Activitate Butiuc

Va multumesc. Am retinut aceste doua portite de salvare.
Din ce am citit, legea parea foarte amenintatoare. Facandu-mi mai clare conditiile aplicarii sanctiunilor, sper din tot sufletul sa aveti dreptate.
Nu ma deranjeaza (la modul disperat) sa nu imi mai fie primita fetita la scoala, caci exista varianta inscrierii la o institutie din afara, in sistem homeschooling. Dar sanctiunile sub forma de amenzi (ca si cele extreme, anuntate initial, de a fi luati copiii sau de a fi inchisi parintii), acestea ma pot destabiliza. Multumesc ca m-ati edificat, cu o solutie in sprijinul meu (caci inainte mi se propusese exilul).
Cu drag, Anca Butiuc

Se pare ca am lansat o discutie care depaseste sfera de interes (si de competenta) a acestui forum. Va multumesc tuturor pentru implicare si pentru timpul acordat.

Sunt aici, cu aceasta intrebare, nu pentru a asculta pledoarii contra sau chiar provaccin. M-am simtit atacata (vaccin antirabic? despre asta vorbeste legea? de fapt, ce vreti de la mine?) si nu este in regula, atata timp cat credeam ca sunt aici pentru a consulta un avocat.

Incerc sa cred in continuare ca Justitia (daca vorbesc despre Dreptate si Adevar, sigur patrund intr-un alt domeniu) este menita sa apere, respectiv sa sanctioneze cetateanul, in numele valorilor morale. Decizia mea de a nu-mi vaccina copilul, ca si a celorlalti parinti care procedeaza similar se bizuie pe convingeri care nu se pot clatina usor, caci, in fond, este vorba de viata copiilor nostri.

Intrebarea mea este clara, iata premisa ei: conform acestei legi, sunt pasibila de amenzi.
Am creat un scenariu, care se apropie foarte mult de situatia in care ma aflu. Il redau din nou: Voi plati prima amenda, dar voi ramane ferma pe pozitie si ma voi lupta pentru copilul meu (nu cu legea, ci cu viata, astfel incat sa supravietuim in urma platii, care oricum ne depaseste, caci am salariu de bugetar si sunt singura), dar statul nu se va multumi cu atat, iar dupa un anumit termen va veni urmatoarea amenda. Scenariul merge mai departe: vand ce am ca sa fac fata traiului in acest stat, pana cand foarte repede as putea ajunge in imposibilitate de plata.
Intrebare: In fata acestei legi, care ameninta sa-mi distruga viata (linistea si posibilitatea de a-mi creste linistita copilul), am vreun drept de aparare?

Consider ca este un abuz ca legea sa prevada explicit sa fiu informata, iar dupa ce voi fi consiliata, deci informata, daca in fata unui prospect de vaccin pe care scrie, de exemplu, "mercur" (substanta toxica, nenecesara organismului pentru a functiona sanatos, pe care refuz sa o introduc in corpul copilului meu), dar si orice alta substanta toxica, voi refuza vaccinul, pentru ca sunt informata, atunci statul ma va condamna, "prin lege" si va putea lua masuri coercitive asupra mea.
Este un abuz sa fiu fortata sa ma supun unei decizii "legale" aflate impotriva convingerilor si a dorintelor mele. In fata acestui abuz, legal, eu mai am vreun drept? Imi mai pot apara convingerile?

Multumesc. Intreaga dumneavoastra ironie este de respins, nu va primesc aceste cuvinte, puteti sa le luati inapoi, cu drag.
Dar pentru ca m-ati edificat cu privire la demersul legal, va multumesc.

Si inca ceva: daca eu am copilul bolnav, nu mi-l duc in colectivitate, unde sa ii poata imbolnavi pe cei nevaccinati.

Deci singura mea sansa ramane aceea de a ma lasa convinsa...
Legal nu exista nicio cale de atac?
Daca statul a decis, eu ii platesc amenzi (daca am din ce sa le platesc) pana voi face exact ce mi s-a impus cu forta.
Nu exista nicio lege care sa ma apere de aceste amenzi?
Mergand cu gandul mai departe, daca ajung in imposibilitatea de a le plati, nu este un abuz din partea statului? Sa zicem ca as vinde toate bunurile de care dispun (daca ar fi ceva de vanzare) ca sa pot plati amenzile, apoi ajung sa mi se opreasca bani si din salariu, ca sa se achite urmatoarele amenzi etc. Acestea nu sunt masuri abuzive de constangere pentru a ma lasa convinsa?
Statul are acest drept printr-o lege abuziva, eu nu mai am niciun drept sa ma apar de ea?

Va rog sa ma lamureasca cineva: Legea aceasta a vaccinarii poate fi lasata sa-mi distruga viata mea, de parinte a unui copli perfect sanatos, a carui sanatate vreau sa o apar pana la capat?
Mentionez ca fetita mea are 8 ani si ca nu a luat antibiotic pana acum, ca nu stie ce este aceea branula, respectiv ca au trecut chiar mai bine de doi ani de cand nu i s-a mai administrat niciun medicament, nici macar un antifebril usor. Nu poarta fular iarna, bea apa rece de la frigider vara si mananca inghetata in orice sezon. A facut o singura boala a copilariei (pentru care fusese vaccinata in primele luni de la nastere!?, inainte de a ajunge sa ma documentez, ca proaspata mamica, despre compozitia si riscurile vaccinurilor), dar nimic altceva.

Repet intrebarea: Nu exista o cale legala sa ma apar de abuzurile acestei legi?

Buna ziua! Ma preocupa Legea vaccinarii, caci sunt in situatia parintilor care refuza vaccinul, din motive de responsabilitate, nu de "iresponsabilitate", cum doreste statul sa ma catalogheze. Refuz sa imi injectez copilul sanatos cu substante toxice precum timerosal. Ce inseamna asta, conform legii? Amenda? Inchisoare? Luarea copilului in proprietatea statului si vaccinarea lui fortata (mentionez ca sunt vaduva si ca imi cresc singura copilul)? Exista vreo sansa pentru noi, parintii, respectiv pentru copiii nostri?

Va multumesc. M-a amuzat limbajul si continutul mi-a mers direct la inima.
Nu vreau sa dau niciun ban, de aceea am si redactat acea contestatie de cateva pagini si am opus rezistenta vreme de sapte luni.
Dar a reusit sa ma sperie, invocand o lege care ar putea sa-mi demoleze un intreg esafodaj al rationamentelor mele. A devenit un punct vulnerabil si tare as vrea sa fiu impacata ca nu exista sau, daca exista, sa stiu in ce masura am dreptul sa inaintez o sugestie de reformulare a ei, pentru ca mortul nu se mai intorce dupa 30 de zile sa achite facturi... Altfel, legea este intocmita special pentru a permite firmelor sa incheie contracte pentru mostenitori. Asta este admisibil numai intr-o Romania a ticalosilor. Lucrurile nu pot ramane asa.

Am luat in calcul si acest aspect, dandu-mi seama totusi ca prin el as deschide cutia Pandorei. Este calea legala, este corecta, numai ca implica cel putin doua probleme: pe de o parte, nu doar ca este o cale incompleta si ma lasa descoperita, caci legea nu prevede, printr-un articol explicit, ca plata intretinerii efectuate la asociatia de care apartine mama mea sa excluda posibilitatea ca ea sa stea 16 zile la mine acasa si deci acestea sa nu fie platite la cealalta asociatie, prin urmare eu fac dovada cu chitante ca a platit, dar pentru celelalte zile cine plateste?; pe de alta parte, este si o cale discutabila, caci intr-adevar, asa cum a mentionat cineva in cadrul discutiilor, aceste adeverinte pot avea un caracter profund subiectiv, neconstituind o dovada cu greutate legala, caci, de cele mai multe ori se elibereaza la cerere, pentru a-i sluji solicitantului, cosmetizandu-se aspectele ce ar putea sa-l prejudicieze; iar pe de o alta parte, una personala, ce deriva direct din tipul meu de personalitate (pasnica, combativa pana la primul obstacol, apoi resemnata si enervant de obedienta), daca insist cu adeverinte, copii dupa tabele, declaratii de gunoi (orice document considerat de mine doveditor) - iar nu cu autoritatea taurului infuriat - provoc un razboi si creez premisele unor ulterioare persecutii, asa incat sa ajung ca doar instanta sau parasirea apartamentului sa ma mai salveze, iar eu nu vreau sa deschid proces in instanta, pentru ca nu mi-l pemit financiar; apoi, pana se solutioneaza procesul, imi creste fetita si nu mai am nevoie de recunoasterea drepturilor noastre.
Trebuie sa recunosc ca am mai adus in discutie aceste documente si presedintele de asociatie mi-a raspuns sfidator: "Irelevant!", pentru ca banii nu intra in asociatia lui.
Si mai este un aspect: mama este la randul ei administrator, la asociatia unde este inregistrata ca proprietara de apartament...! E clar sub incidenta unui conflict de interese... Eu i-am cerut ajutorul direct pentru rezolvarea acestei probleme, dar ea, cuminte, cum ne este felul in familie, a stabilit ca da banii de la ea, numai sa nu existe conflicte ("sa nu ma pun rau cu asociatia, ca ma nenorocesc", caci, sustine ea, unde nu exista bunavointa, este multa rautate), decizie care ma doare, pentru ca mama nu insumeaza lunar 15 zile si nu este drept sa-si cumpere linistea cu plata lunara dubla a intretinerii. In plus, noi nici nu dispunem de venituri care sa sustina la nesfarsit acest nedemn compromis.
Multumesc pentru propunere si pentru toata aceasta discutie care m-a ajutat sa ma mobilizez si mai mult sa reusesc pe cale amiabila, atat cat se poate, cu oameni care nu-si vad decat interesul. Nu am alta solutie, caci legal este insuficient, nesigur si... provocator.
Cu stima si recunostinta, Anca

Wow, atat de simplu este... Aproape ca nu-mi vine sa cred: ei nu stiu ca ei insisi au perceput plata primei luni in avans? Si atunci ce rost au toate incercarile lor, atata timp cat sunt sortite esecului? Si au mai si apelat la firma de recuperari... Fantastic!

Dar tot nu am aflat daca exista acea lege in Romania, referitoare la prelungirea cu 30 de zile a contractului de la data depunerii solicitarii de reziliere. Este foarte important pentru mine, pentru ca m-a speriat cu asta. Astept cu nerabdare!

Am luat cunostinta de discutia pe aceeasi tema, aici, pe forum. Si eu ma confrunt cu o situatie similara si am nevoie de o informatie.
Dupa decesul sotului meu, pe 28 februarie 2013, am reziliat in martie toate contractele incheiate de firma lui (o firma de consultanta), in cadrul careia era administrator cu statut de asociat unic. Eu nu eram decat sotia, neavand nicio legatura cu domeniul de activitate al firmei. La Romtelecom m-am trezit insa, in decembrie 2016 (dupa aproape patru ani) cu o situatie neprevazuta: cu o datorie inregistrata la firma de recuperari, de valoarea abonamentului lunar (40 Ron), aferenta ultimei facturi emise in intervalul de 30 de zile de dupa depunerea, de catre mine, sotia defunctului, a cererii de reziliere pentru firma ramasa fara stapan si fara angajati.
Am facut contestatie, am stabilit ca nu pot fi considerate "pasive" pe care sa le mostenesc eu si copilul meu decat datoriile din timpul vietii sotului. Factura emisa in aprilie pentru luna martie, respectiv urmatoarea, in mai pentru luna aprilie etc. nu pot fi considerate pasive, atata timp cat am achitat personal ultima factura inaintea depunerii cererii de reziliere si la data respectiva nu mai erau datorii care sa genereze "pasive" in lunile martie, aprilie etc.
Din decembrie si pana astazi am fost sunata zilnic de firma de recuperari, am vorbit mereu cu un alt agent al ei, fiecare nestiind situatia firmei si negasind la dosar contestatia trimisa in scris, prin e-mail, de catre mine, la doua adrese indicate si la care am solicitat raspuns in scris.
Astazi, dupa ce am explicat din nou situatia, agentul cu care am discutat mi-a cerut sa trimit din nou contestatia, si sa si anunt imediat telefonic ca am expediat acest e-mail. Dar m-a intimidat declaratia lui referitoare la o lege existenta in Romania care pretinde un termen de 30 de zile dupa orice depunere a unei cereri de reziliere, respectiv achitarea a inca unei facturi. Eu sustin ca, in calitate de mostenitor, nu pot sa preiau orice prostie inscrisa in contractul incheiat de sotul meu, ca am dreptul sa contest aceasta ineptie prevazuta in contract: moare titularul de contract, dar contractul nu se reziliaza imediat, ci ramane in vigoare inca 30 de zile pentru mostenitori. Pai cel care a formulat prevederile din contract a presupus din start ca decedatul are mostenitori? Deci pentru mostenitori este ultima factura? In caz ca are, iar in celalalt caz plateste statul?
La un moment dat m-am enervat (sunt sute de apeluri zilnice din decembrie pana astazi) si la telefon am spus sa astepte atunci sa le plateasca mortul factura din martie 2013. Foarte diplomat, agentul a inghitit obraznicia mea si m-a intrebat calm: "Deci refuzati sa achitati factura?" Dupa care a precizat ca oricum nu am nicio sansa in instanta, pentru ca sunt mostenitoarea contractului semnat de sotul meu, intocmit conform legilor din Romania, care impun, tuturor firmelor de prestari servicii, o perioada de 30 de zile de la depunerea cererii de reziliere, perioada care se factureaza legal.
Aceasta declaratie m-a speriat, de aceea doresc sa stiu daca exista o astfel de lege in Romania, care prevede o perioada de 30 de zile de la depunerea cererii de reziliere si care impune mostenitorilor sa achite ultima factura inregistrata la 30 de zile dupa depunerea certificatului de deces si a cererii de reziliere de catre alta persoana decat titularul.
O sa le trimit din nou contestatia mea (are cateva pagini, altfel as fi publicat-o aici, sa se poata folosi si alte persoane de argumentele folosite de mine), insa astept un raspuns din partea dumneavoastra, pentru ca nu as vrea sa fie eu cea care sustine ineptii in legatura cu cele 30 de zile.
Urmarindu-va cu interes, Anca.

Multumesc din nou. Ma bucur ca beneficiez de atat de multe opinii, venite din ambele parti, pro si contra. Imi doream sa descopar calea aceea lina, aflata sub adapostul unui articol clar de lege, pentru ca nu cautam o discutie de principiu, ci o rezolvare pentru familia mea, unde fiecare banut conteaza. S-a dovedit a fi o situatie controversata, caci nu doar presedintele sau administratorul pot comite abuzuri, incat sa isi piarda respectul si credibilitatea, ci si locatarii insisi, dar m-ati ajutat sa inteleg ca singurele cai in acest caz sunt comunicarea si solutia de compromis. Am sa mizez pe aceasta forma de iesire din situatie si, fiind singura, o sa incerc sa gasesc intelegere, cat mai am nevoie, caci fetita creste si in curand nu va mai fi cazul sa agit spiritele in jurul blocului cu prezenta mamei mele.
Va sunt recunoscatoare pentru implicare. Sanatate si implinire va doresc tuturor! Cu o calda strangere de mana, Anca