Activitate petronela86

"Eu stau si ma intreb ce e in sufletul acestor femei cand isi vad copilul ca plange sau suspina de dorul tatalui si ele nu pun mana pe telefon ca sa-l sune (macar sa-i auda vocea)?"

dar oare dle draga te-ai intrebat ce simte o mama cand isi vede copilul plangand si suspinand ca tatal ei nu o cauta, ca nu vorbeste cu ea decat daca ea il suna? Dar stiti ca copilul sta si asteapta un semn de la el, dar in schimb nu mai vrea sa il caute ea pe el?
Cand isi roaga tatal sa i cumepre o jucarioara de cativa bani, ca i-a cumparat si mami una, dar o vrea si pe a 2, si tatal ii promite ca da, sigur, dar de atunci nu o mai cauta, asta in conditiile in care am mai spus si mai repet, nu contribuie cu nimic la cresterea acestui copil, sau de fapt ca sa nu mint 1 maieu si cateva jucarele de la magazinele de 1 lira din anglia intr-un an de zile, in conditiile in care se lauda la telefon fetii ca are nu stiu cate masini, ca el nu se compara cu saraca de maicasa? Cam ce credeti ca ar merita acest om? pentru ca sincer eu una, tata nu il pot numi?

pai returnat cui, dle avocat daca si mama se afla in Anglia din cate inteleg, dar care nu vrea sa ii dea acordul tatalui doar pentru ca asa vrea ea, ca de fapt , sa fim seriosi, o face doar din rautate?

Eu chiar nu inteleg, de ce sunteti doar de o parte a baricadei? De ce va faceti ca nu intelegeti , ca sunt si persoane care nu se pot numi tati, nu se pot numi parinti? De ce nu va luptati la fel de mult ca legea sa fie aplicata pentru ambele tabere? Oare credeti ca , chiar toate mamele care vin si isi spun oful aici, vin cu povesti fabricate , in schimb daca apare tatal sunteti total de acord cu ce spune si cu ce face el? Si fostul meu sot , de exemplu poate veni si scrie aici verzi si uscate, cat de iubitor este el cu copilul, cat de darnic e, si ce nenorocita as fi eu. Adevarul il stiu doar eu, el si inevitabil copilul. Dar sa fiti siguri ca nu ar veni niciodata aici sa recunoasca ca nu a dat un leu niciodata acestui copil pensie, ca in 2 ani de zile, a luat-o de cateva ori, si cu ocazia asta a adunat si niscavai bonuri ca sa arate intr-un eventual proces ca si el a cheltuit cu mancarea copilului cat a fost la el, de parca pe langa haine ar fi trebuit sa i dau eventual si provizii. Nu ar veni sa spuna ca nu l-a interesat cu ce se duce copilul la scoala, cat costa activitatile pe care le face, cat costa intretinerea la bloc pentru o persoana si altele. Spuneati intr-unul din mesaje ca trebuie sa i asiguri copilului intimitatea cand vorbeste cu tatal, dar ce te faci cand profitand de asta, el incepe sa ii bage copilului in cap cat de nenorocita este mama, sa nu o asculte, sa nu respecte reguli, si cate altele? Ati mai oferi aceea intimitate sau ati sta la panda sa vedeti pana unde poate ajunge acel tata?

tot stau si citesc pe acest forum, si ma minunez din ce in ce mai tare. Acei dintre useri care vin si sustin cu tarie ,ca nu se aplica dreptul la informare a parintelui nerezident, si ca el saracu ar face cate in luna si in stele, cate cazuri reale credeti dvs ca sunt si cate sunt inchipuite? Este foarte usor sa vii aici, sa te duci la tribunal sau eu mai stiu pe unde, si sa spui ca nu ai fost informat. Dar cati din acestia , care vin si se plang se lovesc de aceasta problema si cati sunt carora nu le pasa cu saptamanile, cu lunile, si apoi se dau victime? Adica, parintele rezident dupa parerea dvs,ar trebui sa stea si sa astepte sa i se dea voie sa mearga cu copilul la engleza, la dans , in orice activitate pana la urma, si daca parintele nerezident nu raspunde , sa nu il duci? Adica sa ii rapesti copilului bucuria de a fi intre copii, de a practica un sport, doar pentru ca asa vrea celalalt? Sau pentru ca pe celalalt chiar nu il intereseaza? Eu inteleg ca sunteti adeptii custodiei comune, si eu sunt, dar aceasta custodie sa se aplice doar celor care intradevar o merita, nu sa fie aplicata tuturor, indiferent daca o merita sau nu. Mi s-ar parea mai firesc sa fiti militantii aceste legi doar pentru persoanele care intradevar merita. Dar nu sa fie pus pe picior de egalitate parintele caruia intradevar ii pasa de copil, cu parintele doar cu numele, si care isi mai aduce aminte din cand in cand ca are copil, si asta doar ca sa ii mai aminteasca fostei(fostului) ca exista.Sunt parinti in fata carora iti ridici palaria, dar sunt si parinti care ar merita sa fie pusi nitel la munca silnica, ca poate asa le revine si lor mintea la cap.

Poate nu m-am exprimat eu foarte explicit, intrebarile despre castig si orice altceva legat de bani, vin din partea tatalui. El este cel care pune aceste intrebari copilului, din pacate. Prietena cu fiica mea am incercat sa fiu tot timpul, nu ma feresc de ea, stam si discutam ore in sir, ne jucam impreuna, facem absolut orice impreuna. Problema apare doar cand o suna taicasu, si pe perioada mai scurta sau mai lunga, o da efectiv peste cap. La capitolul bani, avem cateva conventii amandoua, pe care incercam sa le respectam. El nu are ce sa se gandeasca , ca as cheltui banii pentru mine sau prietenul meu, tocmai pentru ca nu participa cu nici un ban la cresterea acestui copil. Din pacate poate, am incercat sa nu amestec copilul in problemele intre noi doi,nu i-am explicat cauza care a dus la divort pentru ca nu am vrut sa ranesc copilul si sa il incarc cu asta,mi s-a parut prea mult pentru ea dar se pare ca am gresit.

Buna ziua, sunt divortata din luna februarie anul trecut, la notariat,avem o fetita de 9 ani, custodie comuna, drept de vizita primul si al treilea weekend pe luna, vacante impartite.De la inceput trebuie sa precizez ca in tot acest timp a participat o singura data la costul unei tabere cu suma de 300 de lei, un ghiozdan adus dupa ce a inceput scoala anul trecut, si cateva lucrusoare le poti numara pe degete. Cu toate acestea l-am lasat sa aiba legaturi cu fata, fara sa le conditionez nici cu plata pensiei de intretinere, nici cu faptul ca nu respecta programul, ci vine sau o suna cand are chef, de foarte multe ori sunand-o cand este in stare de ebrietate.Precizez ca anul acesta a luat-o la el, o data cateva zile inainte de Pasti si o luna in vacanta de vara. Am tot incercat sa inchid ochii, sa nu ma cert cu el, dar se pare ca am facut o mare greseala. O suna, o pune sa ma dea afara din camera cand vorbesc amandoi, dupa care ii baga in cap verzi si uscate. Ca din cauza mea , noi ne-am despartit, ca eu nu o iubesc, ca in viitor o sa mai fac un copil si pe ea nu o sa o mai iubesc, tot felul de minciuni si de intrigi, incat dupa ce vorbeste cu el nu ma mai inteleg cu fata de nici un fel, devine obraznica, irascibila, nu ii convine nimic, cu pretentii peste puterile mele financiare.Mai nou aseara a intrebat copilul cati bani castigam eu si prietenul meu, unde tinem banii, ce ne-am cumparat in casa. In loc sa discute despre cum merge cu scoala, ce film a mai vizionat, la ce activitati merge, pe el il intereseaza situatia financiara. Am dreptul sa nu il mai las sa vorbeasca cu ea la telefon, decat in prezenta mea? Sau ce solutii imi propuneti, pentru ca deja ma simt depasita de situatie, si efectiv copilul acesta sufera.