Activitate eleny_paduraru

Avocat Tabrea Alexandru a scris:

N-are nicio șansă să vă ia copilul; dacă nu-l recunoaște, sfatul meu este ca, după naștere, să intentați acțiune în stabilirea paternității, solicitând inclusiv proba la care am făcut referire, dar și pensie de întreținere (1/4 din veniturile tatălui).

Dar ca sa îl recunoască, in condițiile in care el este căsătorit, trebuie făcut testul de paternitate sau nu are legătură?
Și dacă îl recunoaște, mi-l poate lua?

Buna seara!
Pe scurt: am avut o relație de multi ani cu un bărbat căsătorit. Am rămas însărcinată cu el acum 7 luni, am vrut la un moment dat sa întrerup sarcina știind ca nu exista viitor pentru noi, dar nu m-a lăsat. A spus ca vom fi o familie si vom crește împreună copilul. Ulterior, când eram în 16 săptămâni, s-a gândit mai bine și ca orice "bărbat adevărat" m-a acuzat ca nu e copilul lui si a rupt legătura cu mine (nu am avut nicio problema cu asta), eu mi-am asumat copilul, mi-l doresc și sunt perfect aptă sa îl cresc singură. A apărut iar după vreo luna jumătate, cu jigniri si acuze, sa îi recunosc al cui e copilul pentru ca el nu accepta sa fie fortat sa accepte un copil care nu e al lui - deși NU I-AM CERUT NIMIC!...
De trei luni, ma agasează în felul ăsta, cu jigniri si acuze atât la telefon, mailuri, mesaje si insistă sa îi spun adevărul despre copil, adevăr care nu e altul decât ca e copilul lui, dar nu acceptă sub nicio formă realitatea pe care eu nu am cum sa o schimb.
De o săptămână însă, i-a venit ideea sa ma duca sa fac test de paternitate, înainte sa se nască copilul, pe motiv ca "dacă" e al lui, sa știe ce are de făcut.
Nu am o problema cu testul pentru ca eu nu am dubii asupra copilului meu, am o vârsta si nu mă joc cu lucruri asa serioase.
Întrebarea mea este legată de intentiile lui dpdv juridic...daca există vreun "schepsis" în legătură cu rezultatul testului înainte și după naștere. Îmi este frica sa nu îmi facă vreun rău. Poate sunt paranoică, dar pentru ca el are familie, poate sa se foloseasca de asta sa îmi ia copilul după naștere?...sau din contra, vrea sa faca vreo înțelegere cu mine înainte de a naște, tocmai ca sa nu afle familia lui despre copil, in cazul în care după naștere ne vom întâlni prin tribunal în cine știe ce conjunctură, pentru ca ma ameninta si cu judecata dacă nu accept sa fac testul acum.
Singura mea frica este sa nu îmi ia copilul...are și resurse si cunoștințe destule care îl pot ajuta.
Mulțumesc anticipat pentru orice lămurire!

Buna ziua.
O sa relatez pe scurt problema pe care o am in legatura cu un proces si daca se poate sa imi explice cineva ce trebuie sa fac in continuare pentru ca nu reusesc sa inteleg niste termeni juridici.

Acum mai bine de jumatate de an, am fost data in judecata de catre primarie pentru intarzierea cu cateva luni a platii chiriei (locuiesc intr-un apartament ANL). Dumnealor cer rezilierea contractului si evacuarea mea si a fiului meu de 13 ani pe numele caruia de asemenea am primit citatie in plic separat.
Intre timp eu am achitat chiria si penalitatile restante, am fost la DAPPP si am discutat cu ei despre problema din instanta, mi-au spus ca este doar o formalitate si ca dupa primul termen se va incheia procesul pentru ca nu mai are obiect din moment ce am achitat restantele.
De asemenea, pentru primul termen eu am depus (pentru ca mi se solicita acest lucru) intampinare. Dar nu s-a finalizat procesul dupa cum au spus cei de la primarie. In decembrie cand am avut primul termen, s-a mai dat un termen in luna februarie. apoi inca unul pentru luna aprilie cand eu va trebui sa fac ceva, si citez "Va punem in vedere sa va exprimati pozitia procesuala fata de exceptia invocata din oficiu, a lipsei calitatii procesuale pasive pentru paratul S.A, in ceea ce priveste capetele de cerere, constand in obligarea acestuia la plata debitului si a penalitatilor, precum si cel privitor la reziliere"

Va multumesc!

Am urmarit cu atentie toate raspunsurile Dv. si va multumesc.

Eu am incercat pana la un moment dat (pana cam acum 7-8 luni) sa-i explic ex-ului ca nu are atitudinea potrivita, ca nu e corect fata de copil sa se manifeste asa. Nu stiu daca am precizat pana acum, dar el are deja o alta familie si un alt copil iar copilul meu, isi ''uraste'' enorm sora pentru ca ei i se da atentie, i se cumpara lucururi, e toata ziua cu tata iar de el nu ii pasa. Si ce este mai rau (lucru pe care intr-o conversatie cat se poate de prieteneasca am incercat sa ii explic) este ca, insusi fostul meu sot ii intretine aceasta ''ura''/ invidie/gelozie spunandu-i ce activitati are cu fetita, ce ii cumpara. Chiar acum 2 luni, l-a sunat pe copil si -a spus ca nu are bani sa-i trimita in acea luna pentru ca si-a schimbat masina si pentru ca i-a cumparat masinuta electrica fetitei.
Eu am incercat sa-i explic copilului meu ca ea este mai mica si ca nu are niciun motiv s-o urasca pentru ca este un sufletel nevinovat, ca indiferent de actiunile parintilor ei, este sora lui si nu se poate s-o urasca.
Cand i-am relatat tatalui aceste lucruri adunate in sufletul copilului meu, mi-a raspuns ca de aia sunt aici cu el, si asta e treaba mea... sa ''am grija sa-i pansez ranile din suflet''. Este crunt sa nu stii ce si cum sa faci un copil sa inteleaga o atitudine in conditiile in care isi suna tatal sa-i spuna ca a luat premiu intai la scoala si sa primeasca un raspuns in genul..."bine, hai ca nu am timp sa vorbesc acum, o sa te sun maine'' si de fapt telefonul vine dupa o saptama-doua.
Si pentru ca mi-am permis sa-i '''fac psihologia copilului'', de acum 7-8 luni nu a mai sunat vreodata copilul decat cand stia ca sunt la serviciu, sau cand acesta mergea la sfarsit de saptamana la mama mea.
Iar astea sunt doar cateva din multitudinea de episoade pe care eu le consider extrem de traumatizante. Eu copilului nu i-am implantat in minte o imagine negativa a tatalui, ba din contra, am incercat sa-i protejez imaginea cu toate ca de fapt nu e imaginea reala. In sens invers insa...chiar saptamana trecuta (in ziua in care am postat aici pentru prima data) i s-a urlat la telefon copilului meu, in prezenta mamei mele, ca eu nu sunt decat o c**** si ca niciodata nu am facut nimic pentru el.
Deci da...as vrea sa se poata sa indepartez acest personaj nociv din viata copilului meu si daca am inteles din comentariile de mai sus, ca exista posibilitatea, atunci o sa incerc sa va urmez sfaturile.

Am o filmare a unei conversatii dintre ei doi si mesaje trimise mie. Toate releva foarte clar atitudinea dispretuitoare si limbajul folosit de tatal sau, insa nu stiu daca pot fi folosite ca si proba in instanta.
Atata timp cat tatal nu constientizeaza, ca si adult, ca ii face rau copilului si continua sa-l traumatizeze emotional, eu ca si mama imi doresc, pentru binle acestuia sa-l protejez din punct de vedere legal deoarece intelegerea dintre noi ca si parinti, practic este inexistenta.
De ce sa-mi consiliez psihologic copilul din cauza unui om care nu realizeaza ca face rau copilului? Chiar daca am custodia copilului, asta nu-mi da puterea sa rup relatiile dintre ei, chiar daca ii sunt daunatoare copilului si de aceea mi-as dori sa pot rezolva pe cale legala aceasta problema. Nici pensia alimentara n-a platit-o decat cand a avut chef, pe motiv ca i-a dat suficient de-a lungul timpului, lucru pe care i l-a comunicat direct copilului spunandu-i ca eu nu am facut niciun efort financiar pentru copil si ca de acum e problema mea sa ma ocup.

Aveti dreptate, insa copilul e copil...stie ca e tatal lui si isi doreste sa imaprta si cu el micile lui bucurii. Chiar daca azi l-a injurat si maine il suna iar, o sa vrea sa vorbeasca cu el desi azi a zis ca nu mai vrea. Eu nu i-am vorbit tatal de rau niciodata si am incercat sa-i mentin cat de cat apropiati pentru ca asa mi s-a parut normal. Insa acest personaj face tot posibilul sa distruga emotional copilul iar eu, din punct de vedere legal, nu pot face nimic.
Situatia mea si a copilului spuneti ca este fericita? Poate....insa eu nu imi mai doresc sa pansez ranile pe care tatal lui i le cresteaza in inimioara de fiecare data cand are ocazia cu replici si adresari de genul ''dute-n **** mea de nesimtit'', ''prostule'', ''hai sictir'' etc, etc.
Astazi dupa ce l-a injurat, copilul a inceput sa planga si i-a inchis telefonul - iar reactia tatalui printr-un mesaj adresat mie, a fost ca este un copil lipsit de educatie - in conditiile in care copilul a intrebat cand ii trimite bicicleta pe care i-o promisese de acum cateva luni.
Aceasta problema nefiind noua, am incercat si variianta dv. cu limitarea contactului, insa am facut de fiecare data mai rau...spunandu-mi ca nu am dreptul sa nu-i permit sa vorbesca cu copilul, sa-mi sune mama si s-o injure si pe ea, sa ma sune la serviciu, etc.
As dori sa stiu daca exista vreo varianta legala la care sa pot apela pentru a limita contactul si pentru a-mi proteja in defiinitiv copilul. Nu este normal ca la 11 ani, sa se intrebe copilul cu ce a gresit, de ce se poarta asa tatal lui cu el, de ce il uraste, iar eu efectiv sa nu am vreun raspuns.

Buna seara!

As dori un sfat in legatura cu o problema pe care eu personal o consider extrem de grava. Copilul meu - care acum are 11 ani si care imi este incredintat mie (mama) prin hotarare definitiva si irevocabila de divort inca din anul 2005 - este in permanenta abuzat emotional si psihic de catre tatal lui.
Mentionez ca relatia dintre ei este una strict telefonica sau in rare cazuri pe Skype, deoarece tatal copilului este plecat din tara din 2005. De cel putin 2 ani jumatate, majoritatea conversatiilor dintre ei doi se finalizeaza cu lacrimi din partea copilului meu, care in nenumarate randuri a fost injurat (in cele mai golanesti moduri posibile pe care nu-mi permit sa le reproduc), marginalizat, descurajat, jignit, astfel incat astazi (cand a purtat ultima conversatie telefonica cu tatal sau) si-a exprimat dorinta de a nu mai vorbi niciodata cu acesta. In vara anului 2012, am convenit sa-l las in Anglia la tatal sau pe care nu-l mai vazuse de 2 ani, iar dupa o saptamana, m-a sunat copilul in hohote de plans ca vrea sa vina acasa urgent pentru ca tatal sau il pedepseste si il cearta zi de zi, aparent fara vreun motiv bine intemeiat. Cand mi l-a adus acasa, taica-su mi-a comunicat ca ''pana nu-l dresez, copilul nu mai are ce cauta la el'', ca e un ''nesimtit'' si un ''prost crescut'' - asta in prezenta baiatului care la vremea aceea avea 9 ani si in conditiile in care - vazut prin ochii vecinilor, cunostintelor, prietenilor, invatatoarei, copilul este foarte bine educat cu extrem de mult bun simt, manierat si cuminte.
Ce pot face din punct de vedere legal pentru a-mi proteja copilul? Inteleg ca o decadere din drepturile parintesti nu este posibila, dar o varianta de protectie trebuie sa existe. Pensia alimentara i-o trimite cand are chef si daca are chef deci mari ''privilegii'' nu obtine de pe urma acestui om care are ghinionul sa-i fie tata doar cu numele. Baiatul meu este destul de mare incat sa-si dea seama despre ceea ce se intampla si simte ca nu este in regula ceva cu tatal lui si sufera enorm.
As dori un raspuns daca se poate.
Va multumesc anticipat!