Recent, un judecator sindic de la TMB mi-a respins o cerere de insolventa pe motiv ca "creanta creditoarei nu indeplineste cerintele legale mentionate (art. 662 NCPC), respectiv nu are caracter cert, lichid si exigibil, nerezultand dintr-un titlu executoriu astfel cum este el prevazut in dispozitiile Noului Cod de procedura civila (art. 632 alin. 2 NCPC).
Precizez ca debitul era din 2012, iar penalitatile rezultau dintr-un inscris emanat de la debitor tot in 2012.
In actiune m-am raportat la dispozitiile art. 379 alin. 3 CPC de la 1865, cum era si firesc.
Judecatorul sindic a considerat ca, intrucat cererea de insolventa a fost inregistrata dupa intrarea in vigoare a NCPC, analizarea caracterului cert, lichid si exigibil se va face prin prisma dispozitiilor legii noi de procedura.
Mi se pare discutabil acest punct de vedere.
Dumneavoastra ce parere aveti despre o astfel de solutie, pe care eu o cataloghez ca fiind o mizerie?
Sa dau numele judecatorului?
Gandindu-ma mai bine, nu cred ca este posibil ca cele doua societati comerciale sa nu isi factureze deloc serviciile prestate.
De ce nu factureaza, ca mai apoi sa compenseze intre ele datoriile reciproce?
Cred ca ar fi mai ok asa.
Referitor la incheierea unui contract, nu vad niciun impediment sa se incheie un contract de barter, avand ca obiect prestarea reciproca de servicii intre cele doua societati (contract nenumit).
Dar, pentru a se descarca in contabilitate, cred ca e musai sa existe o factura .
De aceea am zis ca este obligatorie consultarea unui expert contabil, pentru a va consilia cu privire la tratamentul fiscal al operatiunii de barter.
Pare mai degraba un barter operatiunea descrisa de dumneavoastra (desi barterul are la baza tot un schimb de marfuri).
In fine, definitia data de wikipedia include si serviciile, pe langa bunuri.
Apelati la un avocat pentru redactarea unui contract care sa consfinteasca prestarea reciproca de servicii la care faceti referire, iar mai apoi la un expert contabil, care sa va consilieze cu privire la implicatiile fiscale ale operatiunii in sine.
Multumesc foarte mult pentru raspuns!
Inclin tot mai mult sa cred ca in spate este o decizie de politica fiscala, adica s-au gandit cei de la putere ca nu strica 1 punct procentual incasat pe spinarea liber profesionistilor.
In rest, vorbim de o interpretare arbitrara a normelor in vigoare. Eu nu cred ca dorinta legiuitorului a fost sa discrimineze anumite categorii profesionale, sau sa lase sa planeze indoieli asupra cuantumului cotelor datorate.
Un alt argument in favoarea aplicarii cotei de 5,5% este acela ca, la depunerea estimativei anuale pe 2009, am fost impozitat cu 5,5% anual, si nu cu 6,5%. Deci acum la regularizare de ce mi se percepe 6,5%? La estimare e una, si la regularizare alta? Cam inconsecvent statul roman, nu credeti? :(
Va rog tare mult sa ma ajutati in lamurirea unei probleme! Precizez inainte de toate ca am calitatea de avocat.
Am fost la Casa de Sanatate unde sunt asigurat pentru a face regularizarile aferente anului 2009. Functionara de acolo mi-a spus ca trebuie sa platesc o cota de 6,5%, desi eu stiam ca in 2009 cota a fost de 5,5%. Este o problema lasata in ceata de O.G. 226/2008, care nu face referire deloc la persoanele care desfasoara activitati independente, ci doar la angajat si angajator. De unde ei au dedus ca pentru avocati ramane in vigoare cota de 6,5% impusa de Legea nr. 95/2006, prin art.257.
Ceea ce ma intereseaza de fapt este cum pot sa atac modul lor de calcul, ce argumente potrivite sa gasesc?
Si totusi cand au de gand sa afiseze rezultatele alea ca stau in transa de 2 saptamani 1/2??? Macar sa fie vroba de o corectura obiectiva si sincera si sa intre toti cei care merita. Credeti ca saptamana asta aflam ceva?