@ radusava
da, nu are un imobil, sta cu chirie.. dar mama lui care - brusc - a devenit interesata si de el si de copilul nostru ar putea sa-l ajute sa obtina aceasta locuinta (are o situatie materiala f buna, sotul ei fiind administrator al unei banci elvetiene din Singapore).
loc de munca stabil are, dar el se plange ca este platit foarte putin (la fel ca femeia de la supermarket - cuvintele lui), si ca abia ii ajung banii ca sa supravietuiasca de azi pe maine (luna trecuta imi spunea ca era cat pe ce sa fie evacuat din locuinta, deoarece nu a reusit sa-si plateasca chiria). Lucreaza ca programator cnc la o companie care fabrica ceasuri.
eu nu am locuinta mea inca (stam la o matusa intr-un oras mic din transilvania) dar intentionez sa mi-o construiesc (pana la sfarsitul acestui an), dupa cum am specificat mai sus.
Legal nu lucrez de 3 ani, pentru ca a trebui sa-mi ingrijesc copilul si pentru ca, atunci cand mi-am putut cat de cat permite sa-mi iau un servici, a trebuit sa fac compromisul de a lucra la negru, deoarece in orasul in care locuiesc in prezent, nu exista locuri de munca suficiente pentru cei care nu vorbesc limba maghiara, fiind un oras secuiesc. Am acceptat ce am gasit, cu conditiile care erau, pentru a avea cu ce-mi creste copilul. de aceea si vreau sa ma intorc in Bucuresti, pentru a avea un loc de munca mai bine platit si legal.
Pana acum m-am concentrat si pe studii, tocmai pentru a asigura un viitor mai bun mie si copilului.
va multumesc mult pentru raspuns si pentru incurajari! :)
@ tsimona
va multumesc, este o incurajare :) ... dupa ce am citit mesajele mi-a mai venit putin inima la loc... imi iubesc enorm copilul, tot ce am realizat in viata am investit in el.. nu vreau sa il pierd, pentru ca - atat eu, cat si copilul - am suferi foarte mult (in cei 3 ani, am "crescut" amandoi impreuna, tatal e inca aproape strain). Si pentru ca nu este corect ca un om care in primii 3 ani de viata nu s-a implicat mai deloc, sa obtina ceea ce eu am realizat prin sacrificiul meu si printre multe lacrimi si sa ma lase fara nimic.
@ av.antoanelageaman
daca sansele sunt mici, nu imi este teama sa il infrunt in instanta - daca situatia o va cere, si am curajul sa accept trecerea tatalui in certificatul de nastere al copilului.
Si eu cred ca sansele sunt mici de a-l castiga, dar alta este opinia mea (subiectiva) si altfel analizeaza instanta lucrurile (mai obiectiv).
Va multumesc mult pentru raspuns!
@ gi-jane
aveti dreptate, dar nu mai pot amana din pacate, motivele le-am explicat mai sus...
in schimb, oricat de greu imi va fi, daca mi se spune ca sansele ca el sa il obtina in custodie ar fi f mari, atunci poate as renunta... sau as sti ce trebuie sa schimb in situatia mea si a copilului pentru ca instanta sa nu-i acorde castig de cauza tatalui.
Va multumesc mult pentru raspuns!
@ Mihai Grigore
1. pentru ca imi doresc sa ofer copilului meu o viata cat mai normala, iar asta implica si prezenta tatalui, si pentru ca vad cum copilul meu simte lipsa tatalui (chiar dinainte de a-l cunoaste)
2. pentru ca el imi spune ca sufera f mult, ca viata lui este o mizerie si ca singura persoana care e importanta si il poate schimba este copilul. recunoaste ca gresit si imi cere ajutorul. El a suferit f mult in trecut... a crescut fara parinti si este mai mereu trist... ca OM, imi este greu sa-i refuz ajutorul pe care el l-a cerut (nu ma lasa constiinta)... dar in acelasi timp imi este teama. Sper ca intentionand sa fac un bine sa nu ma ard (din nou)
3. pentru ca, am nevoie de sprijinul lui financiar in cresterea copilului, avand in vedere ca vreau sa-mi construiesc un apartament in casa parintilor mei, iar acest lucru costa (va trebui sa fac un imprumut bancar pe care sa-l returnez). In plus, o data ce ma voi muta in Bucuresti va trebui sa achit taxa lunara pt gradinita care nu e mica de fel (aprox 250 euro). Nu mi-a fost extrem de usor nici pana acum... dar fara acest sprijin nu-mi voi putea achita datoriile la banca. El mi-a spus ca de indata ce va avea dovada ca are un copil (certificatul de nastere pe care este trecut si numele lui), va putea solicita de la angajatorul lui 200 CHF - alocatia pentru copil, acordata prin lege de guvernul elvetian. Nu este suficient (in comparatie cu cat trebuie sa investesc eu in copil), dar macar este ceva.
Dimineata asta mi-am dat seama ca, la cat imi este de teama acum de ce ar putea urma, poate ca as trece peste primele 2 motive, daca nu ar fi existat acesta din urma... cel putin o perioada, pana vad mai clar intentiile lui reale.
da, stiu ca este greu de inteles... si da, imi dau seama ca de indata ce va figura pe act va avea si drepturi (pe langa obligatii) pe care nu am de gand sa i le refuz... dar imi este teama ca s-ar putea gandiu sa ceara in instanta acustodia copilului ... si as vrea atat de mult sa stiu cate sanse are sa castige avand in vedere situatia.
Va multumesc din inima pentru raspunsul sincer.
Incerc sa va explic pe scurt situatia mea. Am un copil care de curand a implinit 3 ani, iar pana la aceasta varsta l-am crescut singura... tatal lui imi trimitea sporadic ceva banuti si ma mai intreba o data la cateva luni de el si atat. Timp de un an de zile nu ne-a mai dat nici un semn de viata. A renuntat chiar intr-o perioada in care copilul nostru era extrem de bolnav si umblam in spitale cu el (copilul avea aproape 2 ani atunci)... Am plans, dar am mers inainte si ne-am descurcat si fara el - ca si pana atunci de altfel... dupa aproape un an a revenit... abia anul acesta, cand a implinit copilul 3 ani am facut actele de recunoastere (la intentia lui), la notariat (mentionez ca tot acum cand am facut aceste acte si-a vazut copilul PT PRIMA OARA)... in prezent relatia noastre decurge frumos si ne intelegem bine, promite multe (inclusiv ca nu ar incerca sa ia copilul de langa mine) DAR - avand in vedere trecutul - imi este teama ca intr-o zi va incerca sa ceara custodia copilului.
In acelasi timp, nu vreau sa refuz copilului meu dreptul de a-si cunoaste tatal.
Eu am renuntat la tot ce aveam atunci pentru a da viata si a-mi creste copilul: facultate, un servici foarte bun cu o pozitie buna si bine platit, parinti - pe care nu i-am vazut 3 ani de zile, prieteni... acum, de 2 ani de zile mi-am reinceput studiile, in vara urmatoare imi iau licenta... intentionez sa ma intorc in Bucuresti din toamna iar pana atunci eu si parintii meu incercam sa construim inca un etaj deasupra casei in care ei locuiesc, pentru a locui eu si copilul. De cand copilul meu a facut 1 an lucrez - fara acte (sau prin contract de voluntariat dar sunt platita) - la o gradinita din cadrul unui ONG nonprofit (ma aflu intr-un oras mic, iar acel ONG nu dispune de f multe fonduri pt a p[lati asigurarile. Acest compromis a fost necesar pentru a-mi putea creste copilul. Insa din momentul in care ma mut in Bucuresti situatia se va schimba deoarece deja am 2 oferte de locuri de munca la fosti angajatori.
Tatal lui este cetatean camerunez dar in prezent lucreaza in Elvetia (cu un salariu f mic - spune el). La momentul nasterii copilului el inca era student acolo. Studiile le-a finalizat acum 2 ani. Locuieste cu chirie intr-o garsoniera. El nici in prezent nu contribuie financiar la cresterea copilului... se plange ca sta foarte prost dpdv financiar si - desi ii e rusine (cuvintele lui) - nu poate face nimic... (in schimb poate merge sa viziteze ale tari in cursul acestui an...)
In aceste conditii, as vrea sa stiu - daca va merge in instanta sa ceara custodia copilului, cat de mare este riscul ca eu sa il pierd?
Am facut si voi face tot ceea ce pot pt a-i oferi copilului meu o viata normala si o educatie buna... pana acum am reusit destul de bine, sacrificand tot ceea ce inseamna EU - ori de cate ori este necesar.
Am actele de la notariat in mana, azi imi planificasem sa merg la primarie... dar imi este teama. Va rog, ajutati-ma cu un sfat obiectiv!
va multumesc din inima pentru sfaturi. Doamna Romascanu, raspunsul dumneavoastra este raspunsul pe care il asteptam atat de mult!
Eu am deja o declaratie de recunoastere data la notariat de catre tatal copilului, in dublu exemplar. In aceasta - la sugestia notarului - tatal a specificat si ca doreste ca numele sau de familie sa fie si numele copilului. Un exemplar il voi depune la primarie pentru recunoastere. Si mai ramane la mine al doilea exemplar.
Deci avem nevoie de:
1. aceasta declaratie de care am vorbit mai sus
2. copie dupa certificatul copilului (legalizata?)
3. o cerere data de tatal lui prin care acesta solicita schimbarea numelui pentru copil. exista o cerere tip? trebuie facuta in prezenta unui notar? daca da, probabil el o va face in tara in care locuieste, iar eu o voi duce la un traducator legalizat. este bine asa? ar putea mentiona in cerere domiciliul meu pentru a primi acele comunicari (el nu are un domiciliu in Romania)?
Acest dosar cu toate aceste acte il pot depune si eu in numele lui? trebuie trimis numai de el, prin posta? daca da, cum putem urmari dosarul?
Banuiesc ca dosarul trebuie depus/trimis la judecatoria orasului in care s-a nascut copilul (mentionez ca eu si copilul avem domiciliul in Bucuresti)? mai este nevoie sa angajam un avocat (nu prea cunosc in acea zona - Odorheiu Secuiesc)? de la primarie mi s-a spus ca e un proces foarte complicat, din aceasta cauza m-am gandit la calea administrativa imediat ce am aflat de ea.
cam cat ar putea dura solutionarea acestui dosar, din momentul depunerii? este foarte importand pt noi, deoarece urmeaza sa facem alte acte/activitati care depind de certificatul de nastere al copilului (pasaport, inscriere la gradinita etc).
va multumesc inca o data!
va multumesc mult!!! se pare ca pe cale administrativa e mai putin complicat decat prin hotarare judecatoreasca... cred ca mai intai as vrea sa incerc asa. nu vad nici un motiv sa-mi fie respinsa cererea, din moment ce atat tatal cat si eu ne dorim acest lucru... ma incadrez in conditiile de schimbare a numelui pe aceasta cale?!
ce nu am inteles sigur, este daca am nevoie si de copie legalizata dupa certificatul meu de nastere.
trebuie sa incercati, nu aveti nimic de pierdut. Dimpotriva, s-ar putea sa va usurati situatia. Poate nu mai e nevoie de acel proces... oricum din ce am inteles - ea nu se va prezenta. O intrebare pusa la primarie nu costa ;) . Incearcati! Va tin pumnii!!!
tatal copilului meu este cetatean strain si locuieste in strainatate. Copilul meu are acum 3 ani, iar saptamana trecuta am inceput actele pt recunoasterea acestuia de catre tatal sau (voluntar). Acest lucru e simplu si deloc greu. Insa ne dorim ca micutul nostru sa poarte numele de familie al tatalui.
Stim ca acest lucru este posibil printr-o hotarare judecatoreasca. problema este ca tatalui ii va fi foarte greu sa participe la proces din cauza distantei si timpului. De aceea as vrea sa stiu daca este necesara prezenta lui la proces. un avocat care sa il reprezinte nu este suficient?
Cum am putea proceda mai exact? ce trebuie sa facem? cat dureaza?
de asemenea, am aflat ca numele se poate schimba si pe cale administrativa. Ce presupune acest lucru? Mentionez ca in declaratia data de tata la notariat, pt recunoasterea copilului, acesta specifica dorinta sa ca al nostru copil sa-i poarte numele.
avocatnet.ro explicăm legislația
