Va multumesc frumos pentru raspuns! Atunci nu imi ramane sa ma bucur pe deplin de eveniment. Desi si daca raspunsul era negativ nu imi umbrea prea tare bucuria.
A avut din pacate o perioada de 3 luni in care a lucrat la un angajator si acesta nu i-a facut carte de munca, motiv pentru care a si demisionat. Asa ca de la 1 August 2013 a fost angajata la actualul loc de munca pe o perioada nedeterminata, statut pe care il are si acum.
In jurul datei de 23 August 2013 se va naste copilul.
In momentul conceperii avea aproximativ 3 luni si 22 de zile de vechime neintrupta. In cele 9 luni de sracina ma indoiesc ca le va putea lucra pe toate, si probabil va apela la concediu de maternitate. In cazul dat se considera indeplinita conditia celor 12 luni de cotizare?
Va multumesc!
Buna ziua!
Am si eu nelamurire. Daca sotia mea are o vechime de 7 ani pe cartea de munca, iar la actualul loc de munca are aproape 4 luni de munca pana la data la care a ramas insarcinata, poate beneficia de indemnizatia de crestere a copilului? Din pacate intre ultimele doua locuri d e munca nu a avut continuitate, asa ca se iau in calcul doar cele 3 luni si 22 zile anterioare datei la care a ramas insarcinata.
Se iau in calcul si cele 9 luni de sarcina? Spre exemplu daca ea isi poate desfasura activitatea pana in luna a 6-a, dar se platesc contributiile sociale pana la momentul nasterii coplilului, poate beneficia de acesta indemnizatie?
Buna ziua!
Ca sa nu mai deschid încă un subiect voi posta aici.
Într-un final mama noastră s-a hotărât sa dezbatem amiabil succesiunea la notar. Vom dezbate doar bunurile proprii ale defunctului, respectiv casa A și terenul de 1 Ha.
Intelegerea e ca eu sa raman proprietar pe intreaga suprafata de 1 ha, iar pe casa eu si fratele meu cu cota de 1/2 fiecare. Cu alte cuvinte ea isi cedeaza partea ei din aceste imobile, iar din teren imi cedeaza si fratele meu cota lui.
Am fost la notar si notarul ne-a sfatuit ca in urma succesiunii sa nu facem act de partaj voluntar, ci contracte de donatie, intrucat iesim mai ieftin (ieftin pe naiba ca pe varianta asta iesim la un total de 2000 de lei succesiune + contracte de donatii).
Acum vin cu intrebarea, daca aceste contracte de donatie pot fi atacate sau nu? Se pot razgandi vreunul din ei ulterior? Dupa moartea mamei, fratele va putea ataca contractul de donatie facut de mama mea? Acum nu se pun asemenea probleme intre mine si fratele meu, dar niciodata nu se stie, as vrea sa imi iau orice masura dinainte.
Va multumesc!
Pe mine mai tare ma uimește mai mult răspunsurile date pana acum de utilizatori decât de situația băiatului. Chiar nimeni nu ia in calcul ca situația expusa de el e una reala? Adevărat e ca pana nu afli și părerea celeilalte părți sau pana nu se fac investigații amănunțite nu se poate știi sigur dacă el spune 100% adevărul sau nu, dar de aici și pana la a pune sentința "tu ești cel vinovat" e departe. Observ ca multa lume, in ciuda experienței de viata și a celei profesionale, nu sunt perfect lămuriți de răutatea lumii și duritatea vieții in unele cazuri. O fi in multe cazuri totul roz și frumos, dar sunt și excepții, destul de multe. Eu vorbesc atât din propria mea experiență cât și a soției mele. Exista oameni care pentru binele lor, ar calca in picioare pe oricine, pentru 10 lei și-ar vinde pentru organe și proprii copii. Eu la 15 ani eram capabil sa iau decizii mult mai bune decât propria mea mama. Tot ce a făcut ea pana la 50 de ani cât are acum a făcut mergând după deviza: totul pentru binele meu propriu, pe restul sa ii ia d...ul. O viata întreagă nu a răspândit in jurul ei decât cearta, scandal și ura, și nu a făcut nimic concret decât sa mănânce și sa doarmă. Si mereu ea a fost cea care acuza pe toata lumea. Si acum, la 26 de ani am ajuns sa ma lupt cu ea prin tribunale, ca nu au apucat sa divorțeze pana la decesul tatălui meu, pentru o casa și un teren la care ea nu a contribuit cu nimic, deși ea are casa ei proprie. Asta doar ca sa nu ma lase pe mine, soția mea și fratele meu sa avem o viata liniștită. Am zis ca ii lăsăm ei și a doua casa, dar sa ne lase măcar pe noi sa ne construim fiecare casa lui pe terenul din care are și ea un sfert, și drept răspuns ne-a zis ca noi o sa construim doar după ce moare ea, cât e ea in viata o sa aibă grija sa nu facem nimic. Si asa am ajuns sa cheltuiesc zeci de mii de lei prin instanta datorita "binevointei și grijei părintești". Sunt oameni de o perfidie fără margini, asa cum nici in filme nu ați văzut. Cei mai mulți totuși in lume se comporta exemplar, ai jura cât de buni și nemaipomeniți sunt, astfel încât nimeni, politie, psiholog sau instanta, nu i-ar acuza de ceva. Si totuși, cu cine vor și când vor, sunt dracul gol.
Totuși eu nu am trecut prin bătăi fizice sau foame cum trăiește băiatul in cazul de fata, pentru ca eu am avut norocul sa am un tata asa cum mulți și-ar dorii, dar am înghițit o copilărie și o adolescenta întreagă numai neadevăruri, certuri, scandaluri .... o stare de tensiune extrema permanenta. Asa ca eu îl înțeleg perfect, dacă cele expuse de el sunt adevărate, și ca sfat i-as recomanda sa caute cât mai mult sa devina independent (lucrul part-time prin diverse localuri, ca picol, ospătar, etc) și in nici un caz sa nu își neglijeze scoală. Eu in liceu pe jumătate m-am întreținut singur și facultatea am făcut-o 100% pe spinarea mea. Si nu pentru ca părintii mei nu aveau bani, aveau, dar erau mereu pe mana mamei mele (tatăl meu ii lăsa si salariul lui pentru a nu ne părăsii, el mereu a tras și indurat orice de dragul familiei), care într-o săptămână nu ii mai avea. Pe ce ii cheltuia numai ea știa. Si totuși după ce tatălui meu i s-a diminuat salariul tot ne-a părăsit, pentru ca nu mai era satisfăcută de câți bani ii dădea. Timp de 4 ani cât nu a venit nici măcar sa ne vadă, am avut o viata foarte liniștită, chiar ne părea rău ca nu a alungat-o mai devreme. Iar acum când a aflat ca legea ii da și ei un sfert din avere, noi cu mortul pe masa cum se spune, ea pe la cartea funciara sa se intereseze cât ii revine, apoi a revenit sa își ia drepturile, și se pare ca nu atât pentru valoarea averii, cât la a profita de pe urma noastră și de a ne calca in picioare.
Va mulțumesc pentru răspunsuri!
Pentru a diminua cheltuieli și timpul de judecata nu se poate dezbate doar succesiunea, fără partaj? Pe mine personal ma interesează 3/4 din teren (fretele meu îmi cedează partea lui de teren mie, și eu partea mea din casa A lui), ca sa pot obține autorizația de construire pentru o noua casa. Deci as vrea ca in urma simplei succesiuni, fără expertize topografice și de evaluare, pe terenul de 1 ha sa aparem pe noul extras eu cu cota 3/4 și mama (dacă o mai pot numi asa) cu cota 1/4. Ea refuza in orice chip orice dezbatere a succesiunii.
Ma gândesc ca cu 3/4 din 10.000 pot construii cu semnătura ei (ma gândesc ca atâta lucru va face, sa își dea acordul ca eu sa construiesc, și sa nu aibă pretenții pe noua casa, încheind un act prealabil in acest sens).
Va mulțumesc!
Buna ziua!
Tatăl meu a decedat și in urma lui au rămas 3 moștenitori: soția supraviețuitoare, și doi copii ai lor.
Masa succesorala se compune din:
1. Casa A, bun propriu al defunctului
2. Casa B bun comun al lor
3. Teren de 1 ha bun propriu al defunctului.
Părintii mei erau despărțiți in fapt de mai bine de 5 ani, iar mama mea locuia in casa B de aproximativ 4 ani. In consecință mama mea la data decesului tatălui a locuit in casa B, din care ei ii revine 5/8.
Eu cu fratele meu am locuit întotdeauna cu tatăl nostru in casa A.
Acum pe lângă faptul ca a venit peste noi cu scandal fără a avea nici măcar acel drept de abitație pe casa A, nu am reușit sa cădeam la un comun acord ca fiecare sa își ia partea din teren și pe case, ea refuzând sa se prezinte la notar. Notarul a făcut încheiere și acum nu ne rămâne decât instanta.
In instanta am înțeles ca terenul fiind comod partajabil in natura nu avem ce sa ii facem decât sa fim de acord sa își ea partea ei de 2500 mp. Pe casa însă eu și fratele meu vrem sa formulam o cerere in instanta ca noi sa dobândim in urma partajului casa A, și ea sa dobândească casa B, singura, in întregime. Ea are pe casa A cota de 2/8, iar eu și fratele meu cota de 3/8 din casa B. Am vrea ca noi sa cedam la cota noastră din casa B, in schimbul cotei ei din casa A, fără invocarea vreunei slute, fără sa se mai facă vreo expertiza sau altceva, întrucât noi nu avem nici o pretenție in acest sens. Oricum casele sunt cam egale ca valoare.
Am rugămintea sa îmi spuneți cam ce șanse de reușită avem in situația in care ea nu e de acord cu aceasta varianta in nici un caz? Poate instanta sa dea curs cereri noastre?
Va mulțumesc!
Va mulțumesc pentru răspuns!
In consecință ii putem interzice (teoretic deocamdată) sa mai vina la casa nr.1 pana la dezbaterea succesiunii. Dar dacă după dezbaterea succesiunii ea nu vrea in nici un chip sa renunțe la sfertul ei din casa 1, și i se va acorda o încăpere anume in urma partajului, va avea dreptul sa locuiască și sa își facă mutația in acea încăpere, fără acordul nostru, dacă ea va dorii asta?
Si încă o întrebare, casa nr.2 (defapt jumătatea tatului meu decedat), va intra in masa succesorala, dacă întreaga casa a fost dobândită de părintii mei prin CVC cu clauza de întreținere si uzufruct și bunicii mei sunt încă in viata? Sau numai după moartea bunicilor?
Mulțumesc!
Multumesc pentru raspuns!
Ca sa înțeleg exact, noi, copii moștenitori, avem dreptul legal de ai ii interzice mamei sa mai vina la casa nr. 1?
Ea vine ca are numai beneficii, vrea sa stea când vrea și cât vrea, ca doar aici are curent, gaz, apa calda, televiziune prin cablu gratis, fără sa participe cu nimic la cheltuieli. Pana la urma nu aș zice asta, ca doar e mama noastră, dar in loc sa zică mulțumesc, bate cu pumnul in masa ca e dreptul ei și dacă nu facem ca ea recurge la tot felul de amenințări. Numai cearta și scandal avem cu ea.
Buna ziua!
Tatăl meu a decedat de curând. Părinții mei erau despărțiți in fapt de mai bine de 4 ani, dar nu divortati. Masa succesorala se compune din:
-casa nr 1, bun propriu dobândit de tatăl meu înaintea căsătoriei.
-teren de 1 ha, tot bun propriu al tatălui.
-casa nr 2 bun comun dobândit prin vânzare cumpărare cu clauza de întreținere de la bunicii din partea mamei.
Moștenitori suntem: soția supraviețuitoare și 2 copii.
Eu cu fratele meu am locuit mereu cu tatăl in casa nr. 1. Mama de aproape 4 ani locuiește in casa nr. 2 și are mutația in buletin pe acea adresa, inclusiv la data decesului tatălui meu. In acești 4 ani nu s-a interesat absolut deloc de noi și nu ne-a vizitat deloc, iar in timpul căsătoriei lor la casa nr. 1 nu au adus nici o îmbunatățire. Acum după decesul tatălui, a venit peste noi și ne tulbura liniștea, ne amenință și ne presează mereu cu amenințări, astfel încât in mai puțin de o luna am îmbătrânit 10 ani. Cred ca se răzbună pe noi ca de ce am rămas amândoi cu tata, după despărțirea lor.
In aceste condiții mama mea are drept de abitație in casa nr. 1? Putem sa ii interzicem sa mai vina in casa nr. 1? După dezbaterea succesiunii, dacă ea își păstrează cota, se va putea muta in sfertul ei (o camera), fără acordul nostru? Exista vreo modalitate de a o constrânge sa renunțe la sfertul din casa 1, in schimbul sfertului nostru din casa 2? Noi dorim ca ea sa rămână proprietara 100% pe casa nr. 2 și eu și fratele meu pe casa nr.1. Înțelegere din partea ei nu exista, ea dorind doar sa profite cât poate de noi și sa ne aibă mereu la mana cu ceva.
Va multumesc!
avocatnet.ro explicăm legislația
