Activitate LucianNiculescu

Eu din păcate am un perete comun cu un astfel de apartament care se închiriază în regim hotelier (se află pe același palier). Se perindă pe acolo tot felul de oameni. Unii sunt foarte civilizați, liniștiți, nici nu-i simți. Alții sunt horror. În general străinii creează cele mai mari probleme, dar nu e o regulă. Au fost și destui români grobieni și gălăgioși. Pe proprietar nu-l cunoaște nimeni, nici măcar asociația. Deci nu-l pot contacta cu nici un chip. De mai multe ori, când vacarmul depășea limita suportabilității, m-am dus, le-am bătut la ușă, cu o parte dintre ei am reușit să mă înțeleg omenește, cu alții nu.

Dumneavoastră vă aflați totuși într-o poziție privilegiată, locuind deasupra lor: le puteți răspunde cu exact aceeași monedă (greutăți „scăpate” pe podea, boxe orientate cu fața în jos și muzică la volum mare etc). În cazul meu nu e posibil un asemenea tratament, pe de o parte fiindcă nu vreau să-i deranjez pe vecinii de dedesubt, pe de alta pentru că am o bibliotecă pe lungimea acestui perete comun (și chiar și așa se aud urletele, hăhăielile, tropăielile și zgomotele lor).

Realist vorbind, nu întrevăd nici o rezolvare, dat fiind că proprietarul este inaccesibil iar turiștii sunt mereu alții. Cred că va trebui să-mi iau eu inima în dinți și să mă mut.

Se împlinesc aproape două luni de când angajatorul m-a anunțat, pe nepusă masă, fără nici un avertisment prealabil, că cei pentru care lucra (din afara României) i-au sistat fondurile și prin urmare nu vom mai avea de lucru și n-are rost să mai venim la serviciu. Mi-a pus în față o cerere de demisie (cu acordul părților) pe care n-am avut încotro și a trebuit s-o semnez și a promis că în scurt timp îmi va plăti salariul restant (pentru o lună și jumătate). Nici un moment nu s-a ridicat problema perioadei de preaviz stipulată în contract – 20 de zile lucrătoare atât în caz de demitere, cât și în caz de demisie.

De atunci nu face decât să tărăgăneze lucrurile. Cu chiu cu vai, la o lună de la momentul acela, mi-a virat în cont plata pe o jumătate de lună, angajându-se ca „în cel mai scurt timp” să vireze și restul banilor, dar n-am mai văzut de atunci nici un leu.

Între timp a renunțat la sediu (birourile închiriate într-o clădire) și susține că în prezent „contabila pregătește actele pentru a închide firma” și că „trebuie să vadă care e procedura”. L-am întrebat dacă e vorba de o cerere de insolvență și mi-a răspuns că nu știe deocamdată și trebuie să vadă „care e cea mai simplă metodă”.

Am tot sperat până acum că vom putea rezolva această problemă pe cale amiabilă, dar deja mi-am pierdut răbdarea și nu pot s-aștept la infinit.

Aș vrea să știu dacă-l pot da în judecată direct, sau dacă pot să-i solicit eu insolvența. Nu cred că are vreun rost să mă adresez ITM-ului, care nici n-ar avea unde să se mai ducă în control, având în vedere că sediul firmei practic nu mai există.

M-ar interesa, de asemenea, cum pot să aflu dacă mi-a plătit CAS-ul, CASS-ul și șomajul pentru perioada lucrată.

Mulțumesc anticipat.

Va multumesc foarte mult pentru informatii.

Multumesc. Si ce ar presupune, mai exact (ca procedura, costuri si timp) promovarea unei actiuni in instanta?

Acum mai bine de un an am predat traducerea unei carti pentru Editura All, la data stabilita prin contract. Acesta prevedea plata in 2 transe: 50% in termen de o luna de la predare, si 50% in termen de o luna de la publicarea cartii.

Dupa foarte multe rugaminti, am vazut prima transa cu o intarziere de mai bine de 5 luni.

Cartea s-a publicat inainte de jumatatea lunii februarie, iar acum se incheie luna iunie si aceasta editura se face ca ploua.

Care sunt caile legale pe care le-as avea la dispozitie ca sa-mi recuperez acesti bani - si, evident, cu penalizarile de rigoare?

Multumesc.