Activitate cornelmunteanu2000

Pentru evaluarea unui imobil, instanta a dispus efectuarea unei expertize de catre un expert desemnat de instanta. Atat eu cat si partea adversa am angajat cate un expert propriu. Deci in total au fost trei experti, cel desemnat de instanta, unul din partea adversa si cel din partea mea. Daca toti trei au semnat expertiza, se mai poate contesta valoarea la care au ajuns prin expertiza? Sau se mai poate cere o contraexpertiza? Multumesc

Nu, nici nu l-am dus. In perioada procesului (era incredintat temporar la mama), am avut "indrazneala" sa-l duc la mediic si am fost "parat" instantei car mi-a atras atentia ca nu am voie fara APROBAREA mamei!!!
Si nu, nu stiu cine e medicul de familie. Cand i-a fost incredintat temporar copilul, a schimbat medicul de familie si nu vrea sa-mi spuna cine e (in ciuda legii 272!).
De unde si cine sa-l dea afara pe vecin?

Avand in vedere ca noul cod a intrat in vigoare cand procesul era deja pe rol (de aproape un an), am cerut initial incredintarea exclusiva. Dupa intrarea in vigoare, am cerut "in subsidiar" incredintarea comuna. Dar... degeaba.
Prin incredintarea comuna nu astept nu stiu ce minuni. Dar unele situatii s-ar imbunatatii cu siguranta. Si va dau un ex. mama lui nu a avut timp sa-l duca la stomatolog. Avea un dintisor care se misca tare dar nu destul incat sa cada, dar in spate ii crestea stramb urmatorul dinte. In cazul autoritatii comune nu m-as lovi de acel "NU, ca numai eu am dreptul". Am si fost atunci cu el la DGASP. Raspunsul: trebuie sa va adresati instantei ca noi nu putem face nimic. Sau cand e bolnav sau trebuie sa fie vaccinat, as putea merge eu cu el in locul vecinului (mama lui e plecata destul de mult timp). Sau de exemplu as avea dreptul sa-l conduc de la scoala acasa.

Tocmai asta e problema. Ar fi cam greu sa ma duc la toti medicii din oras sa-i intreb daca fiul meu e cumva pacientu lor :) Chiar daca legea 272 obliga persoana careia ii este incredintat copilul sa-mi dea informatii, daca nu-mi da.... nu-mi da si gata!!! Buna lege!!!
Si prevederea asta mi se pare o tampenie colosala, nu pot sa-l duc la un psiholog fara acordul celui care exercita autoritatea parinteasca. Adica daca copilul este terorizat psihic de cel caruia ii este incredintat, trebuie sa cer aprobare de la cel/cea care-l terorizeaza pentru a obtine o hartie ca e terorizat!!!! Bravos natiune, halal sa-ti fie! (Va rog sa nu ma indrumati spre protectia copilului - este o institutie care lucreaza in batjocura. Cel putin in cazul meu! Si nici sa nu ma sfatuiti sa cer instantei sa asculte copilul. Am cerut de mai multe ori si DEGEABA. Mi s-a respins cererea de fiecare data. Cu toate ca erau dovezi depuse la dosar care aratau situatia copilului.
Si legat de legea noua. LA CE E BUNA NOUA LEGE??? La ce e buna varianta cu incredintarea comuna daca se acorda numai cand partile se inteleg? Pai daca se inteleg la ce le trebuie legea? Nu acesta ar fi scopul principal al noii legi, si anume acela de a stopa aceste abuzuri, de a nu mai permite folosirea copiilor ca arme de razbunare?

Multumesc frumos pentru raspuns.
Procesul de divort si incredintare a inceput inainte de aparitia noului cod si s-a incheiat dupa intrarea in vigoare. In sentinta, judecatorul scrie ca are in vedere noul cod, dar avand in vedere starea conflictuala dintre parinti, il incredinteaza exclusiv mamei. Cu toate ca eu nu am generat si nici nu am raspuns incercarilor ei de a genera conflicte, planul ei a functionat perfect. Plangea in fata instantei cat este ea de oropsita, cand iesea din sala imi arata degetul mijlociu si imi radea in fata. Mi-a facut plangeri penale pentru tot felul de aberatii - plangeri care s-au dovedit total nefondate si au primit NUP - dar credeti ca rezultatul a contat in fata instantei? Impresiona doar ca ea plangea in fata instantei, ca depunea la dosar copia plangerii penale facuta, dar raspunsul primit (dupa cateva luni) nici nu-l baga in seama instanta. Orice minciuna era luata de buna de instanta, chiar daca dovedeam ulterior ca este minciuna (dau un ex. a fost plecata 3 luni in delegatie, lasand copilul (avea 4 ani atunci) in grija vecinilor (mie interzicandu-mi orice legatura cu copilul - procesul pentru programul de vizita era in curs). In fata instantei a negat vehement ca a fost plecata. Am solicitat instantei sa ceara de la serviciul ei un raspuns. Credeti ca a contat in fata instantei faptul ca raspunsul a fost pozitiv, adica a fost plecata trei luni? Credeti ca a contat ca a mintit in fata instanta? Credeti ca a contat ca a lasat copilul la vecini si i-a interzis orice legatura cu mine (pe viu sau prin telefon)? Mi s-a rupt sufletul cand, dupa stabilirea programului de vizita, la prima intalnire cu copilul, sa-l aud cum plangand imi spunea: " am crezut ca n-o sa te mai vad niciodata"... dar instanta e oarba!!!
Ce si cum pot sa fac sa obtin custodia comuna? Daca incepe iar cu jocul ei murdar in fata instantei... cum sa procedez?

Buna ziua,

legat de raspunsul Dumneavoastra, am o si eu intrebare: in urma divortului, mama fiului meu (7 ani) a primit custodia exclusiva. Avand in vedere ca se foloseste de acest "atu" pentru a se razbuna pe mine (ma denigreaza in fel si chip in fata copilului, ii interzice copilului sa faca orice gest "normal" (sa-mi faca cu mana, sa ne pupam, sa ne imbratisam, sa se uite dupa mine, etc. cand ne despartim), refuza sa-mi dea orice fel de informatii despre copil (medicale si scolare)), in ce fel si ce sanse as avea sa obtin custodia comuna? Avocatul cu care am discutat a spus ca trebuie sa am dovezi solide (cum ar fi un raport psihologic de ex.) pentru a putea avea sanse. Dar cum sa obtin asa ceva din moment ce nu am voie sa-l duc la psiholog? Odata l-am dus la stomatolog pe copil si apoi am primit amenintari de la mama copilului ca imi face plangere pentru ca eu nu am dreptul sa-l duc la medic, avand in vedere ca instanta i-a dat ei exclusiv "dreptul de ingrijire". Am vorbit cu mai multi psihologi, fiecare a fost de-acord sa-l consilieze, dar niciunul nu a fost de-acord sa si elibereze un raport. De parca as fi cerut sa treaca in raport altceva decat adevarul pe care ei singuri l-ar observa...

Va multumesc!


avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Trebuie deschis proces.
Este foarte greu sa obtineti custodie exclusiva dar puteti incerca.
Dupa parerea mea nu veti reusi.

Nu vreau sa intru in polemica cu dumneavoastra. Si chiar va "suspiciez" de cele mai bune intentii pe acest forum. Dar credeti-ma, si eu vreau doar sa ajut pe acest tata. Exact aceasta a fost esenta raspunsului meu, ca nu mama dicteaza ce se intampla in scoala, ci doar regulamentul scolii. Ori daca respecta acest regulament, nimeni, nici chiar directorul, nu-i poate interzice sa mearga sa-si si vada copilul. Iar aceasta intrevedere nu incalca cu nimic programul de vizita stabilit de instanta.

Daca aveti o problema cu ce scriu eu, spuneti asa. Altfel nu inteleg care e problema ca vreau sa corectez raspunsurile gresite (in opinia mea) primite de acest tata.Si asa se face pe tot forumul, ba se da un raspuns la intrebarea initiala, ba se corecteaza, respectiv se completeaza un alt raspuns. Chiar postarea dinaintea postarii mele este un raspuns la ...raspuns. Acolo nu v-a deranjat ca nu raspunde doar la intrebarea initiala???

Eu am raspuns de fapt la doua afirmatii, si anume:
1. "Nu, atâta timp cât mama copilului ori conducerea unității de învățământ nu vă permit acest lucru." (Mihai Teris)
2. "La scoala nu, pentru ca prin hotararea judecatoreasca s-a stabilit dreptul de vizita la domiciliul dvs.si nu la scoala." (Simonette12)

Sunt de-acord ca trebuie respectat regulamentul intern al scolii si trebuie mers doar cand sunt ore de audienta sau dupa ce s-au terminat orele, dar ce legatura are cu permisiunea mamei si a directorului??? Nu am nevoie de permisiunea NIMANUI!!! Sunt un parinte ca oricare altul!!! Si indiferent unde il intalnesc, ma duc la el sa-l pup si sa-l imbratisez. Chiar daca o facem discret pentru a nu fi vazut si pedepsit apoi de mama lui pe motiv ca-l iubeste si este dragostos cu tata!!!!

Si eu imi vizitez de cate ori pot (cam 1-2 ori pe luna) copilul la scoala (cu toate ca mama lui ma ameninta de fiecare data!!!). Nu cred ca daca am un program de vizita stabilit de instanta, in afara acestui program eu nu mai sunt "tata" ci doar finantator! Chiar si legea 272 imi da dreptul sa fiu informat cu privire la situatia scolara a copilului. De cate ori pot, profit de ziua de audienta la invatator, si ma duc la scoala unde normal ma intalnesc si cu copilul care tocmai iese de la ore. Oare ar trebui sa ma fac ca nu-l vad? Ar trebui sa nu-l salut? Sau sa-l salut ca pe un vecin? Daca-l vad in parc sau pe strada, ar trebui sa ma fac ca nu-l vad doar pentru ca "prin hotararea judecatoreasca s-a stabilit dreptul de vizita la domiciliul dvs.si nu la scoala"? Unde scrie asa ceva? Din cate stiu dreptul de vizita stabilit de instanta, de fapt, obliga pe cel caruia ii este incredintat minorul sa-i permita celuilalt parinte in cadrul acelui program sa fie cu copilul. Cine si unde spune ca in afara acestui program nu ai voie sa ai legaturi cu copilul? Unde scrie ca nu am dreptul sa ma duc in parcul unde stiu ca merge copilul?