Activitate eduardmunteanu

Interpelarea vizand posibilitatea de a va prevala de dispozitiunile art. 320/1 C. proc. pen., care reglementeaza judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, sugereaza, ab initio, faptul ca, ratiunea demersului judiciar declansat (in speta, a cererii de revizuire), se limiteaza, strict, la diminuarea cuantumului sanctiunii de 2 ani inchisoare, cu executare efectiva, aplicate prin hotararea de condamnare.

Daca acest rationament, eminamente deductiv este valid, insemneaza ca, tindeti sa invocati aspecte care, implica netemeinicia verdictului de vinovatie, context in care, ne ingaduim sa prezumam (in virtutea aceluiasi rationament) ca, fundamentul de drept al cererii de revizuire formulate este cel consacrat de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care reglementeaza ipoteza descoperirii unor fapte sau imprejurari, care nu au fost cunoscute de instanta, la epoca solutionarii cauzei deduse judecatii.

Acest caz de revizuire este cel mai des invocat, intrucat (spre deosebire de celelalte 4, stipulate de art. 394 alin. (1) lit. b) e) C. proc. pen.), exigenta relevarii unor fapte sau imprejurari noi, nu implica, sub aspectul probatiunii, preexistenta unei hotarari judecatoresti sau ordonante a procurorului, prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, comportand, asadar, posibilitati mult mai largi de exprimare a strategiei procesuale, inclusiv, prin intermediul probelor testimoniale (martori).

Revenind la obiectul interpelarii, si pornind de la premiza (pe care, implicit, o sugerati) conform careia, instanta sesizata in privinta solutionarii cererii de revizuire s-a pronuntat, prin incheiere, in sensul, admiterii, in principiu, a acesteia, fixand un termen pentru rejudecarea cauzei (pronuntandu-se, inclusiv, in privinta suspendarii executarii pedepsei aplicate), urmeaza a se da eficienta regulilor procedurale, care guverneaza judecarea in prima instanta, prevazute de legea noua.

Ceea ce prezinta relevanta in contextul problematicii supuse dezbaterii, este faptul ca, in momentul condamnarii, prevederile art. 320/1 C. proc. pen. nu erau in vigoare, acestea fiind implementate ulterior, prin Legea nr. 202/2010.

Raportat la aceasta imprejurare, la jurisprudenta Curtii Europene (vezi cazul Scoppola vs. Italia), precum si la deciziile nr. 1 470 si 1 483/2011, adoptate de C.C.R. (prin care s-a statuat, neconstitutionalitatea dispoz. art. 320/1 din Codul de procedura penala, in masura in care, acestea obstaculeaza aplicabilitatea legii penale mai favorabile, tuturor situatiilor juridice generate sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare), opinam ca, (desi, situatia analizata nu a fost reglementata, in terminis), rejudecarea afacerii judiciare in care sunteti implicat, va reconfera, de plano, facultatea de a invoca normele de drept procedural prev. de art. 320/1, (care permit reducerea, cu o treime, a limitelor speciale, in cazul pedeapsei inchisorii), chiar daca, trimiterea in judecata a fost dispusa sub imperiul legii vechi.

In ipoteza in care, instanta de judecata a prorogat solutionarea cauzei, pentru o data ulterioara, aveti posibilitatea de a formula concluzii scrise, acestea consistand, intr-o expunere nuantata si exhaustiva a pozitiei dv. procesuale. O asemenea strategie, nu numai ca este absolut legala, dar este chiar recomandata, intrucat, in masura in care, punctul de vedere exprimat in cuprinsul concluziilor scrise se coroboreaza cu suportul probator administrat in speta, completul investit cu solutionarea cauzei pendinte, va adopta o hotarare in concordanta cu interesul pe care il manifestati in speta.

Incontestabil, neavand calitatea de parte in procedura jurisdictionala pendinte, nu detineti prerogativa de a uza de calea de atac a apelului.