Acum mai bine de trei saptamani am fost cu o agenta imobiliara sa vad un apartament. Mi-a placut apartamentul, pozitia, doar ca apartamentul se afla intr-un bloc nou. Blocul este in proportie de 90% finalizat, apartamentele sunt la stadiul de semifinisat, dar racordarile la utilitati nu sunt inca realizate, iar despre receptia cladirii este in ceata.
Am semnat atunci un antecontract "de mana" cu dezvoltatorul imobiliar, in trei exemplare si cu semnaturile dezvoltatorului, ale agentei imobiliare si a mea; am dat cu chitanta de mana 1000 EURO dezvoltatorului. In antecontract am pus anumite clauze, printre care si aceea ca in termen de 60 de zile de la semnarea promisiunii de vanzare-cumparare se va face si intabularea in CF.
Bun, a venit si ziua in care a trebuit sa semnam si actele in fata notarului. Am stat 4 ore in fata notarului, discutand pe clauzele contractului; imi place sa fie stabilit totul in detaliu, mai ales in actele notariale. Stabilisem ca la momentul in care ma voi muta, voi vira dezvoltatorului 10.000 de euro, termenul de mutare fiind bineinteles precedent celui de obtinere a CF. Din termenul de doua luni prevazut pentru obtinerea CF-ului s-a ajuns la 4 luni. Am cerut apoi ca dansii sa imi ramburseze dublul avansului, daca in termen de 4 luni nu imi dau CF-ul, adica 20.000 EURO. S-au "buricat" cand am venit cu asemenea pretentie. Am zis, ok, treaca de la mine, imi dati CF-ul in 6 luni, dar se mentine clauza cu dublul avansului, dar tot nu le-a convenit, vroiau sa imi dea 2000 EURO ca despagubire pt chestia asta. In concluzie m-am vazut nevoit sa renunt la ideea de a continua, si am cerut sa imi returneze suma de 1000 EURO. Aici m-am trezit de refuzul lor, si de "daca vrei banii aia inapoi, numai in instanta ai sa-i vezi".
Cum sa procedez pentru a-mi recupera cei 1000 de euro pe care i-am dat dezvoltatorului la antecotractul de mana?
Momentan sunt in decursul unui proces. Din motivul ca faptele care le-am savarsit au umplut imediat presa, si a numelui de familie care numai romaneste nu suna, ba chiar este destul de unic pe o raza de 2000 de km ... banui ca angajati HR ... cam evita sa imi permita sa selecteze CV-ul meu pentru a ajunge sa sustin un interviu.
Cazierul judiciar este curat pentru moment, si banui ca va ramane la fel pana la pronuntarea sentintei finale.
Probabil ca suna putin ciudat, dar in domeniul in care lucrez cazierul judiciar este rar cerut la angajare.
Ma intereseaza daca am sorti de izbanda sa imi schimb numele, in special numele de familie !?
Si un aspect foarte important: imi pot schimba toate actele, in special diplomele de studiu ?
Despre problema actuala concreta: cum va suna de 20-30 de ori pe zi? De pe 20-30 de numere? Nu le puteti bloca numerele de pe care suna?
Ce doresc ei, exact? Ca o incaierare cu multe descarcari de emotii in plina strada, desi e traumatizanta, nu-i chiar un fapt temator... va e teama de ei? De ce? Intentioneaza sa ce? Sa va bata? Sa ce?
Caci fara o finalitate, nu e posibila dovedirea hartuirii, ea trebuie sa urmareasca un scop. Nu ea, ci ei, parintii.
In concluzie, desi puteti face anumite chestiuni legal, nu cred ca aici e problema. Poate ca le e greu sa accepte esecul lor, "esecul" dv. sau cine stie cu ce demoni se zbat si ei. Totusi, indiferent de problemele lor, dv. e bine sa le rezolvati pe ale dv., caci hartuirea in familie arata unele chestiuni vechi nerezolvate si, daca sunt nerezolvate pentru unii, se intampla des sa fie pentru toti.
Nu e problema numai cu telefonul. M-am trezit cu ei neinvitati la mine acasa, si desi nu le-am deschis usa, au intrat peste mine, fiindca usa era inchisa. Telefonul meu nu are functie de a bloca numerele de telefon "obositoare".
Ce doresc ei? pai isi doresc sa "tratez" aceasta "boala" si sa fac ceea ce doresc ei. Mama pur si simplu, refuza dezacordul meu de a merge la biserica impreuna cu ei, de exemplu. La multe "nu"-uri primesc refuzuri foarte categorice. Si de cele mai multe ori, vin cu chestii puerile, ca vor nu stiu ce chestie, desi am incercat sa transez treburile si sa le spun ca avem vieti separate.
Am fost la psiholog. Am povestit timp de trei sedinte tot ce se intampla. Am mai petrecut inca doua sedinte cu investigatii.
De altfel am discutat cu inca doi psihiatri, unul din orasul meu, si altul din UK, fost coleg de facultate. Concluzia psihiatrilor a fost ca ar trebui sa iau si "boabe" si sa continui cu consultatiile psihologice. In ultimul an, din concluziile lor, am suferit 5 episoade depresive recurente, pe fondul unei distimii care are "radacini" ancestrale.
Am avut si o sedinta de familie, impreuna cu parintii si psihologul, si recomandarea acestuia a fost ca ar trebui sa-si reevalueze multe chestii parintii mei. Din pacate, efectul a fost zero, repetandu-se acelasi "pattern".
In ultimul an am avut nenumarate intrevederi in care am incercat sa le explic parintilor, ca trebuie schimbate raporturile in familie, daca mai doresc sa ne vedem duminica la pranz. Din pacate pe o ureche a intrat, pe alta a iesit. Nu vor sa inteleaga anumite lucruri.
Desi Romania mi-a oferit multe, ba chiar am descoperit adevarate "oaze" de normalitate, din ce in ce mai mult dau crezare dictonului "traiesti in Romania si asta ne mananca tot timpul" !
Am depus reclamattia impotriva parintilor mei, la sectia de politie de proximitate; o pagina si un sfer in care am povestit doar evenimentele din ultima luna de zile. Ba chiar polistitul, m-a si sfatuit sa imi schimb numarul de telefon. Urmeaza audieri zilele urmatoare.
Deocamdata nu am amintit absolut nimic despre bisexualitatea mea, si sunt curios cine va reusi sa reziste sa nu scoata vreun cuvant despre asta: eu, mama sau tata. Am fost chiar amenintat de catre politie, precum ca daca nu furnizez toate detaliile, pot fi amendat ca "obstructionez" cercetarile si ancheta.
Ziceam mai sus, ca este oarecum frustrant sistemul nostru de politie. Am fost la sectia de politie din apropierea locuintei mele, sectia X. Dupa ceva asteptari, am reusit sa discut cu polistul de sector. Concluzia lui a fost sa ma adresez sectiei de politie unde domiciliaza parintii, sectia Y. Am fost la sectia Y; au urmat alte discutii. Mi s-a cerut de catre politistul de la sectia Y sa indic telefoanele parintilor si sa nu depun plangere. Am refuzat, motivand dreptul meu de a depune petitii. Exasperat politaiul de la sectia Y a sunat la sectia X, si s-au lamurit intre ei, ca eu "agresatul" depun plangere la sectia mea de apartenenta, si nu la sectia "agresorului". M-am intors inapoi la sectia X, si am "regurgitat" o pagina buna de reclamatie.
Maine, ma vad cu psihologul si psihiatrul. Probabil ca voi lua ceva "boabe" pentru a rezista la ceea ce urmeaza! Am mai avut si o discutie buna cu psihologul la telefon, in care mi-a tinut un mini-training de "asertivitate" si m-a incurajat.
Acum un an bun de zile, parintii au aflat despre faptul ca sunt bisexual. Am suferitt la momentul respectiv un lung sire de violente din partea lor, am fost sechestrat. La un moment dat, tata a dorit sa afle si situatia conturilor mele curente, iar eu nu i-am permis asemenea informatii. In urma refuzului meu, ne-am luat la bataie in mijlocul strazii, si am ajuns cu tricoul rupt.
M-am mutat apoi intr-o noua locuinta. Parintii au aflat, noua locatie unde m-am mutat. Au incercat de mai multe ori sa vina la mine.
Se intampla sa primesc 20-30 de apeluri pe zi din partea lor, si refuz sa le raspund la telefon.
In seara aceasta, din nou au incercat sa vina la mine acasa, batand la usa.
Mentionez ca am 32 de ani.
De pe avocat.net am preluat acest text!
Hartuirea este una dintre cele patru infractiuni contra libertatii persoanei descrise de noul Cod penal, fiind definita dupa cum urmeaza: "Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere".
Ma pot adresa politiei, cu plangere pentru hartuire? Sau cui sa adresez plangerea pentru hartuire? Imi pot da in judecata parintii pentru hartuire.
avocatnet.ro explicăm legislația
