Trebuie sa va contrazic, dezvoltatorul si-a pastrat terasa prin actul de apartamentare a cladirii, Plateste cea mai mare cota a cheltuielilor comune, terasa avand o suprafata mai mare decat orice apartament. Am si extras de carte funciara din care rezulta ca terasa e a lui. Atunci cand a vandut primul apartament terasa era deja a lui, nu a fost inclusa niciodata intre partile comune ale cladirii.
Iar despre conductele pluviale, lucrurile stau asa cum am spus. Exista segmente orizontale (cu o panta, presupun) care se aduna in conducte verticale. Nu exista o teava verticala care o ia direct in jos de sub fiecare sifon. Poate ce descrieti dvs. este solutia corecta, dar din pacate lucrurile nu stau asa.
Buna ziua, locuiesc intr-un bloc a carui terasa (acoperis) se afla in proprietatea privata exclusiva a dezvoltatorului care a construit initial blocul si care si-a pastrat-o in vederea unei eventuale supraetajari ulterioare.
Planseul de beton de sub terasa are deasupra un strat de polistiren, iar peste este hidorizolatia, impreuna cu mai multe sifoane prin care se scurg apele pluviale. Tevile care colecteaza aceste ape, intre sifoane si conductele verticale, traverseaza terasa, pe sub hidorizolatie, fiind ingropate in stratul de polistiren.
Intrebarea este: aceste segmente orizontale de tevi pluviale, intre sifoane si conductele verticale, apartin proprietarului terasei pe care o traverseaza sau sunt parti comune? Altfel spus, cine este responsabil pentru eventuale reparatii?
Codul civil prevede ca, daca nu se prevede altfel, sunt parti comune: instalaţiile de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de încălzire şi de gaze de la branşament/racord până la punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum şi alte asemenea părţi;
Nu se indica daca este vorba despre canalele pluviale ce coboara spre sol, sau orice conducta/teava cu acest rol, indiferent unde se gaseste. Stiu ca in mod normal aceasta intrebare nu are sens, terasele fiind de cele mai multe ori parti comune cu totul, dar aceasta e situatia mea. Va multumesc!
Conform Legii 188/1999, art 90, alin. (3) "Transferul în interesul servicului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului."
Intrebarea este daca aceasta prevedere poate fi interpretata in sensul necesitatii aprobarii transferului si de catre institutia de la care urmeaza a se transfera functionarul public, nu doar de catre cea catre care se transfera.
Ma confrunt cu o situatie ce vizeaza tergiversarea solutionarii unei plangeri penale.
Astfel, la inceputul anului trecut am formulat, impreuna cu alte persoane, o plangere pentru inselaciune, pe care am depus-o la parchet. In martie 2015 am primit o instiintare ca dosarul nr... a fost trimis la politie pentru efectuarea cercetarilor sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute la art.... lit... cod penal. Pana aici toate bune.
La sfarsitul anului 2015, intrucat nu se mai intamplase nimic nou, am solicitat sa ni se comunice stadiul cercetarilor si, ca urmare am fost citat, impreuna cu ceilalti reclamanti, la sediul politiei, unde am depus declaratii in sustinerea cauzei. De atunci, iarasi, nu s-a mai intamplat nimic. Am luat legatura telefonic cu politistul care instrumenteaza dosarul si care a confirmat telefonic ca, din cauza incarcarii mari, nu a mai putut intreprinde nimic intre timp. Concret, paratul nici macar nu a fost audiat pana acum, la 19 luni de cand am fost anuntat ca dosarul este la politie pentru cercetari!
Ce as putea sa fac? Ma tem ca daca facem presiuni sau reclamatii vom primi o solutie nefavorabila din razbunare, iar altfel dosarul va ramane nelucrat pana la prescrierea faptelor. Inteleg ca sunt dosare multe, dar, totusi, dupa 19 luni, paratul sa nu fie macar audiat?
Aveti dreptate, ar fi trebuit sa dau mai multe detalii de la bun inceput.
Este de sperat ca o intelegere amiabila care sa permita reautorizarea este inca posibila, iar daca nu, exista sansa suplinirii acordului in instanta, cel putin teoretic.
Asa este. Numai ca aceasta prevedere a intrat in vigoare odata cu noul cod civil in octombrie 2011. Pentru autorizatia in cauza, demersurile s-au inceput in februarie 2011, cand nu exista acel articol de lege, prin emiterea certificatului de urbanism, care stabileste conditiile si cerintele ce trebuie indeplinite pentru emiterea autorizatiei. Ulterior, toate procedurile s-au bazat pe acel certificat. Dosarul a fost depus spre autorizare efectiv in noiembrie 2011, dar primaria a considerat aplicabila legislatia anterioara (cea de la momentul emiterii certificatului de urbanism) si nu a solicitat niciodata acel acord. Nici nu am stiut de acea prevedere pana cand vecinul nu a introdus actiune in instanta, intai pentru suspendarea autorizatiei (a pierdut si pe fond si in recurs), apoi pentru anulare (a pierdut pe fond, dar a castigat in recurs).
Mentionez ca nu zidurile cladirii incalca aceasta limita, ci sapaturile efectuate pentru fundatie.
Vorbim despre o cladire cu 14 apartamente, construita de peste 4 ani si in care locuiesc destui oameni.
Toata lumea a actionat cu buna credinta la solicitarea autorizatiei, nu a cerut nimeni vreo derogare sau conditii speciale. Daca primaria ar fi cerut acel acord, s-ar fi facut totul posibil pentru a se obtine. Dar nu l-a solicitat si autorizatia s-a emis. Apoi au venit litigiile, instanta a refuzat sa o suspende pe acelasi temei atunci cand cladirea era inca in constructie, iar acum a venit si a anulat-o. In orice caz, anularea actului nu da timpul inapoi, lucrarile au fost executate si asa raman.
Ar mai fi de mentionat ca reclamantul a solicitat si daune, precum si cheltuieli de judecata, dar instanta a refuzat sa le acorde. A anulat autorizatia si atat. Asa ca vecinul nu a obtinut niciun ban din actiune, iar noi am ramas fara autorizatie. N-a castigat nimeni nimic.
Daca vecinul nu da acel acord petru reautorizare, ce se intampla cu cladirea si cu oamenii care locuiesc acolo?
Ce se poate face in situatia in care o instanta a anulat, la cererea unui vecin, o autorizatie de constructie pentru o cladire existenta?
Motivul invocat a fost ca nu i s-a cerut un acord pentru lucrari la sub 60cm de limita de proprietate. Se poate reautoriza fara acordul vecinului?
Conform Hotărârii nr. 537 din 7 aprilie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă:
ART. 5
(1) Concediul de risc maternal, definit la art. 2 lit. h) din ordonanţa de urgenţă, este concediul pe care poate să îl solicite o salariată care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c) - e) din ordonanţa de urgenţă, în cazul în care angajatorul, ca urmare a evaluării riscurilor prezente la locul de muncă al salariatei, nu poate, din motive justificate în mod obiectiv, să dispună măsura modificării condiţiilor şi/sau programului de muncă al acesteia sau măsura repartizării ei la alt loc de muncă, fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa şi/sau a fătului ori a copilului.
ART. 7
(1) Salariata poate solicita concediul de risc maternal, în întregime sau fracţionat, în funcţie de recomandarea medicului şi de justificarea angajatorului privind perioada posibilă de eliminare a riscurilor de la locul de muncă, pentru sănătatea sau securitatea ei.
(2) Angajatorul aprobă solicitarea salariatei pentru concediul de risc maternal numai dacă solicitarea este însoţită de documentul medical prevăzut la art. 6.
(3) Concediul de risc maternal se acordă pe durate care nu pot depăşi, cumulat, 120 de zile calendaristice, astfel:
a) integral sau fracţionat, până în a 63-a zi anterioară datei estimate a naşterii copilului, respectiv anterioară datei intrării în concediul de maternitate;
b) integral sau fracţionat, după expirarea concediului postnatal obligatoriu şi, dacă este cazul, până la data intrării în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani;
c) integral sau fracţionat, înainte sau după naşterea copilului, pentru salariata care nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de concediul de maternitate, în conformitate cu prevederile legii.
ART. 8
(1) Evaluarea riscurilor prevăzută la art. 5 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este de natură particulară, în raport cu evaluarea care se realizează în cazul oricărui alt salariat aflat la acelaşi loc de muncă, deoarece stabileşte riscurile specifice datorate agenţilor, proceselor şi condiţiilor existente la locul de muncă, la care este supusă salariata gravidă, care a născut recent sau care alăptează şi, după caz, fătul sau copilul, de-a lungul unui proces evolutiv, respectiv sarcină, lăuzie sau alăptare.
De aici eu înţeleg că se poate acorda concediu de risc maternal şi după naşterea copilului - Art. 7 alin. (3) lit. b.
Vă mulţumesc mult tuturor pentru răspunsuri, dar ceea ce nu îmi este foarte clar este baza legală a suspendării de drept a CIM în cazul concediului de risc maternal, având în vedere că este definit diferit faţă de concediul de maternitate şi nici Codul Muncii sau vreun alt act normativ (din ce am putut găsi eu) nu prevăd expres acest lucru.
Cu alte cuvinte, concediul pentru risc maternal poate fi înţeles ca şi concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în sensul art. 50 lit. b din Codul Muncii, prin urmare intervenind suspendarea de drept a CIM?
Se pare că problema este ceva mai complicată decât estimasem iniţial. După terminarea concediului de sarcină şi lăuzie de 126 de zile, doamna va intra într-un alt concediu, pentru risc maternal, care poate dura pâna la 120 de zile. Din câte am citit, este legală acordarea acestui conediu atât înainte de naştere, cât şi după naştere sau în perioada de alăptare.
Aşadar, revin cu 2 întrebări:
Pe perioada în care o persoană (angajat contractual) se află în cele 126 de zile de concediu de sarcină şi lăuzie, poate fi cineva numit temporar în aceeaşi funcţie, pe durată determinată?
Dar în cazul concediului de risc maternal?
avocatnet.ro explicăm legislația
