Conform acestei LISTE cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Construcţia Autostrăzii Braşov Târgu Mureş Cluj Oradea", "Secţiunea 1C, subsecţiunea Ogra Târgu Mureş", situate pe raza localităţilor Cristeşti, Gheorghe Doja, Ogra, Sânpaul, Ungheni şi Târgu Mureş din judeţul Mureş, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor | Hotărâre 729/2015, carei institutii ar trebui sa se adreseze un proprietar de teren, avand in vedere ca au trecut 8 ani si nu a fost despagubita cu suma stabilita?
camelia72
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Cu riscul de a ma repeta, cumnatul meu este cel care uraste acest tanar, tanarul nu mai doreste sa aiba nicio relatie cu el. Daca dimineta spui "tata" unui om care ti-a dat afectiunea de parinte si caruia nu i-ai gresit cu absolut nimic in calitate de fiu, te da afara din casa si iti arunca vorbe grele si din "tata" nu mai e "tata"...vorbim de un handicap emotional. Da, imi mentin parerea, oricat as tine la el (sau tineam?!), il consider un idiot. Si orice om care se razbuna pe o fiinta mai slaba, conform principiilor mele de viata, are o problema majora.
Acestui om, tocmai asta i-am explicat si anume ca poate face testul la intelegere cu copilul, dupa care sa mearga impreuna la un avocat si sa vada ce e de facut.
De la data la care a dat copilul afara pe usa (norocul lui ca e in chirie, departe de casa) a existat o etapa in care relatia dintre cei doi soti a fost foarte buna, tensiunea aparea cand mama spunea ca fiul cel mare vine acasa. Au trecut cateva luni, timp in care am tot discutat cu amandoi iar lui i-am explicat ce am relatat mai sus, pana ce a venit citatia pentru cel mare iar cumnatul meu a decretat ca sunt dusmani (baiatul si sotia sunt dusmanii lui). Tot atunci, sotia i-a spus ca alege copiii, deorece el a impus ca cel mare trebuie abandonat de toata lumea si l-a numit "bastard". Apoi a inceput sa spuna tuturor si din lucruri care privesc doar viata de cuplu. Adica aflu de la straini detalii intime despre sora mea?
S-a mutat la zana minunata (asta i-a zis ca se conecteaza telepatic si vede ce face cu sotia lui, iar el credea...exact!) si la discutii legate de cel mic, raspundea dna, pe telefonul cumnatului (i-am zis sa o intrebe daca vede si in dormitorul conjugal si a zambit pe sub mustati). Asta e intruchiparea "justitiarei luminii" iar el a crezut-o cand i-a zis ca are "viziuni".
Categoric, este un idiot! Diferenta intre o femeie isteata si un barbat tampit, este clara si nu poate fi negata.
Nu sunt de acord ca sora mea nu a vorbit acum 20 de ani si stiu ca e vinovata. Dar nu e cazul sa fie omorata cu pietre in piata publica si defaimata ca ultima dintre femei. Pentru ca nu e!
Si iarasi ma repet: luni de zile nu adus bani in casa, sora mea este cea care a muncit constant si in acele luni, nu au venit Sfantul Duh sa-i finanteze. Inclusiv bunicii au fost cei care au facut aceste observatii, in timp!
Mai mult, educatia copiilor se datoreaza mamei, in cea mai mare parte. Tatal a fost prezent ca sa corijeze, uneori destul de brutal. Nici acum nu e capabil sa priceapa suferinta celui mic, pe motiv ca "barbatii nu au voie sa planga".
Ia sa se mai duca la naiba, cu totul!
Cred ca suferinta lui se datoreaza unui orgoliu masculin imens, ineteleg si asta, dar nu ma mai intereseaza. Prefera sa stea cu un copil strain si sacrifica timpul petrecut cu propriul lui fiu, timp pretios pe care nu-l va mai putea recupera niciodata.
Cand sora mea a nascut primul copil, el stiind ca e fiul lui, era la un chef cu cea cu care era la ora respectiva. In primul an de viata al copilului, sora-mea a trait strict din indemmizatia de crestere a copilului si fiind luni de iarna si consumuri mari, facea o supa dintr-un pui albastru cat un pumn de mare, iar boul, statea cu acea femeie si nu dadea niciun ban in casa. Pai asta comportament de barbat? In viziunea mea, a fi barbat inseamna altceva si trebuie sa poata mai mult decat o femeie. Singurul lui dusman este propria lui persoana cu lipsa de caracter aferenta!
Draga @CHKa, iertati-mi pledoaria, nu m-am putut abtine! Sper sa nu fie intepretate randurile mele altfel decat sunt si anume pareri personale ale cuiva implicat emotional in aceasta drama. Pana la urma, criminalii sunt redati si integrati societatii in mai putin de 20 de ani. In acesti 20 de ani, sora-mea a platit acea greseala de mii de ori si a rascumparat ipoteticul "pacat", cam tot de atatea ori.
Pe scurt, baiatul va pierde procesul acesta si imi doresc sa solicite stabilirea paternitatii, asa e firesc!
Voi reveni cu detalii despre mersul lucrurilor, cam atat!
Cu siguranta asta se va intampla.
La urmatorul termen in procesul de tagada a paternitatii, probabil se va stabili data la care tanarul va trebui sa faca testul ADN.
Dupa care, este obligatoriu sa se stabileasca cine este tatal natural.
Sa fie sanatos!
Insa, asa cum il stiu pe cel natural, desi este un om "scolit" (a fost senator, acum ocupa o functie de conducere intr-un spital judetean, medic fiind de profesie), nu are caracter si poate deveni agresiv. Poate si fizic.
Asta este, tanarul primeaza, fara discutie!
Multumesc!
Oricine este oarecum subiectiv intr-o astfel de situatie. Au toti trei evaluare psihologica (mama si cei doi baieti) si totul s-a facut la initiativa si pe banii mamei. Tatal sustine ca cel mic nu are nicio problema si totul este in regula, desi a vazut evaluarea psihologica. Si lacrimile din ochii copilului.
Sunt direct implicata, fiind vorba despre sora si nepotii mei. De asemenea, despre cumnatul meu care nu-mi este indiferent, absolut deloc. Ii cunosc bine calitatile si defectele, l-am pretuit si am tinut la el foarte mult, altfel nu incercam sa mediez tot circul asta.
Sora mea nu este vreo sfanta, dar vorba Lui: "cine nu are pacate, sa arunce primul piatra".
Sunt aici tocmai pentru ca incerc sa vad problema si din alte unghiuri, prin ochii unor oameni neutri, care pot exprima opinii pertinenete. Multumesc, chiar ma ajuta!
Nu pot sa nu inclin balanta spre sora mea cand vine vorba de emotii, nici nu am fost nedreapta cu cumnatul meu.
La modul general si nu o luati ca pe un afront: mama este cea care mereu isi va asuma copiii, tatal...nu de fiecare data.
Povestea este mult mai complexa, eu am expus strict ceea ce se dezbate in acest moment, in instanta.
De tanar, nepotul meu cel mare, se preocupa toti cei care pot, dupa propriile puteri. Singura lui temere este ca mama nu-l va putea sustine financiar de una singura, si inca nu se poate angaja din cauza faptului ca urmeaza o facultate care solicita prezenta fizica la ore. Si desigur, trauma care va avea efecte pe termen lung, probabil.
Iar cel care i-a dat viata (primul idiot - nu ma pot abtine), sta pe bani dar nu-i pasa de acest copil.
Eu am dorit o rezolvare amiabila a problemei intre cumnatul si nepotul cel mare, apoi o "intelegere" cu tatal natural, strict pentru finantarea tanarului pana se poate angaja.
Din pacate, suntem aici!
avocatnet.ro explicăm legislația
