valino
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Constat ca, pentru unii utilizatori, respectiv tifa, degeaba am prezentat date despre alienarea parentala, cu trimitere exacta la legislatia romaneasca si cea europeana, si nu numai. Legat de afirmatia ca eu as fi parasit domiciliul conjugal, afirmatia este falsa, din contra, pana la varsta de aproape 4 ani ai minorei, in mare masura, fara lipsa de modestie, eram un tata model, pentru fiica mea si pentru cei din jur, Nu intelegeti, ca unele mame, de prea mult bine, de anturaje, mediu de activitate si de convietuire, isi fac timp sa gandeasca si sa actioneze, numai ca lor sa le fie bine, asa ca va rog, fiti mai prudenta ce comentarii faceti, mai bine va abtineti, nu stiti cum sta situatia! Va recomand mai cititi si legislatia romaneasca , preluata si adaptata de la europeni, canadieni, etc, si in special cea a CEDO. Noi, romanii, barbatii, daca nu eram in UE, era vai de noi, de asta unele asa zise mame, le este greu sa accepte ideea, ca, noi barbatii avem aceleasi drepturi ca si ele, Din punctul lor de vedere noi trebuia sa fim numai pentru procreere si pentru plata pensiei de intretinere. Un lucru sa nu uite asa zisele mame, ca mai devreme sau mai tarziu, le va venii si lor randul sa plateasca pt.binele sau raul pe care l-au facut.
valino
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Cu regret o spun, asa am avut si eu, la fond mi s-a dat program leg minor la domiciliul meu si fara prezenta mamei, imediat mama copilului a facut apel si a intors in favoarea ei toata hotararea. Vedem cu totii In ce tara traim, oameni pregatiti in acelasi domeniu, juridic, dar nu promoveaza interesul superior si binele copilului, de asta este urgent de o lege de raspundere a magistratilor. Am ajuns ca unele autoritati ale statului sa stabileasca destinul nostru si al copiilor nostrii.
valino
Utilizator 1din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Buna ziua!
Pe baza celor prezentate de dvs, pana in prezent, pt.care va multumesc, nu doresc sa intru in detalii, deoarece ar fi f. multe de spus, dar fac cateva precizari:
1. acum fetita are 14 ani, de aproape 10 ani, am facut/fac tot ce este omeneste, sa ma apropii de fetita, dar mama acesteia nu incurajeaza acest efort al meu. Imi zice tot timpul sa o las in pace si sa-i platesc pensia de intretinere, care, este de peste 1000 lei (noi). Nu vrea sa primeasca nimic de la mine, respectiv cadouri, dulciuri, imbracaminte, etc. Mai grav este ca si bunica materna a avut si are un rol esential in aceasta speta... In 2014 am avut o hot definitiva, cu un program acceptabil, pt. fetita si pt. mine,(la domiciliul meu si fara prezenta mamei fetitei), dar nu l-am pus in executare, mergand pe buna credinta a mamei si nedorind o afectare negativa a fetitei. Imediat mama fetitei a deschis inca 2 actiuni pe aceeasi tema si 1 actiune pt.un Ordin de protectie, ce nu i-a fost aprobat. Din 2016, am avut o alta hot, cu un program redus,(la domiciliul mamei fetitei si in prezenta ei), cu motivare ca fetita nu doreste sa vina cu mine (!?).
2. acum fac cateva precizari, pt. utilizatorul (psiholog ?) tifa... care cred ca nu stie sau se face ca nu stie, ca si in Romania, exista jurisprudenta noua, in materia incredintarii minorilor, si exista Sentinte care recunosc alienarea parentala. Daca doreste sa cunoasca, ii recomand sa intre in aplicatia WIKIMANUALE, sau in alte aplicatii, unde va gasi astfel de Sentinte (sunt 21).
De fapt, acest sindrom de alienare parentala, reprezinta un abuz emotional, denumit si abuz psihologic sau violenta psihologica, ce sunt definite prin Legea 217/2003 (republicata), pt. prevenirea si combaterea violentei in familie -violenta sociala, cat si HG 49/2011, care de asemenea recunoaste acest fenomen.
De asemenea si in jurisprudenta CEDO, exista astfel de Sentinte, bazate pe alienarea parentala, expl.cauza Zavrel vs. Cehia,etc.
In 2015, instanta de fond, de la judecatorie, pe baza Rapoartelor psihologice de la Directia Protectiei Copilului, a Raportului de expertiza psihol. judiciara si a altor materiale probatorii, a emis o hot, cu un program, din nou, acceptabil, pt fetita dar si pt. mine. Instanta de apel a respins acest program, pe motiv ca fetita nu doreste sa vina cu mine. Acum in 2019, am un program, preluat ca cel din 2016, f.redus, cateva ore Simbata si Duminica, toate vacantele, de trei ori pe saptamina (fara a se specifica in ce zile), la domiciliul mamei si in prezenta ei.
Acum va intreb, pe dvs, cum pot eu relationa cu propriul copil, cum pot eu sa intru in sufletul si inima ei, cu mama ei prezenta permanent, care o tine in bratele ei, si uneori si cu bunica materna prezenta (???).
Precizez ca nu exista o motivare clara, care sa arate, logica prezentarii acestui program.
Astept, in continuare, recomandari, sfaturi, opinii, de la dvs, oameni de buna credinta, fara rautati sau ranchiuna, oameni de specialitate, sau oameni ce au trecut prin astfel de probleme, daca mai sunt astfel de cazuri.
O seara frumoasa tuturor!
Buna ziua! Revin la cazul, prezentat, de mine, in sinteza, spunandu-va ca zilele acestea mi-a sosit Hotararea definitiva, a Tribunalului. Constat ca nu au fost luate in considerare, in totalitate, observatiile si recomandarile, majore, ale expertului psiholog judiciar, respectiv, legatura dintre subsemnatul (tata) si minora (fica), stabilite in Raportul de expertiza, sa se desfasoare fara prezenta mamei si in afara domiciliului acesteia. In Hotarare Nu este contestata existenta simptomelor specifice alienarii parentale si Nu sunt prezentate masuri concrete de stopare, imediata, a alienarii parentale severe, de care sufera fica mea, din partea mamei, impotriva tatalui. Au fost stabilite numai recomandari, de colaborare si abordare cu obiectivitate, a problemelor, pt. ambii parinti.. Precizez ca pe perioada proceselor, de cativa ani, pe aceasta speta, am fost consiliati psihologic, de mai multe ori, minora, mama minorei si eu (tatal), inclusiv, de DGASPC (Protectia Copilului) si monitorizat, programul de legaturi personale, de Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei. In urma consilierii si a Rapoartelor rezultate, specialistii psihologi, au constatat aceeasi situatie, respectiv, ideatia minorei este influentata de mama. Prin actuala Hotarare, s-a stabilit, acordarea unui program de legaturi, ce a mai fost stabilit, cu trei ani in urma. Constat ca demersurile mele, insistente, de cativa ani, atat la adresa mamei minorei, a bunicii materne, cat si la autoritati, au fost in zadar. Precizez ca, copilul meu, este in mare primejdie, ii este pusa in pericol, insasi viata.
Autoritatile nu reactioneaza, in niciun fel, in favoarea si in interesul superior al minorei si al ambilor parinti.
Cu respect si cu rugaminte, ma adresez, dvs, specialisi in drept, psihologie, medicina, autoritati in domeniu, oameni de buna credinta, cazuri asemanatoare, nu stiu ce sa mai fac, propriul meu copil este in pericol.
Fac aceasta afirmatie, bazandu-ma pe materialele de referinta existente/studiate si consecintele ce decurg din existenta acestui sindrom de alienare parentala severa, de care sufera fiica mea.
Cu speranta si increderea ca veti citi si analiza, scurta mea prezentare, va multumesc, anticipat de ajutorul acordat, in primul rand fiicei mele, pentru recomandari si sfaturi concrete.
valino
Utilizator 1din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Este delicata situatia, sunt intr-o situatie si mai dureroasa, copilul este alienat parental sever de mama impotriva tatalui, corespunzator unui Raport de expertiza psihologica judiciara si unele autoritati ale statului roman, nu fac nimic, pentru binele copilului, de a avea doi parinti alaturi, dimpotriva ii asigura mamei dorinta...de excludere a tatalui din viata copilului. Rog parintii nerezidenti, cu astfel de cazuri, sa le facem publice, poate vom sensibiliza autoritatile romane de modificare a legislatiei in domeniul protectiei copilului.
Buna ziua!
Sunt tatal unei fetite minore si urmaresc cu mare atentie aceasta comunitate, in special cea din domeniul Dreptul familiei sau probleme juridice de familie. Rog persoanele pregatite juridic, psihologic, specialisti in dreptul familiei, alti specialisti, cat si persoane care au trecut prin cazul ce-l voi descrie, sa vina in ajutorul copilului meu, de a nu mai fi abuzat psihologic-emotional (alienare parentala), de propria mama, impotriva tatalui. Speta, (in mare), porneste de la o Hotarare definitiva, din 2014, ce avea ca finalitate, program legaturi personale, cu minora, la domiciliul meu (tatal), fara prezenta mamei. Aceasta Hot. nu a putut fi pusa in aplicare, deoarece, la scurt timp, mama a mai deschis, inca trei actiuni, printre care si solicitarea emiterii unui Ordin de protectie(ce in final nu i s-a aprobat, fiind neantemeiat), prin care urmarea indepartarea definitiva a mea(tatal), din viata copilului. La instanta de fond, mi s-a acordat un program acceptabil, pt. minora si pt. mine, ca, ulterior, la instanta de apel, sa mi se respinga, programul, pe motiv, ca minora nu doreste, legaturi cu tatal(!!!), Dupa un timp, eu am redeschis, o noua actiune, bazata pe instrainarea minorei, de catre mama, impotriva tatalui. La solicitarea instantei de fond, un expert psihologic judiciar(ales aleatoriu), minorei si parintilor, ne-a facut o expertiza psihologica judiciara, prin care sa constate daca minora este alienata parental, de catre mama, impotriva tatalui. Pe baza unei analize aprofundate, a celor doi parinti, cat si a minorei, a rezultat un amplu Raport de expertiza psihologica judiciara, ce a fost justificat psihologic, expertul judiciar, stabilind ca minora este alienata parental, in ultima faza, cea severa, de catre mama, impotriva tatalui. Pe baza materialului probator si a Raportului de expertiza psihologica judiciara, instanta de fond, din nou, mi-a acordat un nou program de legaturi personale, cu minora, la domiciliul meu, fara prezenta mamei. Imediat, mama a facut, apel, la instanta de judecata, care din nou, i-a admis apelul. In prezent, hotararea a ramas definitiva, iar eu neputand sa ma bucur de prezenta copilului meu, la domiciliul meu, fara prezenta mamei, mama folosindu-se de propriul copil, ca o arma de razbunare(nemotivata), impotriva mea si creind grave carente psihologice-emotionale, impotriva propriului copil. In acest caz, prezentat, sumar, va rog, recomandati-mi ce pot face, in continuare, copilul este alienat parental, ultima faza, cea severa, este supus procesului de brainwashing(spalare a creierului), este programat sa fie indepartat de tata, de catre propria mama. Va multumesc de recomandarile si sfaturile oferite.
Buna ziua, vorbesc din propria experienta- traita pe pielea mea, si spun ca d-l CostinIancu are perfecta dreptate, alienarea parentala a devenit un fenomen din ce in ce mai utilizat de unele ,,mame", care doresc sa aiba doar un copil si un ,,intretinator", care, daca se poate, sa-l tina cat mai departe de copil, se incerca de unele persoane-doamne, sa induca in eroare existenta acestui fenomen de alienare parentala
Buna ziua, tuturor, foarte interesant subiectul. Din nefericire, sunt unul din tatii care se regasesc in acest ,,razboi", cu mama copilului meu. Deocamdata, nu ofer amanunte. Doresc, in continuare sa vad observatiile si recomandarile specialistilor si nespecialistilor, in domeniu, in principal subiectul privind alienarea parentala. Rog persoanele care au avut / au pe rol , sau cunosc detalii priviind actiuni in instanta, privind alienarea parentala, sa-mi lase un mesaj. multumesc frumos.