avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 489 soluții astăzi
Forum Activitate Morgan le Fay

Activitate Morgan le Fay

Aprecierile pe tema asumarii responsabilitatii de catre mama sunt pe langa subiectul acestui topic. Fata a intrebat ce sa faca sa il tina departe pe tata pentru ca are motive sa creada ca asa e mai bine pentru copil. Nu a intrebat daca e bine sa faca asta, ci cum sa faca asta.
Asadar nu a vrut sa dea ocazia lupilor moralisti sa se exprime, dar ei au facut-o oricum. Apoi s-au simtit mai bine.


mirebire a scris:

Autoritatea parinteasca in comun nu inseamna ca sunteti la mana celuilalt parinte. Inseamna ca va asumati responsabilitatea.


Atunci ce inseamna urmatoarea situatie - caz real:
Parintii divortati au o fata, care este incredintata mamei. Mama se recasatoreste si isi intemeiaza o noua familie si mai are un copil cu noul sot. Anii trec, fata are 17 ani, si in vara respectiva, familia decide sa plece in concediu la mare in strainatate. Mama, probabil prost informata, crede ca pentru a scoate fata din tara are nevoie de acordul tatalui, autentificat la notariat, motiv pentru care se duce sa i-l ceara. Dar tatal refuza si nu vrea sa i-l dea.
Rezolvarea: mama, sotul si fratele pleaca in concediu, fata ramane in tara.
Probabil ca tatal s-a gandit sa faca ce este mai bine pentru copil, a avut in vedere interesul superior al copilului, nu altceva ……

Sau, in aceeasi ordine de idei, alta situatie: parintii divortati au un baiat, care este incredintat mamei. Tatal se poarta urat cu el (dar nu atat de urat incat sa poata fi justificata sistarea legaturilor personale cu copilul), iar copilul nu mai vrea sa se duca la el acasa. Si totusi, pe la 10-11 ani decide sa nu se mai impotriveasca si ii motiveaza mamei: am vazut ce iti face cand nu vreau sa ma duc, tipa, te ameninta, iti face scandal. O sa ma duc, ca sa nu mai faca toate astea.

Ori, alt tipar: copilul e mic, vreo 4 ani, tatal are hotarare prin care il poate lua din domiciliul mamei si duce in domiciliul lui. Ce vrea el sa faca in weekend ? Sa il duca la maica-sa, la casa pe care ea o are pe langa Bucuresti, nu la el acasa, ca sa se ingrijeasca el de copil.
Mama copilului ii spune ca nu ii da copilul daca vrea sa il duca oriunde altundeva decat la el acasa. Daca vrea bunica sa il vada, il duce ea; ori poate veni bunica.
Ce face tatal ? O anunta ca se duce la executor, sa puna in executare hotararea si sa ia copilul. Mama, stiind ca e in stare de asa ceva si pentru ca nu e benefic pentru copil sa treaca printr-o astfel de experienta, accepta sa dea copilul, dar il anunta ca pleaca in vacanta pentru urmatoarele 2 saptamani si i-l va da cand se intoarce.
Finalul ? Din acel moment a mai vorbit o data cu tatal la telefon, dupa 2 saptamani, dupa care fix 9 luni de zile, tatal nu a dat niciun semn de viata, niciun telefon, nicio vizita, nicio cerere de luare…..niciun ban pentru copil, nimic.
Dupa 9 luni s-au intalnit intamplator pe strada, el era intr-o noua relatie care il tinea foarte ocupat si nu a mai vrut sa mai ia pe nimeni nicaieri.

In concluzie, dreptatea nu e doar de o parte sau de alta. Da, sunt uneori mame care se folosesc de copil ca sa obtina pensie alimentara mare de la tata. Dar astea nu sunt cazuri atat de frecvente pe cat sunt cele in care mamele realmente au probleme cu tatii si nu doar ca sufera ele, dar sufera copiii.

Asadar, sunteti siguri ca vreti s-o sfatuiti pe fata aceasta, initiatoarea topicului, sa accepte tot ce vrea tatal copilului ? Sunteti siguri ca el vrea binele copilului ?
Nu in teorie, in practica.
Ruben a scris:

Sfatul meu este sa incepeti sa va asumati responsabilitatea pentru actiunile dvs. si sa acceptati efectele acestora.


Corect. Doar ca....... responsabilitatea mamei este fata de copil. Si apropo, si a tatalui. Iar efectul este ca mama sa nu accepte sicanele facute de tata, pe care el le poate face doar din simplul motiv ca legislatia in materie in Romania este incredibil de prost facuta.


Revenind la topic, pentru initiatoarea acestuia, mai jos sunt cateva idei referitoare la problemele pe care le-ai expus (unele repeta ce s-a spus mai sus):

- daca tatal vrea sa recunoasca copilul, nu il poti impiedica. In ceea ce priveste contestarea paternitatii, nu stiu daca are sens, pentru ca vei pierde oricum (daca stii clar ca el e tatal) si nu are sens ca pierzi bani cu un astfel de litigiu si tot ce implica el.

- numele copilului: daca tatal il recunoaste, asta nu inseamna ca se va schimba automat si numele de familie al copilului. Oricum, din punct de vedere legal, nu conteaza, ceea ce conteaza e stabilirea filiatiei fata de tata, nu faptul ca "e trecut pe numele lui".
Cu alte cuvinte, si in situatia in care copilul are numele tau de familie, dar el este tatal in certificatul de nastere, fix aceleasi probleme vei avea ca si in situatia in care el are numele lui de familie, din simplul motiv ca el este tatal.

- tatal poate solicita in instanta schimbarea numelui copilului si trebuie sa aiba si motive temeinice pentru asta. Intr-unul din cazurile pe care le stiu - identic cu al tau in sensul ca cei doi nu erau casatoriti, la nastere, tatal nu a fost prezent, nu s-a implicat, etc., dar apoi a recunoscut copilul - dupa recunoastere, tatal a vrut ca baiatul sa ii poarte numele. A formulat actiune in instanta si, pe scurt, solutia instantei a fost sa le poarte numele reunite.
Interesant e ca in cursul litigiului s-a pus problema care din nume ca fie primul din numele reunite, adica numele mamei - numele tatalui sau numele tatalui - numele mamei.
Instanta a decis ultima varianta.
Ca fapt divers, si in legatura cu ce voi spune in continuare, mama s-a mutat in alt oras, iar tatal a uitat de copil.

Dar cele de mai sus sunt cele mai mici probleme.
Adevaratele tale probleme vor incepe daca distinsul tata va fi istet sa solicite custodia comuna, si daca o va obtine in instanta, prin hotarare definitiva si irevocabila.
In acel moment, vei fi la mana lui.
Am vazut ca pe net circula o petitie pe petitieonline.ro in sensul in care se doreste modificarea Noului Cod Civil si eliminarea custodiei comune, tocmai pentru a se evita situatiile in care tatal abuzeaza de acest drept si sicaneaza mama in detrimentul copilului.
Bineinteles ca mama poate introduce actiune in justitie si poate castiga, dar nu despre asta e vorba, pentru ca asta implica timp si bani, iar un litigiu inseamna un mare consum de timp, bani si nervi. Plus ca mama va trebui sa vina cu un intreg arsenal de probatorii impotriva tatalui, ceea ce nu e usor.
Deci, poate te intereseazi si semnezi si arati si altor mamici aflate in aceeasi situatie cu a ta.

Revenind, probleme incep daca:
- cere in instanta custodie comuna;
- sau nu, dar cere program de vizitare (adica dreptul de a avea legaturi personale cu copilul) si, mai mult, sa il ia din domiciliul tau in acest interval de timp si sa il duca la el.
In acest caz, depinde cum te aperi si cum convingi instanta sa nu dispuna luarea din domiciliul tau. Ori pe el, daca ajungi la o tranzactie.
Daca iti iei avocat, ai mare grija ce o sa faca si iti sugerez sa nu mergi total pe mana avocatului, adica sa nu inghiti pe nemestecate orice iti spune el ca e bine sau ca asa e practica instantei.
Cand e vorba de interesul superior al copilului, nu poate fi vorba de o practica batuta in cuie a instantei si tu decizi ce este bine si ce nu pentru copil.
Poti sa te opui la custodia comuna cu toate argumentele pe care le ai impotriva lui, dar nu ca nu iti place tie de el, ci sa convingi instanta ca nu e bine pentru copil ca el sa aiba custodie comuna.
La programul de vizitare, nu ar fi bine sa te opui total sa aiba legaturi cu copilul, dar pentru urmatoarea perioada, tinand cont de varsta copilului, vizitele sa se desfasoare la domiciliul tau (unde este si domiciliul copilului). Un argument in plus este ca acest tip de hotarari nu sunt neschimbabile, in sensul ca, in masura in care imprejurarile de schimba, de ex. copilul creste, poate fi introdusa o noua actiune si se poate pronunta o noua hotarare, de ex., la 10 ani sa il poata lua, etc. Asadar, pentru binele copilului acum, este ca el sa stea la tine. Cand va mai creste, se va re-evalua situatia si se va decide atunci.
Si poate pana atunci va scadea si interesul lui….. cine stie, si va lasa in pace.

In alta ordine de idei, gandeste-te si la urmatoarele:
- daca el apare pe certificatul de nastere, nu o sa poti sa scoti copilul din tara si mereu o sa te lovesti de problema acordului tatalui.
- ca sa il scoti din tara si in general, sa nu ai nevoie de acordul lui expres, iti trebuie hotarare judecatoreasca de increditare catre tine (adica numai tu sa ai custodia).
Ar fi exceptional pentru tine sa ai o astfel de hotarare, e aur curat.
Gandeste-te sa o obtii. Nu pot sa apreciez pentru ca nu il cunosc pe tata, dar poate evaluezi sansele ca, daca introduci tu impotriva lui o actiune pentru incredintare, el sa ceara custodie comuna. Daca o cere si instanta i-o acorda, ai pierdut tot. Daca nu, ai castigat libertatea.
Un alt risc este ca el sa nu o ceara, dar instanta din oficiu sa o puna in discutie si sa o acorde.

E un mare risc, dar daca castigi, e tot ce ai nevoie. Daca consulti un avocat, iti poate spune cam care e practica instantelor pe aceasta tema conform Noului Cod Civil.

In incheiere, iti mai spun 2 ganduri:
1. Incearca sa incepi sa iti aduni dovezi impotriva lui cu privire la neglijenta si dezinteresul fata de copil, poate te vor ajuta. De ex., tine un jurnal cu ce face el pentru copil, de genul, cand vine sa il vada, daca iti da bani ori te ajuta cu ceva, cand te suna sa intrebe de copil etc. - date si ore exacte.
Daca ai putea cumva sa il pui pe el sa semneze ori chiar sa scrie, e si mai bine. Ori fa-le poze cu data pe poza. Sau orice altceva, nu stiu ce idei mai poti sa ai.
Stiu ca e aproape imposibil si ca poate da de banuit, stiu ca pare ciudat, dar cine stie cum te poate ajuta asta la un proces de custodie comuna….. sa arati instantei cat de dezinteresat e.
Poate nu te vor ajuta total, dar si un pic, tot e ceva.
Asigura-te ca poti veni cu martori independenti, nu doar cu mama sau sora, care sa stie bine ce se intampla acolo, sa va fi vazut impreuna, sa stie ce face el pentru ca martorul insusi a fost de fata, nu pentru ca i-ai povestit tu.

2. Tatal nu va fi niciodata decazut din drepturile parintesti decat daca e condamnat penal. Daca nu e, el le va avea si o sa il ai pe cap inca 18 ani ! Timp in care nu vei putea sa lasi garda jos daca intr-adevar iti pasa de copil si vrei sa il cresti tu asa cum trebuie si cum e mai bine pentru el.

Cu alte cuvinte, trebuie sa fii cu 5 minute mai desteapta decat el si sa fii pregatita pentru sicane. Legea nu te ajuta prea mult, trebuie sa te ajuti singura si sa ai speranta ca daca ajungi la proces, vei da peste un judecator luminat.
Dar sa nu renunti, pentru ca vei lupta pentru copilul tau.
Iti tin pumnii !
corectez postul de mai sus, in sensul ca lumea "vrea" sa evite instanta :)
Nepoata nu a acceptat nimic pana acum.

Am intrebat si problema este ca, daca nepoata nu renunta expres la mostenire, notarul nu isi asuma raspunderea sa constate el ca nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala in 6 luni, motiv pentru care nu mai are vocatie succesorala si sa o excluda.
Si ii trimite pe toti sa se judece !

Or, lumea mea sa evite instanta.....
Stii vreun caz concret in sens contrar ?
Buna ziua !
Va supun atentiei urmatoarea situatie, cu rugamintea de a-mi spune ce solutii de rezolvare vedeti:

Pe scurt, in septembrie 2008, 2 soti batrani, care nu au copii, fac, fiecare din ei, cate un testament unei nepoate, in calitate de legatar universal. Din toate bunurile pe care le au, de interes este o casa. Desi testamentul are maxim 10 randuri si nu cuprinde nicio obligatie in sarcina nepoatei, totusi obligatia ei morala este sa aiba grija de batrani. Nu are grija niciodata.

In mai 2009, sotul moare si nu se dezbate succesiunea nici pana in prezent.

Acum, sotia nu mai vrea sa lase nimic nepoatei care nu o ingrijeste, ci unei alte persoane. Ea isi va anula testamentul facut in favoarea nepoatei, si vrea sa ii faca actele pe casa persoanei respective.

Intrebare: ce se poate face cu testamentul sotului, in temeiul caruia nepoata are deja 25% din casa ?

Scenariul 1: se dezbate succestiunea intre sotie si nepoata, nepoata renunta, sotia are 100% din casa si ii face actele tertului.
Putin probabil ca nepoata va renunta. Eventual daca i se dau niste bani pentru cei 25% din casa.

Scenariul 2: se dezbate succesiunea si se pune pb prescriptiei dreptului de optiune succesorala a nepoatei, pe care nu si l-a exercitat in cele 6 luni, conform art. 700 vechiul cod civil. Ce fac notarii in acest caz, pot constata ei direct ca dreptul de optiune e prescris ? Exista art. 106 alin. 6 din Legea notarilor 36/1995 - Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Cum aplica notarii acest text legal ?
Sau asta inseamna litigiu in instanta.

Scenariu 3: nu exista varianta atacarii testamentului sotului, sub nicio forma.

Mai vedeti si alte posibilitati ?

Multumesc anticipat :)
Răspuns la discuția Hai sa jucam fazan :)
regret
Răspuns la discuția Hai sa jucam fazan :)
revendicare
Răspuns la discuția Hai sa jucam fazan :)
tarta :)
Alex_Munteanu a scris:

Este recomandat sa apelati la un mediator pentru a scadea costurile.


Nu chiar.
Nu se poate pune in executare o intelegere obtinuta in urma medierii, nu se poate folosi forta coercitiva a statului, etc.
Inteleg din expunerea din primul post urmatoarele:

In 1945, mama a cumparat un teren, prin contract de vanzare-cumparare autentificat la notariat; terenul nu a fost, insa, intabulat in CF la acel moment si nici ulterior.
Pe teren a construit o casa in 1959.
Acum vrea sa vanda terenul + casa si nu poate, deoarece terenul (si casa ?) nu este intabulat in CF.

Din acest motiv, dvs. ati introdus o actiune prin care sa se constate uzucapiunea, intrucat contractul de vanzare-cumparare nu este “valabil” pt ca nu a fost inscris in CF – adica nu a fost “luat in seama” de instanta (care instanta, cea care judecata uzucapiunea ?).
Ca fapt divers, presupunand ca actul nu era valabil, el trebuie luat in seama, macar ca si inceput de dovada......

De aici ar rezulta ca la acea data, 1945, inscrierea in CF era constitutiva de drepturi (exact cum se va introduce prin noul cod civil, pt ca acum, inscrierea in CF nu are efect constitutiv de drepturi). Ar trebui verificata legislatia in vigoare la acea data.

Daca i) inscrierea in CF nu era constitutiva de drepturi, si ii) contractul de vanzare-cumparare este valabil incheiat conform cerintelor ad validitatem de la data incheierii sale (si se pare ca a fost), atunci mama e proprietar deplin pe teren si nu mai e nevoie de hotarare de uzucapiune ori de ordinul prefectului.
Faptul ca dreptul sau de proprietate nu a fost opozabil tertilor in toata perioada asta, prin inscriere in CF, e nerelevant.
Si cred ca puteti face cadastrul si intabularea in CF acum, daca aveti actele (adica titlul de proprietate al mamei pe teren si casa – contractul de vanzare cumparare al terenului si actele de constructie ale casei).

Daca inscrierea in CF era constitutiva de drepturi, atunci continuati actiunea pt uzucapiune. Incercati la Arhivele Nationale, poate obtineti copie a certificatului de deces al proprietarului care a vandut mamei.

In ceea ce priveste termenul din 23.09, spuneti-i avocatei sa solicite instantei ca, in virtutea rolului activ pe care trebuie sa il aiba, sa dispuna efectuarea unei adrese catre Arhivele Nationale (daca dvs. nu obtineti nimic de la ei) sau la primaria respectiva/starea civila, etc, sa se comunice la dosarul cauzei daca au acest act sau nu. O sugestie ar fi sa adresati in scris aceasta solicitare, nu doar oral, ca daca instanta refuza, dar va si respinge actiunea, nu se stie daca nu va fi de folos in apel, sa aratati ca nu s-au administrat toate probele si ca instanta nu a avut ea insasi un rol activ....

Bafta !