Activitate Marcus2

Cu tot respectul pentru cei care susțin că șansele de recuperare sunt inexistente, vă aduc la cunoștință că am recuperat banii de la o astfel de fraudă, tot prin Banca Transilvania. Și mie mi s-a spus la fel, să pun cruce banilor, dar nu m-am lăsat și am contestat la bancă (nu zic să nu faceți reclamație și la poliție, dar ei se declară tot mereu depășiți) iar banca DACĂ VREA, poate cere și obține anularea tranzacțiilor ca fiind fraude dovedite, de la banca unde este contul în care s-au virat banii. La mine a funcționat, mi-am recuperat banii relativ repede, a durat vreo 3 săptămâni. Poate e mai greu dacă hoții au scos la bancomate cu card clonat, dar sigur banii sunt traceable, adică „urmăribili”. Doar de aceea se cere atâta să se facă mereu tranzacții prin bancă și/sau cu cardul, pentru că pot fi urmărite. Fiți sigură că nu este nici pentru hoți așa de ușor, dacă nu imposibil, să își șteargă complet urmele, mai ales că ei lucrează „en-gross”, adică au mulți mușterii. Succes.

Bună seara. Eu fiind într-o situație oarecum asemănătoare, îmi pun următoarele întrebări: 1. cum să acceptăm că este firesc ca un adult să pună un copil să facă ceva, orice, fără consimțământul părinților ? 2. Să facem abstracție că a fost dus la biserică. Dacă era dus la parcul de distracții și din nefericire, se întâmpla un accident, cum s-a mai auzit de altfel, cu tot respectul, și la botezuri, cine răspundea ? Bunica/mătușa/unchiul/prietenul de familie ? 3. Este aproape limpede că părinții au propriile lor convingeri, diferite de cele ale bunicilor, dar nu neapărat. Indiferent dacă sunt sau nu de aceeași religie, poate că părinții voiau să facă aceasta în alt moment, în alte condiții, la altă biserică, cu rudele sau prietenii, etc etc. Sunt o mulțime de posibilități, în niciun caz nu aș fi de acord să-mi fie luat copilul de o rudă sau de oricine, fără acordul meu, ca apoi să i se spună să nu divulge secretul ! De aici decurge clar că bunica a știut că părinții nu sunt de acord, cu alte cuvinte a făcut-o cu intenție, trecând peste ei. În fine, cert este că nici eu nu aș lăsa lucrurile așa, repet, nu are nicio relevanță că copilul a fost dus la biserică să pupe icoane, putea fi oriunde altundeva, în „ciuda” părinților ? Mă îndoiesc că ar fi cineva -părinte- de acord cu astfel de practici, să-i fie luat copilul în secret și făcut complice prin ascunderea faptelor (bune sau rele, irelevant) față de părinți.

Bună ziua, tot ce spuneți dvs sunt defecte minore, de suprafață, ca să spun așa, nu sunt „vicii ascunse”. Vicii ascunse ar putea fi să constatați că mașina e plină de chit, sau că are vreun lonjeron strâmb de la un accident grav, sau că blocul motor a fost fisurat de la îngheț și remediat artizanal, etc etc. În mod normal când cumpărați o mașină second hand, îi faceți o revizie generală, ocazie cu care se rezolvă și aceste mici inconveniente. Într-adevăr, uneori când pătrunde apă în interior, senzorul de airbag dă erori aleatorii, într-adevăr un radiator poate curge de la un colier strâns prea tare/racord crăpat, într-adevăr claxonul poate avea un contact imperfect, într-adevăr dacă uleiul de cutie de viteze nu este cel recomandat în cartea mașinii poate crea neplăceri gen intrat în viteze mai greu, sau zgomote în cutie, la relanti, dar toate acestea sunt minore, în orice caz frecvente la o mașină rulată. Presupun că nu vă așteptați să se comporte ca una nouă, deși chiar și acelea au de multe ori astfel de mici probleme. În orice caz, din ce ați descris, nu se pune problema de vicii „ascunse”, iar cheltuiala cu revizia e minoră în raport cu deranjul cu un proces/avocat/cheltuieli de judecată, șamd. Vă recomand să duceți mașina la un service serios, autorizat. Succes.

Eu în locul dvs nu m-aș lăsa așa ușor dus de nas. Cum adică a venit Poliția și a ridicat mașina, fără să vă dea niciun act ? Aveați acte, înțeleg că figurează corect, legal, pe numele dvs. atât la Taxe și Impozite, cât și în circulație, talon, numere, etc. În altă ordine de idei, din câte știu, la prima înmatriculare a unui vehicul adus în țară, RAR-ul eliberează un certificat de autenticitate, altfel nu poate fi înmatriculat. Și în fine, nu în ultimul rând: seria caroseriei poansonată contează, este fotografiată la RAR, să zic așa, spre neschimbare. Restul „electronic” e can-can, poate fi un modul de la vreo altă mașină, bordul, softul rescris, șamd. Sincer vă spun, eu așa o haiducie nu am mai auzit. Ceva este putred. Nu sunt jurist, dar cred că puteți deschide o acțiune în instanță împotriva ordonanței de restituire. Chemați și RAR-ul, ei pot atesta că mașina este identificată conform legii naționale și chiar și UE. Pe ce bază s-a emis acea ordonanță, pe identificarea mașinii cu laptopul conectat la priza de diagnoză ???? Așa ceva e pur și simplu SF, nu am mai auzit.

Bună ziua. Și eu citesc (și) pentru a învăța din experiența altora. În cele ce voi scrie, mă voi lega și de experiența mea. Sunt motoretist/scuterist/motociclist de la 16 ani, de pe vremea când exista categoria ciclomotor, acum am 58 și folosesc motorul intensiv, l-am dus la garaj acum 3 zile. Sunt și șofer de mașină. Așadar, eu unul nu am auzit așa ceva de când sunt, nici la tata pe când era motociclist, iertate fie-i păcatele, dacă o fi avut, eu nu le știu. Nu pricep cum să fiu eu, conducător auto, implicat de nu știu cine, într-un accident al unui motociclist care cade undeva prin spatele mașinii mele (sau în față, sau lateral, egal) din motive care pot fi multiple și nu le enumăr pe toate, că pot fi zeci: lipsa de experiență, viteza, vreo pată de ulei pe șosea, vedetismul, etc etc. Eu sincer, nu cred că avea permis, fiindcă 99,99999% din motocicliștii cu permis, poartă cască chiar și pt 100 de metri. În fine, treaba lui. Revin: ce treabă am eu șofer de mașină, presupunând că nu a existat cine știe ce șicanare sau altercație și că mergeam absolut regulamentar, cu unul care face un accident undeva pe strada pe unde treceam și eu în acele clipe ? E absurd. Până la ce perimetru ar merge toată „răspunderea” și grija mea în trafic, să nu care cumva să cadă vreun motociclist, biciclist sau pieton ? La 1 metru, la 1000, la 3 km, la câți ?

Asta ca asta, dar să vină cineva la mine acasă, oricine, noaptea la ora 22 când poate deja dormeam, și să pretindă că aș fi fost implicat într-un accident, chestie pentru care susține că trebuie neapărat să-mi ia mașina pe platformă, să-mi ceară actele, etc etc, IAR EU SĂ I LE ȘI DAU DE BUNĂ VOIE ? Wow, asta chiar e maximă. Eu unul, nu le dădeam absolut nimic. Să le ia ei pe răspunderea lor, cu forța, adică fără consimțământul meu, fotografiam mașina să se vadă că nu are nici cea mai mică urmă de acroșaj, îi filmam dacă chiar continuau să o ridice -ceea ce nu cred- iar a doua zi la prima oră sunam avocatul.
Că nu avem un avocat cu care să ne știm bine dinainte de orice astfel de posibile neplăceri, preventiv deci, este -zic eu- greșit. Așa cum ai un dentist, un medic de familie, un mecanic, un contabil, etc. Cazul de față este cred eu, o lecție bună pentru cine crede că se poate în zilele noastre fără avocat „de familie”, oricât ai trăi de decent, manierat, civilizat, fără să deranjezi pe alții, crezând că tu, om corect și cinstit, nu vei avea niciodată niciun litigiu cu nimeni.

Bună seara, pe ce se bazează concluzia dvs. că motocicleta ar fi fost „făcută de vânzare” ? Pe verdictul acelui mecanic ? Eu știu bine că aici este un forum unde vă așteptați la sfaturi juridice, totuși, ca vechi motociclist trecut prin multe astfel de experiențe cu mecanici „experți” și pe deasupra binevoitori, vă sugerez să căutați un mecanic care să vă pornească motocicleta. Costul vreunei piese picate, să zicem o bujie rebelă sau un senzor buclucaș, este infim față de o acțiune în justiție.
PS. Mi-e greu să cred că o motocicletă poate fi „făcută de vânzare”, pentru că sunt mult mai puține componente ascunse ca la o mașină, majoritatea acestora sunt la vedere, mai ales la una de 2-3000 de euro. Cu stimă.

Studiați legea și dacă puteți, răspundeți-i omului la întrebare, punctual. Omul a relatat că deși are omologarea și cartea RAR, autoritate care are această atribuție conform legii, să stabilească dacă mașina poate circula pe drumurile publice din România și a stabilit că da și este conformă, dar proprietarului i se refuză totuși înmatricularea. Și trebuie să știm temeiul legal. Lăsați aroganțele ieftine și dacă nu vă e așa de greu, citiți atent și mai ales scrieți corect românește. Nu pretind, ci am făcut importuri și înmatriculări din 1990, absolut legal, nu cum fac cei așa numiți samsari. Am indicat o parte din textele de lege cu aplicabilitate în speța ridicată. Dar repet, nu doresc o polemică cu dvs și de fapt cu nimeni, se poartă aici discuții preponderent juridice, ce nu înțelegeți ? Dvs cu experiențele relatate, nu vă supărați, dar sunteți pe lângă subiect.

Legea 230/2003, art 3, lit b: b) omologarea individuală reprezintă procedura prin care R.A.R. atestă că un vehicul rutier fabricat, importat sau introdus în țară, prezentat pentru omologare, respectă reglementările și normele tehnice privind admiterea acestuia în circulație pe drumurile publice din România.
Art. 13(2) Certificarea autenticității unui vehicul rutier reprezintă atestarea de către R.A.R. sau de către reprezentanții autorizați ai acesteia a faptului că vehiculul respectiv și principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate, precum și a faptului că documentele de proveniență a vehiculului, eliberate de autoritățile competente străine, sunt autentice. La certificarea autenticității se atestă și faptul că vehiculul nu este reclamat ca fiind furat din țară sau din străinătate, la data solicitării, potrivit bazelor de date la care R.A.R. are acces.
(5) Pentru vehiculele rutiere aflate la prima înmatriculare în România certificarea autenticității sau identificarea este inclusă în procedura de omologare individuală, după caz.

Art 13 indice 1: R.A.R. are acces la baza de date necesare, referitoare la evidența vehiculelor rutiere înmatriculate în țară sau în străinătate, pe bază de protocoale încheiate cu deținătorii acestor baze de date."

Poate fi de interes în speța de față și art. 4, alin. 1, lit. c: Omologarea individuală se efectuează la cererea deținătorului, persoană fizică sau juridică română, persoană fizică străină care are sau își stabilește reședința în România, pentru:....... c) vehiculele rutiere construite din piese, echipamente și/sau subansambluri detașate;

L289/2009, art 11 Art. 11. -

(1) Eliberarea cărții de identitate se face cu respectarea următoarelor condiții:

a) în cazul omologării individuale, precum și în cazul vehiculelor rutiere deja înmatriculate sau înregistrate în România, dacă vehiculul poate fi identificat și corespunde normelor tehnice de siguranță a circulației rutiere, de protecție a mediului, precum și folosinței căreia îi este destinat;

Vorbim aici pe text de lege, nu pe vorbe și povești. Autoritatea oricare ar fi aceea, trebuie să își întemeieze refuzul pe un text de lege, pe o reglementare clară, nu pe păreri și prin diverse „exprimări”.

Domnule, iar faceți presupuneri care vă conduc la raționamente greșite. Vă asigur că nu trebuie să vă preocupe „statura” mea intelectuală, oricum nu despre asta se discută aici. Dar dacă tot insistați, cunosc aceste proceduri, eu însumi am trecut prin ele, foarte probabil mult înainte să vă fi confruntat dvs. cu ele pentru prima dată. Ceea ce nu știți și este evident din ce scrieți, este că în România, țară cu proceduri foarte dificile la import și cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul, primul act de prezentat (inclusiv la RAR) este cartea mașinii din țara de origine, apoi alte documente gen asigurare, plăcuțe de circulație, Brief-ul mic dacă mașina a venit pe roți, CMR-ul dacă a fost adusă pe platformă, șamd șamd, indiferent de numărul revânzătorilor. Reiau întrebarea către un jurist care-mi poate răspunde, se observă cu ochiul liber că dvs nu aveți astfel de cunoștințe, probabil nu ați mai înmatriculat demult o mașină în România, sau chiar niciodată. Cu respect vă rog, nu vreau să polemizez cu dvs, repet și subliniez, pe mine mă interesează un lucru pe care dvs este evident că nu-l stăpâniți. Și anume ce act normativ reglementează situațiile în care se poate refuza înmatricularea mașinii, odată ce RAR a atestat că aceasta este conformă.

@Demos. Cu tot respectul, ceea ce dvs afirmați, sunt doar presupuneri și speculații. Nu aveți nicio dovadă că vânzătorul „civilizat” și-ar fi vândut mașina la kilogram, atât timp cât i-a înmânat cumpărătorului toate actele de circulație, în bună regulă. Pe de altă parte, o autoritate desemnată în acest scop, am numit RAR, a omologat acel vehicul „machiat” sau nu, stabilind faptic, (cu probe la frânare, inspecție pe dedesubt, faruri, noxe, serii, fotografii, etc etc) dar și juridic dacă vreți, prin emiterea cărții RAR, că acesta corespunde din punct de vedere tehnic pentru circulația pe drumurile publice. De aceea eu zic să nu facem presupuneri până când nu aflăm cine și când și pentru care motiv a decis că mașina ar fi destinată dezmembrării/distrugerii. Pot și eu presupune că vânzătorul nu a fost chiar așa de civilizat și de bună credință cum spuneți dvs,, din moment ce a declarat mașina ca fiind defectă/destinată dezmembrării/distrusă, abia după ce și-a încasat de la cumpărătorul român prețul mai bun decât dacă ar fi predat-o la firmele locale de dezmembrări și abia după ce cumpărătorul a plecat bine mersi pe roți și cu plăcile de înmatriculare și cu toate actele valabile.... Iar cumpărătorul a ajuns tocmai în România, trecând cu acea mașină semi-distrusă, gata-gata să se demonteze în mers, neobservat de niciun echipaj de poliție britanic, francez, german, austriac, ungar, chiar prin România până la București ???!!! Mi se pare cusută cu ață albă toată această poveste și-mi amintește mai degrabă de anumiți vânzători din țările civilizate, care își vindeau mașina și abia apoi o dădeau furată și-și încasau banii și de la societățile de asigurări.
Dar dincolo de toate aceste povești, eu am pus o întrebare relativ simplă, juriștilor: pe baza cărei reglementări, din ce act normativ, poate fi refuzată înmatricularea unui vehicul omologat de RAR și găsit deci conform, apt pentru circulația pe drumurile publice ?