Activitate ninett

Vă mulţumesc pentru răspuns!
La noi, ideea era că nu pe partaj am vrea să mergem, ci pe păstrarea unor bunuri cu statut de bunuri comune, iar asupra altora să se cedeze dreptul. Concret: bunurile comune sunt o casă, un teren şi o maşină, casa am vrea să rămână bun comun, iar pentru maşină şi teren să se facă cedarea.

Bună ziua!
V-aș ruga să îmi spuneți dacă există variantă legală ca unul dintre doi foști soți să poată ceda celuilalt dreptul asupra unor bunuri dobândite în timpul căsătoriei. Precizez că, în urma divorțului, nu a existat un partaj al bunurilor comune.

Vă mulțumesc! Da, casa este construită în timpul celei de-a doua căsătorii.

Bună seara!
Vă cer părerea și sfatul în următoarea problemă: doi soți divorțează, se face partajul bunurilor, cei doi copii rămân, prin hotărâre judecătorească, câte unul la fiecare părinte.
Fostul soț se recăsătorește și are un alt copil. Peste patru ani de la căsătorie, soțul moare, succesiunea nu s-a făcut imediat doarece fiica cea mare (copilul încredințat tatălui la divoț) nu a dorit acest lucru, iar mama vitregă i-a înțeles punctul de vedere.
Obiectul succesiunii este un teren de construcție pentru care există act de proprietate. Pe acest teren, soțul decedat a construit o casă fără autorizație, pentru care nu există forme legale de construcție, ci doar facturi pentru materialele cumpărate. În această casă locuiește a doua soție împreună cu copilul cel mic.
Acum, după alți patru ani de la deces, fiica solicită succesiunea, mama vitregă este de acord. Întrebările ar fi:
- cine sunt moștenitorii?
- cine este obligat să achite costurile succesiunii?
- casa despre care v-am vorbit poate intra în dezbatere succesorală?
Vă mulțumesc!

Lucrez - bunuri nu am. Casa in care stau, cu fostul sot si cei trei copii, nu este partajata. Practic, salariul este singura mea sursa de venit.

Ca o precizare: eu nu vreau sa ma eschivez de la restituirea banilor, indiferent la ce intelegere voi ajunge cu ei, dar nu mi se pare corect si legal modul de lucru. Este posibil sa gresesc, de aceea am apelat la dvs.

Da, desi banca respectiva nu m-a informat in scris (procedura lor de lucru cu clientii, probabil cei ca mine, cu restante, era cam aceeasi, adica telefonul), la telefon mi s-a spus ca s-a declarat scadenta anticipata, dar asta este ceea ce s-a intamplat: de acord cu ei, depuneam lunar o suma mai mare decat rata, in ideea recuperarii restantei, asa cum am scris mai sus.
Multumesc pentru raspuns, asta ma intereseaza: indiferent daca ei imi cer toti banii odata sau ajung la o intelegere de esalonare pot sa imi impuna sa ramanem doar la discutii telefonice si eu sa depun banii intr-un cont sau le pot cere ceea ce imi indicati si dvs. adica un acord ferm?

Bună ziua!
Am o nedumerire, poate cineva să mă lămurească?
Am avut un contract de credit cu o banca. În 2010 nu am plătit câteva luni și s-a acumulat o restanță. În cursul acestui an, am avut o serie de convorbiri cu banca respectiva și am stabilit cu cât ar trebui să depun lunar mai mult, pentru a recupera datoria în următorii trei ani până la scadență.
Însă banca mea, în urmă cu puțin timp, a vândut portofoliul de retail unei alte bănci, iar creditul meu, fiind cu restanțe, a ajuns la recuperatori de creanțe.

Aș vrea să știu: este corect modul de lucru al acestei forme de recuperare, adică o înștiințare despre cele ce s-au petrecut cu banca prin poștă, dar cu documente fără semnături originale, unde mi se indicau și niște numere de cont, pentru diverse valute, apoi telefoane, pentru a stabili cum recuperează restul creditului de la mine?
Eu am solicitat un document original, o întrevedere, în ideea unei garanții că nu depun banii pentru cine știe cine cont fantomă. Dar dumnealor au spus că asta este modalitatea de lucru: ei mă sună, iar eu trebuie să mă conformez și să depun banii în acel cont.
Dacă îmi poate cineva da un sfat, îi mulțumesc mult!

Nimic în plus decât este legal (cu toate că eu voi locui în continuare cu copiii, nu sunt căsătoriţi, iar cel mic este încă student, 22 de ani). Doar să nu îl mai văd că intră pe uşă ...

În primul rând vă mulţumesc pentru răspuns.
Da, fostul soţ vine de câte ori vrea, asta este expresia cea mai potrivită, pentru că viaţa lui se desfăşoară în altă parte acum, are o relaţie etc. Dar aici unde am locuit împreună şi am crescut copiii, deci în locuinţa comună, vine când vrea el, nu şi-a schimbat domiciliul ... ştiu că poate părea ciudat dar aşa stau lucrurile şi altfel nu ştiu să explic.

Legat de constrângeri, şantaj, tocmai de asta am divorţat la starea civilă, deşi aş fi putut obţine ... ce? într-o instanţă, având în vedere că relaţia fostului durează de ani buni, martori erau ... eu nu am vrut "atmosferă" din motive care cred că pot fi înţelese: nu sunt genul certăreţ, şantajist, am copiii mari etc.

Cât despre înţelegere pentru partaj, se pare că îmi va fi greu să o obţin şi pe asta după divorţ; practic, el s-a liniştit, normal că adulterul nu mai pot fi invocate într-un partaj ... dimpotrivă, acum aud că vrea să se prevaleze (fostul soţ) de faptul că apartamentul în care stăm a fost primit de la instituţia unde am lucrat amândoi, de către el, prin repartiţie şi că nu ar conta prea mult că l-am cumpărat împreună, că am divorţat după 28 de ani de căsnicie, invocând de asemenea, că eu am stat 13 ani acasă, ca să cresc copiii, perioadă în care nu am câştigat nimic, ce mai, este o poezie de bărbat!

Vă mulţumesc şi dvs., iată că posibilităţile nu sunt chiar atât de restrânse, rămâne să analizez.