Buna ziua,
În cazul uzucapiunii de 20 de ani reglementata de art. 28 al decretului 115/1938, perioada de 20 de ani se calculeaza începând de la moartea proprietarilor tabulari sau poate incepe ulterior?
Concret, exista doi proprietari tabulari decedati in anii 1960, iar posesorul actual a intrat in posesia imobilului in anul 1996.
Este necesar a se face dovada posesiei si pentru perioada dintre 1960-1996? Sau este suficient a dovedi posesia de peste 20 de ani scursa după 1996?
Mentionez ca nu cunoastem exact situația anterioară anului 1996, credem ca au mai existat 2-3 posesori in acea perioadă și as dori sa stiu daca este nevoie neaparat a se merge ”pe fir” pana la decesul propietarilor tabulari.
Va multumesc.
Vă rog să mă lămuriți în următoarea situație (pe noul cod, defunct decedat in 2015):
Defunctul a donat unui nepot apartamentul - singurul său bun.
Există doi copii ai defunctului - moștenitori rezervatari, nu există soție supraviețuitoare.
Dacă unul din cei doi copii nu face nici un act de acceptare a moștenirii în termenul de opțiune succesorală, va deveni străin de moștenire prin neacceptare. Nu are pretenții la moștenire, dar nu dorește nici să facă o declarație expresă de renunțare ulterior împlinii acestui termen (conform art.105 alin.8 Legea nr.36/1995 a notarilor publici), căci implică niște costuri cu deplasarea la consulat - locuiește în străinătate.
Celalalt copil intentionează să ceară reducțiunea liberalității excesive.
În lipsa donației, cei doi frați ar fi moștenit bunul în cotă de 1/1 (1/2 fiecare), rezerva fiind de 1/2 (1/4 fiecare).
Care va fi rezerva fratelui acceptant?
1/2 din intregul apartament? Deci va culege și rezerva corespunzătoare părții la care fratele său a pierdut dreptul de moștenire? Având în vedere că cel care nu a acceptat moștenirea devine străin de moștenire, practic celălalt frate rămâne singurul moștenitor al defunctului, astfel că pare logic să fie așa.
Sau poate doar să ceară rezerva care i s-ar fi cuvenit lui personal de 1/4??
O firma X are mai multi furnizori de materiale. Din cauza unor refuzuri de marfa de catre un tert beneficiar, firma X si furnizorii sai se inteleg sa suporte pierderile proportional, respectiv ca firma sa nu mai plateasca anumite facturi furnizorilor, acestia urmând sa emita facturi storno pentru sumele in cauza.
Aceasta intelegere s-a facut doar verbal, fiind prezente 4-5 persoane.
Unul din furnizori nu a emis nicio factura storno, iar situatia a ramas ”in aer” timp de trei ani, timp in care relatia comerciala a continuat fara alte probleme (dar in baza unui alt contract), considerandu-se tacit (cel putin de catre firma X) ca acel gentleman's agreement este perfect valabil.
In ultima zi a termenului de prescriptie, furnizorul introduce actiune la judecatorie pentru obligarea firmei X la plata facturilor neachitate emise in urma cu trei ani.
Exista sanse ca intelegerea verbala prin care s-a convenit stingerea obligatiei sa poata fi dovedita cu martorii prezenti la intalnirea mentionata?
Exista sanse ca instanta sa admita proba cu martori, mergand pe ideea de a dovedi un fapr juridic care a determinat o stingere a obligatiei?
Practic acea intelegere a echivalat cu o reziliere a contractului, intrucat ulterior s-a incheiat un contract diferit pentru furnizarea de piese. Rezilierea unui contract poate fi dovedita cu martori?
Exista sanse sa se castige acest proces de catre firma X parata?