Activitate ContSters271696

Salutare tuturor
Este cineva dintre implicat in procedura prevazuta de Noul Cod de Procedura Civila referitoare la executarea silita in cazul programului de relatii personale, in situatia in care parintele rezident nu respecta programul si impiedica realizarea lui?
Eu sunt implicat deoarece din septembrie 2012 nu mi-am mai putut vedea copilul desi merg constant sa-l i-au, cu martori de fiecare data.
Plangerile penale pe art. 307 alin 2 din CP se misca f.f. anevoios ( 6-7 luni dureaza cercetarile ptr o plangere depusa si asta doar pana ajunge dosarul la procuror)
M-ar interesa strict acele penalitati prevazute de art 905 si anume daca vreun parinte a incercat si varianta asta si cum se depune cererea la judecatorie , un model eventual.
Art. 905. - (1) Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a
executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita
prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de
catre instanta de executare.

(2) Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe
debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o
penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei
prevazute in titlul executoriu.
Rog un distins avocat sau persoana avizata sa explice cum trebuie procedat in asemenea situatie, eventual ce trebuie sa contina cererea catre judecatorie
astept cu max interes

fara cuvinte.
Ptr cine vrea doar un copil si atat si mai ales ptr femeile care vor copilul doar ptr ele, exista un loc ( o banca cu material de reproductie umana) si treaba e rezolvata ,nu -ti cere nimeni copilul pe motiv ca e tatal lui
pacat de copilul ala ca nu are nici o vina.
doamne ajuta

Stimate tatic denisa-zana
Fireste ca fiecare are dreptul la o opinie si face ce crede mai bun de cuvinta.
Nu e normal ca un copil sa refuze sa aiba contacte cu parintele necustodian asa din senin sau ca asa ii dicteaza lui constiinta fragila . In opinia mea se desprind doua situatii :
1. cand parintele necustodian nu e capabil sa-si apropie propriul copil sau si mai rau se comporta inadecvat cu acesta ( cazuri cred eu destul de rare si nu la asa ceva m-am referit)
2. cand mama/tatal cu care acest copil locuieste, duce o campanie murdara de denigrare a celuilalt parinte in scopul de a-l indeparta pe copil de acel parinte ( abuz emational , sindrom alienare parentala, ).
LA ACEASTA SITUATIE M-AM REFERIT IN COMENTARIUL PRECEDENT
Un distins judecator canadian spunea asa:
,,Ura nu este un sentiment natural pentru copil. Trebuie să fie învă?ată. Un părinte care î?i învă?ă copilul să urască celălalt părinte este o amenin?are gravă şi persistentă la sănătatea mentală şi emo?ională a unui copil?
De unde stii ca acel copil care refuza sa aiba contacte directe cu tatal sau, o face din proprie convigere sau e influentat negativ de propria mama sa se comporte asa ?
Cum poti sa fii sentimental si mai ales sa arati acele sentimente copilului, daca nu il vezi cu anii? Cum ? prin bluetoouth, wireless, telepatie ? Cum ar putea acel copil sa isi simta tatal aproape ? Sa renunti doar ptr a fi sentimental nu il ajuta pe copil mai deloc.
Ce faci cand fosta sotie iti repeta insistent sa-i lasi copilul in pace si sa nu il mai cauti , sa-ti faci alt copil , etc,etc. ? Ce faci cand tu ca parinte, care ai oferit tot cei mai bun copilului cand il poti lua de la mama sa ( atentie, sentimente, cadouri, surprize placute, etc......etc si de care copilul initial se bucura.), afli la urmatoarea vizita, ca iubitul tau copil brusc are repulsie fata de acele momente doar pe motiv ca vin de la tine, tatal copilului.
Afirmatia ca prin sentinta privind programul minorului , minorul are dreptul si NU obligatia e extrem de ,, discutabila". Eu vorbesc de obligatia mamei de a lasa copilul sa vina la tatal sau si nu de obligatia copilului. Oare judecatorii care stabilesc programe de vizitare in virtutea dreptului copilului la relatiii personale cu tatal sau, de ce nu il intreaba si pe copil ce parere are? Ptr ca un copil de 3-4. sau chiar 7 ani nu are discernamant si nu poate aprecia obiectiv care este adevaratul sau interes. Ce ar insemna oare ca un judecator sa-l asculte pe un copil de 4 anisori si ca acest copil sa zica ca nu vrea sa il mai vada pe tata sau NICIODATA? Apoi judecatorul sa decida chiar asa, doar de dragul dreptului copilului?
Cititi va rog decizia CCR nr. 82 din 2003 si o sa intelegeti cu e cu dreptul si cu obligatia copilului.
Copii au dreptul la viata( CORECT); copii au dreptul la libera exprimare( Da ,dar sa fie libera si nu impusa de un parinte frustrat sau razbunator);
Nu e normal ca un copil sa-si respinga propriul parinte doar daca i s- a ,,spalat" creierasul nevinovat .
Repet : executor nu inseamna forta sau circ in opinia mea,inseamna dialog , negociere parentala si in ultima faza sanctionarea parintelui dovedit ca rauvoitor .
Opinia copilului la o varsta asa frageda nu reflecta adevaratul sau interes.El are dreptul la ambii parinti si nu doar la unul.
Mult respect

Drepturile fără responsabilitate înseamnă tiranie. Părinţii trebuie să aibă un echilibru între drepturi şi responsabilităţi.
Cei mai buni părinţi sunt ambii părinţi.

[ cand aveti de completat un mesaj, folositi functia editeaza, multumesc]

salutare tuturor
Citesc cu atentie comentariile acestui subiect ff delicat si constat ca fiecare dintre participanti la discutie povesteste din experienta proprie sau cauta rezolvari legale la problema sa.
Problema apelarii la executorul judecatoresc nu e nici pe departe una ,, criminala" asa cum credem unii dintre noi.
In primul rand ca e legiferata de noul cod de procedura civila ( ma indoiesc ca si asta e facut de criminali sau ptr criminali) si eu zic ca e binevenita desi e bine ca aceasta masura sa fie ultima la care sa poata apela un parinte, dupa ce a epuizat toate celelalte posibilitati.
Haideti sa privim mai putin sentimentali problema asta si sa fim rationali.
In primul rand ca divortul apare ca urmare a neantelegeril dintre soti ,neantelegeri care de regula se mentin si dupa divort. Daca cei doi fost soti reusesc sa treaca peste ele, e foarte bine, mai ales ptr copil .
Daca nu reusesc atunci ce facem?
Chiar si in cazul autoritatii parintesti comune ,un parinte custodian la care locuieste preponderent copilul ,practic are totul. Celalalt insa este tot timpul conditionat ca si comportament de acest parinte custodian ,astfel ca relatia sa cu copilul este ,,aprobata '' sau cenzurata de acesta din urma care de fapt e ,,seful". Daca insa tatal (de exemplu, fara nici o aluzie) nu se incadreaza in cerintele mamei atunci copilul devine o arma in mama mamei impotriva tatalui.
Ce facem cand un parinte are doar un singur tel: acela ca celalalt parinte sa dispara definitiv din viata copilului sau ? ( realitatea din pacate ne arata ca sunt si astfel de parinti).
Cum contracaram aceasta atitudine nociva ptr copil si tata ? Poti sa incerci prin consiliere psihologica la DGASPC ( daca vrea sa participe e ok, daca nu ... nu il poti obliga). Apoi incerci prin mediere, dar ... parintele ,,Gigi contra,, nu e obligat sa vina si nu o sa vina tinand cont de telul sau distructiv.Prin plangeri penale la art. 307 alin. 2 Cp nu o sa reusesti mare lucru, ptr. ca procurorii dau dovada de prea mare clementa cu astfel de parinti.
Mergi apoi in instanta si incerci sa dovedesti ca respectivul parinte iti ingradeste dreptul tau si al copilului la relatii personale si ceri locuinta colilului la tine aratand ca esti un parinte mai bun decat celalalt. Judecatorii daca constata ca acel copil este ingrijit, merge la scola normal, are conditii locative satisfacatoare o sa-i doara in cot de relatia personala tata - copil care oricum in viziunea lor e ... pierduta din start.
Executarea silita conf noului cod de procedura civila nu inseamna ,, smulgerea,, efectiv a copilului din bratele mamei si traumatizarea sa, ci prsupune prezenta unui executor la adresa mamei/tatalui si luarea copilului cu ,, vorba buna" iar in cazul in care nu se poate face se intocmeste un proces verbal de constatare pe care nimeni altul nu il poate face decat executorul judecatoresc. Sunt si niste cheltuieli de executare stabilite in acel PV care au rolul de a determina acel parinte rauvoitor sa se conformeze hotararii instantei.

Buna seara tuturor
Exista vreo similitudine intre infractiunea de ,,rele tratamente alicate minorului" prev de art. 306 CP si infractiunea de,, nerespectare a programului de relatii personale" prev de rat. 307 (alin 2) ?
Si aici ma refer in special la cazul in care un parinte ,cu rea credinta, dupa ce initial spala creierul copilului in asa mod incat acesta incepe sa-si urasca celalalt parinte si sa refuze sa se intalneasca cu acesta, refuza sa lase copilul sa mearga la celalalt parinte conform programului stabilit de instanta (viata a dovedit ca sunt ff cazuri din astea) .
art. 306 CP = Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Mai exact faptul ca un parinte nu respecta frecvent ( sau deloc) programul de relatii personale stabilit de instanta in favoarea copilului cu celalalt parinte, treptat copilul ca urmare a ,, spalarii creierului "de catre parintele rezident incepe sa respinga contactul cu celalalt parinte de care devine tot mai strain.
In aceasta situatie se poate considera ca acel parinte a pus in primejdie grava prin nerespectarea programului dat de instanta a dezvoltarii intelectuale sau morale a copilului tinand cont ca deja copilul ajunge sa fie afectat psihic de lipsa acelui parinte?
Nu ma refer la acea parte din continutul infractiunii care se refera la violenta fizica, batai, vatamari corporale si care de obicei lasa urme pe corpul copilului , ci la partea psihica a situatiei.
multumesc

D-LE IONITA ,
Din cate ati explicat situatia dvs cu a mea seamana 100%.
Partea asta cu abuzul psihic si emotional asupra copilului e acceptata ca exista de toata lumea, dar nimeni nu vrea sa-l constate sau sa-l combata ptr ca se spune ca e f greu de dovedit. Deasemenea toate mamele care isi abuzeaza emotional copilil si il denigreaza continuu pe tata in scopul de al indepartta pe copil de acesta, spun acelasi lucru:
NU VREA COPILUL SA VINA LA TATA . EU CA MAMA DORESC SA-L LAS DAR .... CE SA-I FAC ,NU-L POT OBLIGA PE COPIL SA PLECE CU TATAL SAU... etc, etc.
Oare daca intr-o buna zi copilul nu mai vrea sa mearga la scoala din nu stiu ce motive ,oare ce va face mama sa ,va accepta sa ramana analfabet bietul copil sau va incerca si insista sa-l convinga ca e misai sa mearga la scoala . Ce va face daca copilul e bolnav si refuza sa mearga la doctor ,va accepta ca acel copil sa stea sa moara pe motiv ca nu are ce-i face ???
Aveti dreptate ca unele constrangeri financiare poate sa determine mama copilului dvs sa renunte macar partial la campania sa de indepartare si spalare a creierului bietului copilas.
Eu sunt in faza de executare silita a programului de drelatii personale si sper ca macar cheltuielele de executare 500-600 lei la fiecare deplasare a executorului sa o determine sa se conformeze sentintei.
Incercati si prin plangeri depuse la politie ptr incalcarea art, 307 alin 2 din codul penal doar ca trebuie sa dovediti cu martori ca ati mers dupa copil si nu a vrut mama sa vi-l dea.
Repet : doar daca suntem uniti avem sanse de castig si de a fi tratati ca parinti egali in drepturi cu celalalt parinte( poate fi mama sau chiar tata). Cunosc si un tatic care se comporta cu fiul lui exact ca mama copilului dvs.
Din ce oras sau judet sunteti ?

Stimate domn
Cat timp luptam doar ptr cauza noastra, personala, nu prea vom avea mari sanse de izbanda incat sa fim aproape de copii nostri.
Daca insa noi taticii discriminati suntem activi , uniti si organizati atunci vom putea avea sanse luptand ptr cauza generala a taticilor ...fara copii.
Intr-o lume dominata de mentalitati invechite ,de autoritati nepasatoare si corupte nu aveti nici o sansa luptand de unul singur. Trebuie sa cerem si sa dovedim ca suntem parinti la fel de buni ca si mamele si ca trebuie sa fim cat mai implicati in viata copiilor. Instantele trebuie sa inceteze sa priveasca nepasatoare la drama separarii copilului de unul dintre parinti pe motiv ca celalalt nu vrea sa-i faciliteze accesul la copil din razbunare sau chiar frustrare..
Cat despre custodie comuna ,daca un parinte se comporta ca ,,gigi contra" nu va aduce nici un beneficiu ,ci doar va fi o chestiune pe hartie si atat. Cititi aici

[ link extern ]

si poate ve-ti gasi sfaturi si idei, sau poate doriti chiar sa va implicati, cat de putin .
Luptati ptr copilul dvs, al meu si al altora in situatia noastra.
sunteti asteptat

D-le Ionita
Duce-ti si ve-ti duce o lupta continua si fara prea mari sanse de rezolvare.Daca asa stau lucrurile e clar ca mama si familia materna nu vor sa fiti aproape de copilul dvs ptr ca considera ca e doar al lor.Asta presupune o gandire retrograda si daunatoare in special asupra copilului. Va spune un tatic care e in aceeasi situatie cu dvs si,care a apelat la executare silita.Mama poate foarte usor sa sa ,, pregateasca " copilul inaintea sosirii dvs. cu executorul si ghici cine va fi ,, baiatul rau "in ochii copilului ... binenteles ca tati care vrea sa-i faca rau copilului si mamei sale. Daca mama se opune cu indarjire ,executorul nu-l poate lua cu forta si apoi totul se intoarce impotriva dvs ca ati... traumatizat.... copilul. Din pacate traim intr-o lume a mamicilor razbunatoare prin copil, a judecatorilor dezinteresati, a judecatoarelor mamici divortate si care nu vor sa acorde egalitate ambilor parinti.Cat timp noi taticii discriminati nu strangem randurile si nu suntem uniti vom orbecaii fiecare pe drumul sau, singuri, haituiti ,niste tatici fara ... copii.
Cat timp luptam doar ptr cauza personala a fiecaruia nu vom castiga nimic intr-o tara cu o asa justitie
,Insa daca suntem uniti si cat de cat organizati si luptam ptr o CAUZA GENERALA ,credeti-ma ca avem sanse sa schimbam prejudecatile existente in prezent.
cititi aici si incercati sa va implicati cat puteti :
[ link extern ] /

Implicati-va cat puteti d-le Ionita ca nimeni nu o poate face mai bine ca dvs ,ca mine sau altii.
Cel mai mare dusman al relatiei dvs cu copilul e ... timpul, care trece fara sa fiti langa copil.
Faceti-o ptr copilul dvs., ptr al meu si al viitorilor tatici care vor fi in situatia noastra.