O persoană majoră a determinat prin diverse motive, o minora de 12 ani sa-i dea bijuteriile din aur, pe care le purta la ea, primite de la părinți: lanțișor, brățară, inel, spunându-i că i le va restitui ulterior, însă le-a valorificat la o casă de amanet. Este sau nu furt, pentru că o condiție a consimțământului este ca acesta să fie exprimat în cunoştinţă de cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ. Se impune expertiza medicală în privința minorei pentru a se constata dacă are discernământ?
1. Dosarul penal se afla in lucru la Postul de Politie din localitatea respectiva, repartizat unui politist care va lua declaratii, va trage concluzii si il va inainta Parchetului de pe langa instanta competenta. Procurorul va adopta o solutie in baza actelor din dosar.
2. Din cele spuse de dvs. locul faptei era unul izolat, nefiind martori iar singurele mijloace de proba par a fi doar declaratiile dvs si a persoanei reclamate. Puteti adauga ca mijloc de proba un document de la un medic psiholog din care sa reiasa ca ati suferit traume.
3. Conteaza si interesul si modul de lucru al politistului. De regula vinovatul nu isi recunoaste fapta. Daca politistul va obtine din declaratia reclamatului faptul ca acesta a avut altercatia cu dvs, fapta de amenintare consider ca este probata. Altfel, daca nu recunoaste macar prezenta in acel loc sau mai vine si cu un martor care sa-l ajute zicand ca au fost nu stiu pe unde, asa cum se mai practica pe la tara, atunci va fi greu de dovedit adevarul.
4. In imprejurarile descrise autorul va primi o sanctiune administrativa din partea procurorului daca va fi gasit vinovat. Pentru pretentii materiale va puteti adresa ulterior instantei de judecata, dupa primirea raspunsului de la Parchet.
5. Asistenta psihologica pentru partile vatamate se acorda gratuit prin grija politiei, de regula la infractiuni care au ca urmare trimiterea dosarului in judecata, urmata de arestarea si condamnarea autorului.
6. Insistati cu telefoane la Postul de Politie comunal si inarmati-va cu multa rabdare.
Art.7 alin(5) In cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Art.2 alin(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Drept urmare consider ca nu este necesara plangerea prealabila.