Netehnic vorbind, prevederile acestor articole de lege sunt o mizerie.
ªi o mare ruşine!
Adică se îmbată, conduce, e repus în funcţie şi scurt timp după aceea,
revine în stradă unde face legea, ( legea lui, a viciosului viciat ),
şi-mi ţine mie prelegeri despre moralitate şi integralitate, amendându-mă
pentru ceva ce doar el a văzut, fiind probabil din nou beat.
Iar eu trebuie să înghit asta şi să continui să-i achit lui şi familiei lui hrana,
vacanţele, pantofii şi viciile, pentru că, oricum, n-am de ales.
Ruşine! Ruşine mie, că suport toate astea din cauză că sunt român prost
şi în prostia mea, nu iau nici un fel de atitudine să schimb prevederile
acestor legi pro EI !
Nu ar trebui să fiu mirat dacă peste cîţiva ani, or să-mi intre în casă şi
să-mi consume ce e bun din frigider, să-mi violeze nevasta sau prietena,
iar la plecare, să-mi dea amendă că le-am servit cafeaua cam rece şi
că nu i-am condus pînă la maşină cu vorbe dulci.
Să-mi fie ruşine de cretin idiot ce sunt!
Problema mea, ca, cel puţin simplu cetăţean, e, dezarmant de lipsită de complexitate,
atât în formulare, cât şi în lipsa de abordare ştiinţifică a unui răspuns din partea celor
îndreptăţiţi să o facă, cu condiţia evidentă, dar neobligatorie din partea legii, să o facă.
În primul rând, se referă la câteva răspunsuri elementare la câteva întrebări chiar şi
mai elementare, privind DISCERNÃMÂNTUL poliţistului, care este de fapt un om, atunci
când purcede la întocmirea unui proces verbal.
Nu neapărat în ordinea prezentată, aş dori să capăt răspuns, ca de la contribuabil la
slujbaş aflat în serviciul MEU şi nu invers, la următoarele întrebări:
De ce pv-ul neasumat de către cel vizat, dacă tot e neasumat, adică nerecunoscut,
nesemnat, neatribuit sau cum îl mai numeşte poliţia să ne accentueze ceaţa, nu este
nul, în virtutea principiului de NEVINOVÃŢIE de care cel vizat e OBLIGATORIU să
dispună, pînă când cel care a avut poftă să-l încalce, să probeze contrariul ?
Nu vă grimasaţi prematur, întrebarea, sau mai bine zis esenţa ei, abia acum vine !
Veţi răspunde din prima: ½Da tată, ai, prin lege consimţită, dreptul la prezumţia de
nevinovăţie, ce te agiţi ?½
Problema nu-i aşa simplă şi oricât am vrea s-o minimalizăm, nu merge !
Ceva mai concret, agentul rutier, căruia nu-i recunosc înscrisul din p.v., cu toată
prezumţia mea de nevinovăţie, întâi îmi ia permisul, că aşa vrea EL, iar dovedirea
nevinovăţiei mele, care ar trebui să primeze încă de la începutul ½relaţiei½noastre,
o lasă în seama MEA, adică pe timpul, şi de două ori pe banii mei, odată că-i plătesc
leafa, primele de sărbători şi concediile şi a doua oară că trebuie să umblu, să accept
să nu fiu plătit de la slujbă pentru a fi învoit să merg la secţie să dau declaraţie, drum,
timp pierdut, etc., pentru că, nu-i aşa, poliţistul român, ca orice poliţist european,
are şi el un program decent, nu te poate primi decât Joi, între 11.00 şi 13.00, că în
rest e ½lipsă de efective şi de logistică½, aşa că tu, cetăţeanul, mai ales dacă eşti
subiectul unui p.v., trebuie să-ţi bagi minţile în cap şi să-ţi reaminteşti cine,
la dispoziţia cui este !
Prin rezumare, se naşte întrebarea :
Dacă cel ce-mi întocmeşte p.v. e indispus, tâmpit, constipat, beat, renegat, sau pur
şi simplu îl străng pantofii şi urlă neuronii în genunchii lui să ardă o amendă, eu trebuie
mai întâi să suport asta şi apoi să umblu după el, (dacă are chef să stea de vorbă cu
mine, că...deh, eu sunt la dispoziţia lui, în mintea lui), pentru a-mi dovedi nevinovăţia?
DE CE ? Trăim în Congo, în Somalia, în Zair, sau în Europa ?
Auzim uneori pe media ½Puncte de vedere½ ale unor ½somităţi½ din poliţe în
drept penal, psihologia maselor, BLA BLA BLA, plângându-se de lipsa de cooperare
a cetăţenilor, injurii, comportament reticent, dar niciodată nu amintesc un cuvănt
despre lipsa crasă de profesionalism, mitocănia, grosolănia, ura impusă şi indusă
cu care îşi tratează ½clienţii½ colegii lor.
Consecinţa ? ªefii poliţiei schiţează pentru legiuitor nişte proiecte de înnăsprire a
legislaţiei deja sufocante existentă, justificându-şi astfel funcţia şi
½viziunea progresistă½ vis-a-vis de ½rata infracţionalităţii tot mai crescute,
măsuri de prevenire, rolul poliţiei în...etc...½, adică abureli demne de filmele cu proşti,
½uitând½ de fapt că poliţistul trebuie să fie îndrumător, sfătuitor şi apărător şi că
acolo trebuie lucrat, dintr-un motiv căt se poate de simplu: Omul reacţionează
direct proporţional la mizeriile poliţiei la adresa lui, ba mai şi adaugă, că nu-i tâmpit
să suporte tăcut, ştiind că el e şeful.
Adjectivele folosite aici sunt ½dulci½faţă de ce exemple vedem despre specimenele
din poliţie ce-şi fac ½promo½ peste tot în media, aşa că, să nu aud un cuvânt despre
exagerări sau jigniri!
Întrebarea rămâne şi tare aş vrea un răspuns nedesprins din legi şi paragrafe,
ci unul uman, dacă există noţiunea în mintea unuia/uneia care ar putea s-o facă:
Pînă când scrisul de tipar din p.v. va fi suveran nevinovăţiei mele ?
Mulţumesc.
Poliţiştii....ce sunt ei ? Prin definiţie, ar trebui să ne fie îndrumători, apărători,
sfătuitori, prieteni. Aşa ar trebui ! Însă, ce sunt ei de fapt ? Răspunsul, poate fi găsit
în imediata noastră apropiere, la ştirile serii, cu o cadenţă aproape exactă de 48 ore,
sau pe site-urile ce abundă de relatări de la plătitori de t.v.a. abuzaţi, bruscaţi sau
bătuţi de cei care ar trebui să-i slujească.
Acum cinstit, nu-i uşor să fii poliţist în România, măcar doar prin prisma
vieţii ingrate şi lipsită de respect pe care aceştia o duc, fiind huliţi şi înjuraţi
încontinuu, chiar dacă nu-şi dau, sau se prefac că nu-şi dau seama de asta.
Partea cea mai proastă, e că, odată uns poliţist, omul care în multe cazuri pînă
atunci promitea să fie om, s-a compromis, devine altcineva şi altceva,
Dumnezeu ştie ce anume din programa lor educaţională îl schimbă într-atât.
De o ferocitate şi violenţă ce frizează uneori fantasticul în acordarea de amenzi
şi pedepse după cum îl taie capul, stai şi te întrebi:
"Unde oare am greşit, ajungând ca, pe banii, timpul şi munca mea să fiu obligat
să suport obrăzniciile, abuzurile şi lipsa de bun simţ a unor specimene care,
nu doar că nu produc nimic pe pământ, dar mai şi pretind că ei sunt legea ?"
Cum se face că eu trebuie să demonstrez că nu port vina stâlcită în P.V.-ul lui,
şi nu invers, adică el să demonstreze acea vină, sau presupusă vină ?
De unde le vine ura asta împotriva oamenilor ?
Li se trasează cumva sarcină în şedinţele cu comandanţii lor să fie cât mai violenţi
şi brutali ?
Multe articole şi luări de cuvânt din partea poliţiei, pretind respect şi sprijin acestora,
dar oare chiar nu realizează că respectul şi sprijinul invocat trebuiesc să fie reciproc,
să nu zic că ar trebui să fie mai pregnante dinspre ei ?
Cum aş putea să respect o specie cu care fiecare contact avut se finalizează mereu
în termeni insultativi, ilogici, într-o limbă moartă, de lemn, fără urmă de înţelegere
şi omenie din partea acestei specii ?
Întrebări..întrebări...
Problema mea, ca, cel puţin simplu cetăţean, e, dezarmant de lipsită de complexitate,
atât în formulare, cât şi în lipsa de abordare ştiinţifică a unui răspuns din partea celor
îndreptăţiţi să o facă, cu condiţia evidentă, dar neobligatorie din partea legii, să o facă.
În primul rând, se referă la câteva răspunsuri elementare la câteva întrebări chiar şi
mai elementare, privind DISCERNÃMÂNTUL poliţistului, care este de fapt un om, atunci
când purcede la întocmirea unui proces verbal.
Nu neapărat în ordinea prezentată, aş dori să capăt răspuns, ca de la contribuabil la
slujbaş aflat în serviciul MEU şi nu invers, la următoarele întrebări:
De ce pv-ul neasumat de către cel vizat, dacă tot e neasumat, adică nerecunoscut,
nesemnat, neatribuit sau cum îl mai numeşte poliţia să ne accentueze ceaţa, nu este
nul, în virtutea principiului de NEVINOVÃŢIE de care cel vizat e OBLIGATORIU să
dispună, pînă când cel care a avut poftă să-l încalce, să probeze contrariul ?
Nu vă grimasaţi prematur, întrebarea, sau mai bine zis esenţa ei, abia acum vine !
Veţi răspunde din prima: ½Da tată, ai, prin lege consimţită, dreptul la prezumţia de
nevinovăţie, ce te agiţi ?½
Problema nu-i aşa simplă şi oricât am vrea s-o minimalizăm, nu merge !
Ceva mai concret, agentul rutier, căruia nu-i recunosc înscrisul din p.v., cu toată
prezumţia mea de nevinovăţie, întâi îmi ia permisul, că aşa vrea EL, iar dovedirea
nevinovăţiei mele, care ar trebui să primeze încă de la începutul ½relaţiei½noastre,
o lasă în seama MEA, adică pe timpul, şi de două ori pe banii mei, odată că-i plătesc
leafa, primele de sărbători şi concediile şi a doua oară că trebuie să umblu, să accept
să nu fiu plătit de la slujbă pentru a fi învoit să merg la secţie să dau declaraţie, drum,
timp pierdut, etc., pentru că, nu-i aşa, poliţistul român, ca orice poliţist european,
are şi el un program decent, nu te poate primi decât Joi, între 11.00 şi 13.00, că în
rest e ½lipsă de efective şi de logistică½, aşa că tu, cetăţeanul, mai ales dacă eşti
subiectul unui p.v., trebuie să-ţi bagi minţile în cap şi să-ţi reaminteşti cine,
la dispoziţia cui este !
Prin rezumare, se naşte întrebarea :
Dacă cel ce-mi întocmeşte p.v. e indispus, tâmpit, constipat, beat, renegat, sau pur
şi simplu îl străng pantofii şi urlă neuronii în genunchii lui să ardă o amendă, eu trebuie
mai întâi să suport asta şi apoi să umblu după el, (dacă are chef să stea de vorbă cu
mine, că...deh, eu sunt la dispoziţia lui, în mintea lui), pentru a-mi dovedi nevinovăţia?
DE CE ? Trăim în Congo, în Somalia, în Zair, sau în Europa ?
Auzim uneori pe media ½Puncte de vedere½ ale unor ½somităţi½ din poliţe în
drept penal, psihologia maselor, BLA BLA BLA, plângându-se de lipsa de cooperare
a cetăţenilor, injurii, comportament reticent, dar niciodată nu amintesc un cuvănt
despre lipsa crasă de profesionalism, mitocănia, grosolănia, ura impusă şi indusă
cu care îşi tratează ½clienţii½ colegii lor.
Consecinţa ? ªefii poliţiei schiţează pentru legiuitor nişte proiecte de înnăsprire a
legislaţiei deja sufocante existentă, justificându-şi astfel funcţia şi
½viziunea progresistă½ vis-a-vis de ½rata infracţionalităţii tot mai crescute,
măsuri de prevenire, rolul poliţiei în...etc...½, adică abureli demne de filmele cu proşti,
½uitând½ de fapt că poliţistul trebuie să fie îndrumător, sfătuitor şi apărător şi că
acolo trebuie lucrat, dintr-un motiv căt se poate de simplu: Omul reacţionează
direct proporţional la mizeriile poliţiei la adresa lui, ba mai şi adaugă, că nu-i tâmpit
să suporte tăcut, ştiind că el e şeful.
Adjectivele folosite aici sunt ½dulci½faţă de ce exemple vedem despre specimenele
din poliţie ce-şi fac ½promo½ peste tot în media, aşa că, să nu aud un cuvânt despre
exagerări sau jigniri!
Întrebarea rămâne şi tare aş vrea un răspuns nedesprins din legi şi paragrafe,
ci unul uman, dacă există noţiunea în mintea unuia/uneia care ar putea s-o facă:
Pînă când scrisul de tipar din p.v. va fi suveran nevinovăţiei mele ?
Mulţumesc.
avocatnet.ro explicăm legislația
