zilnic la serviciu, insa aceasta stie doar unde a parcat atunci cand au ajuns, nu poate garanta ca masina nu a fost mutata intre timp). Cateva zile mai tarziu am vazut la condica de la judecatorie ca plangerea noastra a fost respinsa.
Dupa parerea mea (tot de nespecialist), agentul constatator se face vinovat de abuz in serviciu (pentru ca a dispus ridicarea unui autoturism parcat regulamentar), de fals in declaratii (pentru ca a depus la dosar fotografii cu alt autoturism decat cel al sotiei mele, influentand probabil sentinta); nu stiu daca presedinta completului nu se face vinovata de neglijenta in serviciu (pentru ca nu a tinut cont de ceea ce era la dosar si nici de declaratiile sotiei mele). Nu am de gand sa incadrez eu faptele respective, insa as vrea sa fac o plangere la Parchet, descriind ce s-a intamplat si aratand ca am fost prejudiciati. Exista vreun risc ca eu sa fiu apoi acuzat de denunt calomnios?
Ce putem face in continuare? Avem sentinta, dar nu avem motivatia si nici nu stim cand vine.
Este prima data cand sotia mea a apelat la justitie si este foarte deceptionata. Fiind vorba de o suma relativ mica (cca. 1.000 RON), dar si pentru ca stiam ca avem dreptate, nu am apelat la serviciile unui avocat. Vedem insa ca oamenii simpli nu isi pot face singuri dreptate in sistemul judiciar romanesc.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi tot mesajul meu.
avocatnet.ro explicăm legislația
